Rautatea umana

nelia spune:

Multumesc, nu am gasit-o si nici nu cred ca o voi mai gasi. Am fost ieri pe la trei adaposturi, sint cu sufletul zdrente de ce am vazut pe acolo, mi-au ramas ochii, ochii animalelor in cap... si felul in care intindeau labutele... of!

Ca tot sintem la rautatea umana, ma simt libera sa scriu... eu, care apar bunatatea si inca mai cred ca ea exista, chiar si acolo unde rautatea e profunda. Nu stiu daca sa-i spun rautate, as numi-o mai degraba indiferenta si lipsa de empatie... Sint obinuita cu ea in privinta semenilor mai putin norocosi, care nu au avut sansa sa se nasca si nici sa devina oameni de vaza ale societatilor noastre moderne... si care, facindu-se in ciuda, inca mai traiesc sub ochii nostri, tulburindu-ne linistea.

Va spun sincer ca eu m-am ingrozit de ce am putut sa aflu si sa citesc in ultimele zile de cind am intrat in contact cu aceasta realitate: cum tratam animalele.

Le luam pentru ca ne plac, ne gindim ca sint bune la a ne satisface niscaiva nevoi pe acolo, le facem cadou, aduc bucurie... Dar nu pentru mult timp (sigur ca nu vorbesc pentru cei care iubesc cu adevarat animalele si cind adopta unul, devine membru al familiei, cu drepturi, pe linga obligatii)... Vorbesc de cei care le tin o luna, doua, noua... pentru care e mult toata viata lor. Caci e munca sa tii un animal, nu e un bibelou, trebuie sa faci ceva pentru el. El da tot ce poate, dar si primeste tot la fel, tot ce putem noi da.

Si, nu intotdeauna nimeresti animalul care sa respecte ordinele tale, sa nu deranjeze, sa fie pe gustul stapinului... si atunci, ca si cum ar fi un produs de la piata, o rochie sau o camasa care nu ni se potriveste... se duce inapoi. Sau si mai crud, sint lasati in strada sau/si chemati cei de la adaposturi sa se ocupe de ei. Si cind se inmultesc si deranjeaza, atunci se trec la fapte si mai crude, nu le descriu, ca nu are rost, sint inca socata de cite am putut sa citesc.

Sigur, sintem oameni si e orasul nostru, pamintul nostru... daca ne deranjeaza, le eradicam... dar repet: nici un ciine si nici o pisica (si am vazut si iepuri si alte animale cu blana, caci nu am fost decit in adaposturi pentru ele, or mai fi si alte fiinte nascute spre a ne satisface acele niscaiva nevoi) nu au ajuns singuri acolo unde sint, tot omul le-a adus, pentru satisfacerea propriilor nevoi, afective sau de alta natura... cind nu mai corespund, cind nu le mai satisfac, sint aruncate pur si simplu in strada sau chemati debarasatorii...

Cu acestia e alta poveste... in afara de cei care incearca sa mai faca ceva, dind o fata umanitatii, sint multi si le multumesc... dar cei care sint platiti (gras) de primarie sa o faca, isi fac treaba ca la carte, cu singe rece, cum trebuie sa fii intr-o asemenea meserie.

Sigur ca nu sint pentru animale pe strada, sigur ca nu e un loc securitar orasul, cartierul... nici pentru copii si nici pentru noi atunci cind acestea fac ceea ce natura le-a lasat sa faca, adica se inmultesc... si nici pentru ele, caci om sau animal, nu e deloc placut sa fii pe strazi, flamind, haituit, respins, impins de colo-colo... si ca trebuie facut ceva inainte de a ajunge la o situatie dramatica. Dar totusi, sintem oameni si tot ce facem ar trebui sa se faca uman. Si sintem departe de umanitate si la acest capitol.

Pentru cine intelege franceza, va las un link, cu atentionarea ca e dur ceea ce veti afla. Daca aici e asa (mentionez ca sint totusi si adaposturi in care umanitatea n-a plecat), nici nu vreau si nici nu am putere sa-mi imaginez cum e prin alte parti.

http://www.radio-canada.ca/regions/Montreal/2011/04/20/008-enquete-fourriere-animaux.shtml

Cornelia

Ramonika spune:

nelia- ai dreptate si iti impartasesc emotiile.
insa unii "oameni" trateaza copiii mai rau decat trateaza altii animalele, asa ca...

nelia spune:

Da, stiu. Dar cu asta sint deja la curent de ani de zile si nu numai copiii sint tratati asa...

Rall, nu am inteles cu ii-ii...

Cornelia

capcaunul spune:

Dupa ce ca avem o droaie de pisici si caini pe cap, iata apar si serpii!

pisigri spune:

Ca sa nu fac extrapolari nereusite care nu vor face decit sa adune ...cum sa le spun? militantele intru superioritate incontestabila si din toate punctele de vedere a omului asupra tot ce are tupeul sa respire sau sa fotosintetizeze :D in jurul nostru, iti spun numai atit: nu, eu nu privesc indiferenta la un animal flamind.
Desigur tu sau altul aveti libertatea de a o face.
Si de a tipa de la balcon, daca e cazul.
De data asta chiar m-ai suparat capcaunule. Vorbim despre o m.uiere care a tipat de la geam la o mama cu un copil, care hranea niste pisici, si am ajuns la lectii despre cum tot iubitorii de animale sunt vinovati pt resturile de mincare de pe strazi. Cum i-o mai suferind Dumnezeu pe iubitorii de animale, nu stiu....



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

capcaunul spune:

Pana una alta, nu cunoastem si versiunea m.uierii, de aceea ma abtin sa comentez gestul acesteia. In schimb gestul de a hrani niste pisici a fost asumat.

mianna spune:

pana vine Rall iti explic eu, fiind unul din momentele care mi s-au intiparit in minte la ora de limba romana in clasa a V-a: nu e corect "cu doi de i", ci "cu doi i". exemplul pe care ni l-a dat profa atunci a fost ca literele "i" apartin respectivului cuvant, asa cum de exemplu picioarele apartin unui scaun; cum suna "scaunul are 4 de picioare"? eh, din momentul ala absolut de fiecare data cand vad/aud "cu doi de i" ma gandesc la scaunul cu 4 de picioare

nelia spune:

E clar ca sinteti mult mai tinere... Mersi.

Cornelia

mianna spune:

mersi si eu de compliment, dar... 3 anisori crezi ca se incadeaza la "mult"?

nelia spune:

Atunci cred ca am lipsit de la ora respectiva. Caci eu nu-mi aduc aminte de cele 4 picioare ale scaunului, dar le voi tine minte de acum incolo. Chiar asa, numai 3? Eu credeam ca esti mult mai tinara.

Cornelia