Adolescentul in America

De ce m-am hotarat sa scriu aici cu toate ca locuiesc in America? pentru ca in opinia mea copilul este copil oriunde ar creste. Da, sunt ceva diferente in privinta anturajului si a altor chestii dar principiile generale sunt aceleasi.
Situatia mea:
Copilul meu baiat adolescent, printre primii in clasa pana sa intre la liceu, baiat foarte destept si ascultator de felul lui, a inceput sa fie neascultator, sa ma provoace si sa ma intrebe ce rost are sa aiba note bune la scoala ca nu il ajuta la nimic, ca sunt oameni fara scoala care au facut excelent in viata. Continua sa imi spuna ca nu vrea sa fie tocilar si sa rada lumea de el, in ultima vreme vrea sa iasa pe afara cu grupul de prieteni in detrimentul invatatului.
As vrea sa stiu cum au abordat alti parinti situatii asemanatoare - in Romania sau in alte tari.

Multumesc

desprecopii spune:

Bine ai venit taticule!

E mare nevoie sa vorbim despre adolescentii de azi. Cred ca oricare parinte de adolescent, din oricare colt al lumii se confrunta cu aceleasi teme de discutie, cand vine vorba despre copiii ajunsi la varsta adolescentei.
Cred ca anturajul copilului are o mare influenta ... copilul meu este abia la inceputul adolescentei (are 12 ani) insa aud tot mai des ca este luat peste picior in clasa de altii ... din simplul motiv ca este cel mai bun din clasa.
Din ceea ce vad, guralivii si capul rautatilor sunt acei golanei care nu suporta temele, invatatul si de asta ii iau in ras pe cei care nu sunt ca ei.



Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

Rufus spune:

Ei, baiatul tau este copia exacta a fiului unui prieten. Eminent in scoala...intra la un liceu bun. A mers acolo pentru ca mergeau mai multi colegi. Iar admiterea n-a fost o problema.
In prima saptamna de liceu a venit beat acasa (sta doar cu mama, insa tatal se implica mai tare decat vad pe la altii care stau impreuna), iar la sfarsitul sem.1 era corijent la doua materii. La ce? La mate si chimie. Iar el e la profil mate-info!
Probabil ca locuitul doar cu mama i-a dat "aripi" si a inceput sa fie obraznic, sa o trateze pe ma-sa ca pe o sluga. Doar calculator, venit/plecat dupa pofta, absente...
Prietenul meu a albit in doua luni. Nu exista cuvinte sa va descriu trairile lui...a trecut prin toate sentimentele, gandurile. A cerut sfaturi, s-a dus la scoala, s-a pus pe el cu bine si rau (nu, nu l-a batut, injurat...i-a taiat din finantare, toale, revelion in Dubai, omul are bani), i-a pus meditator, a schimbat meditator...
Incet-incet copilul s-a mai domolit. Acum e clasa a 11-a si e relativ ok. Relativ.
Singura cauza reala depistata: anturajul. Sigur, a existat si ideea parintilor despartiti...dar copilul s-a bazat cand a vrut pe amandoi, tatal i-a ajutat, si-a ajutat fosta nevasta constant si in probleme personale, altele decat copilul...tot anturajul ramane valabil. Eu am multe informatii despre el, fata mea cea mare e la acelasi liceu, acelasi an dar clase diferite.
Mereu in cautare de senzatii, bautura, tigari, fete, scoala mai putina ca nu da bine, ba chiar (nedovedit) si niste etnobotanice. Deodata toate. Fara nici un semn prealabil.
Nu ai ce face. Multa, multa rabdare si nici un pas inapoi in fata ideilor cu care a crescut, pe care i le-ati insuflat. Fermitate si tenacitate, dar multa intelegere, compasiune. Trebuie sa inveti la ce sa nu dai inapoi si la ce poti sa inchizi ochii (ca este musai s-o mai faci din cand in cand).
Adolescentii au viata grea in perioada asta...de ce ar fi a parintilor de adolescenti mai usoara?

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

buflea spune:

Rufus, eu stii ce nu inteleg ?
De unde a aparut brusc acest anturaj nociv ? Inteleg ca pana in clasa a 8 a nu a existat caci baiatul era serios si in clasa a 9 a a ajuns la un liceu bun, profil mate-informatica .... de unde a aparut anturajul ? Din liceu ? Pai atunci cum reusesc cei din anturaj sa fie si golani si buni la carte si de ce adolescentul in cauza nu ?

kariguld spune:

anturajul poate aparea brusc, nu chiar de nicaieri. adolescentii nostri au astazi o multitudine de cai de socializare, nu numai la scoala. le stiti voi care, nu mai repet.
apoi apare inevitabila criza de teribilism. specifica perioadei adolescentine. e mare si tare, cel mai cel din parcare si altele...

desigur, trebuie sa subscriu la ce spune Rufus. multa fermitate si ramanerea la principiile sanatoase, cele deja implemantate. si discutii sincere, pe fata, oricand la orice ora.

intr-o zi feciorasul ma bombanit ca nu vrea sa faca aia si ailalta, ca el vrea sa plece in oras....pana la urma afacut, si a plecat si in oras. seara a intarziat de ora stabilita. si desigur ca nu am vrut sa-i aud scuzele, deja ma bagasem in pat. nu era tarziu, doar 9 seara. si-a luat singur mancarea, apoi s-a spalat si a mers in pat sa citeasca. pe la 12 noaptea a venit la mine, mi-a bagat o lanterna mica in ochi "mami, nu pot sa dorm. simt in inima mea ca trebuie sa-mi cer iertare fata de tine, stiu ca azi n-am fost baietel prea cuminte, promit sa nu mai fac"

sa va spun pana cand n-a mai facut? doua zile!

insa eu sunt optimista, sotul e prezent si cu ochii pe ei, asa ca lupta e deja castigata. stiu ca vor mai veni crize, ma astept la ele, insa vreau sa fiu acolo, prezenta si disponibila, vreau sa ma simta deschisa si ca-l accept indiferent ce ar fi.

buflea spune:

Eu am crezut cam prietenii sunt in general cei cu care se intalneste la scoala, ca cu aia interactioneaza cel mai des.

De aceea ma gandeam ca un liceu bun trebuie sa fie o reteta sigura spre o preocupare (mai mult fortata decat de placere) pentru scoala ...asta fiind "mizeria" din viata lor de adolescenti pe care trebuie sa o inghita ca sa poata golani. Pe mine nu ma sperie "golaneala", ma sperie insa golaneala in detrimentul scolii - absente, corijente ... eu am crezut ca un liceu bun este calea sigura de succes spre college, nu pentru ca ar sti ce vor de la viata ci pentru ca asa face toata clasa. Aveam impresia ca unicul meu scop ca parinte este sa-l determin sa intre intr-un liceu bun ...acum marturisesc ca sunt confuza.

michelle-usa spune:

al meu e inca mic, dar citesc cu atentie ce fac cei mai mari ca sa fiu pregatita.

cred ca il voi canaliza din timp pe stiintza, calculatoare programare, design(ii place matematica), sporturi ...orice extra activitati ..incat cand va fi la liceu sa aiba deja preocupari si nu prea mult timp liber. plus ca sunt deja cu ochii pe anturaj.

TataAmerican, treb sa-i spui ca o diploma nu-l va impiedica cu nimic sa-si realizeze visul, dimpotriva.
eventual discuta cu el si sa-ti spuna ce planuri are...si cum vede el ca se poate realiza fara carte.
consider importante micile intilniri la o cafea, ceai, in parc sau alt loc linistit...in care sa discutati ca de la barbat-barbat, despre viitor, prieteni...

eu cred ca asa as face, pana ar veni cu un plan de viitor acceptabil nu are alta cale decat invatatura.

nu pot sa inteleg cum spune Rufus ca acel baiat dintr-o data s-a schimbat...in cateva luni. cum se poate? parintii unde sunt cand pleaca de acasa si vine baut, ori de la fete...???
prima data cand s-a intimplat asta, ce atitudine au luat? de ce s-a intimplat a 2-a...3-a "n"ori? chiar nu e nimic de facut?

ce nu inteleg la tine-Tata American, e cum ajunge sa se intilneasca cu prietenii in afara scolii? stiu ca aici sunt dependenti de masina,il duci tu...sau il lasi cu acesti prieteni?



michelle

kariguld spune:

no, pana mai acum cativa ani credeam si eu la fel. sa fac eu tot ce pot sa-l determin sa ajunga unde credeam eu ca-i bine.
numai ca in ecuatia asta, nu-i vorba de mine, ci de el sau ei copii.

scopul meu este sa-l ajut sa-si urmeze drumul pe care el si-l alege. daca vrea gunoier, sa fie gunoier. daca vrea astronaut, sa fie ca el!

buflea spune:

Mda, cred ca am mai discutat asta ... ideea este daca la 14 ani stiu ce vor de la viata ? Ca eu am impresia ca nu prea stiu, eu de ex nu stiam ...

Michelle - la 14 ani nu ii mai duci de mana la intalniri. Nu ii mai duci pentru ca nu mai vor ei. Au activitati dupa scoala, se intalnesc singuri, e normal sa fie asa, dau cu nasul de fete - 14 ani este o varsta cand incep primele iubiri, daca facem o statistica cred ca 14-15 ani este varsta cand baietii au primul sex - ii faci de rusine daca te tii de fundul lui, nu mai sunt atat de controlabili ca acum.

Dupa mine cheia unei adolescente "smooth" era anturajul si anturajul se forma din scoala, intr-o scoala buna. Adica oricate nebunii ar face, scoala sa nu ramana pe locul doi. Mi-e teama de povestile in care copii intrati intr-o scoala buna lasa invatatura pana la corijenta in favoarea nebuniilor adolescentei.

michelle-usa spune:

buflea, cand am spus ca sunt nedumerita in privintza intilnirilor, m-am referit la faptul ca de ex. aici unde stau eu...ca sa mearga la mall trebuie un adult sa-i duca cu masina, la fel si la scoala, si la cinema, intilniri...nimeni nu merge pe jos.

stiu de la vecina mea care are un baiat de 19 ani, ca de la 18 a trebuit sa-i ia masina sa o conduca el singur. dar pana la 18 ani ea l-a dus peste tot.
de la 16 ani, parca...au voie sa aiba carnet dar nu au voie sa conduca fara un adult in masina.
de asta nu stiam care e situatia lui TataAmerican.cine il duce pe fiu-sau sau cum ajunge la aceste intilniri cu acest grup?

michelle

buflea spune:

Ah ! Pai nu e peste tot asa ... la mine de ex exista autobuze care au statii prin tot orasul.