nu pot sa zic ''nu''

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Nikol intoarce-te putin in timp si vezi cum ai invatat tu ca nevoile tale nu conteaza si ca trebuie sa ai grija de nevoile altora. Ca ceilalti sunt mai importanti decat tine si e nevoie sa ii protejezi. In ce fel ai primit mesajul asta impachetat in rusine? Fiindca rusinea a fost garantia ca nu te vei abate de la a avea grija de ceilalti, in detrimentul tau.
Cine nu putea tolera un "NU" si a avut atata nevoie sa se apare de el?

Sunt multe moduri de a spune "nu" care nu induc rusine celuilalt si doar seteaza limitele tale personale, te protejeaza.
Poti invata sa faci asta si nu e vina ta ca nu ai reusit pana acum.
Te-ar ajuta cu siguranta psihoterapia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurenta spune:

cu siguranta cand vei fc terapia vei fc o recapitulare a vietii tale .....dar important sa fc si tu acum singura............sa vezi atat cat poti tu singurica ce sa intamplat cu increderea ta..........ce sa intamplat si cum ......pe unde sa pierdut si cum ........cine tea fc so pierzi.......stiam o colega care am reintanlito dupa 11 ani ca are mari pb cu increderea in ea.
in liceu a fost un pic "vizata " de colegii ca are nasucul cam mare.fiind pustii sau cam fc destule glume pe seama asta.........nu-ti spun ca acum la 31 de ani are mare probleme cu increderea cu comunicarea...are n consultatii la psiho ,ca de aici sau declansat multe nesigurante.
este f IMPORTANT sa realizezi de unde atata "nesiguranta".....adevarat?simti ca nu esti sigura pe tine si sarile tale......asa ca lasi de la tine .....ca altfel nu ai sti cum sa-ti le manuiesti........
INCREDEREA IN TINE e pionul important....
pe zi ce trece fati culcusul tau, care simti ca-ti da siguranta. vezi si tu ca viata e mai fruoasa cand ai sa vezi ca poti spune NU.....elegant si frumos.
sotul fiind alaturi de tine si intelegandul e bine sa te ajute mai mult dar si tu ascultal .......ca de fapt are dreptate. persoanele de l noi care ne vor binele fac cat o suta de tarapii!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikol24 spune:

Nu stiu unde mi am pierdut increderea in mine adica in ce perioada pentru ca de cand ma stiu am fost mai rusinoasa,am devenit mai stapana pe mine cand l am intalnit pe sotul meu si el m a invatat sa ma ''apar'' de cei din jurul meu care nu erau tocmai cu intentii bune.Am fost un copil modest,fara sa ies cu nimic in evidenta si poate ca de mica mi se trage lipsa de incredre in mine
Sunt si pesimista,pun intotdeauna raul inainte,nu astept foarte multe de la viata in general ca sa nu fiu dezamagita la urma si atunci cand mi se intampla ceva ff bun sa ma surprinda total.E ca un scut de aparare.Am ramas orfana la 20 de ani,mami a murit la 40 de ani .pe tata nu l am cunoscut iar mamaia pe care am iubit o enorm a murit la un an dupa si cred ca de acolo porneste probabil declinul meu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurenta spune:

Citat:
citat din mesajul lui nikol24

Nu stiu unde mi am pierdut increderea in mine adica in ce perioada pentru ca de cand ma stiu am fost mai rusinoasa,am devenit mai stapana pe mine cand l am intalnit pe sotul meu si el m a invatat sa ma ''apar'' de cei din jurul meu care nu erau tocmai cu intentii bune.Am fost un copil modest,fara sa ies cu nimic in evidenta si poate ca de mica mi se trage lipsa de incredre in mine
Sunt si pesimista,pun intotdeauna raul inainte,nu astept foarte multe de la viata in general ca sa nu fiu dezamagita la urma si atunci cand mi se intampla ceva ff bun sa ma surprinda total.E ca un scut de aparare.Am ramas orfana la 20 de ani,mami a murit la 40 de ani .pe tata nu l am cunoscut iar mamaia pe care am iubit o enorm a murit la un an dupa si cred ca de acolo porneste probabil declinul meu

,,IDEALUL ESTE INVIZIBIL OCHILOR''


exact NIKOL .....
eu miam pierdut ambii parinti la 23 de ani,si apoi toata familia....
sunt o fire pacifista ,si pun rau in fata ca in caz contrar sa nu fiu dezamagita......
deci avem o personalitate asemanatoare si specifica celor care nu stiu sa zica NU.........
dar poate fii vindecata.........

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Creola spune:

Nikol-se poate vindeca ,iti recomand si eu din suflet filmul sau cartea pe care ti-a recomnadat-o Enza(filmul il gasesti si pe net) si si continuarea acesteia "Puterea eate in interiorul tau".Sunt minunate si crede-ma ca e un inceput bun ,incet vei invata sa te iubesti pe tine si iti va fi foarte simplu sa il inlocuesti pe NU fara a deranja pe nimeni .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Enza spune:

nikol24 si nu numai, aici este cartea mentionata:
http://sites.google.com/site/joculvietiisicumsaljoci/home
http://www.scribd.com/doc/39057320/Poti-Sa-ti-Vindeci-Viata

Nu este prea comod sa citesti in fata calculatorului, dar tot mai bine decat nimic. Sper sa puteti deschide pagina. Va trebuie si putintica rabdare la "rasfoit", dar dupa ce va intrati in mana, merge. Nu stiu daca traducerea editiei expuse pe internet este cu greseli, sau exista alte motive, dar exprimarea e cam deficitara. Altfel spus, trebuie sa fiti atente la ce cititi si sa corectati voi greselile.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Enza spune:

Scuze, am preluat doua link-uri, in loc de unul. Se poate citi si primul bineinteles, dpdv. informativ este interesant.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikol24 spune:

multumesc Enza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andata spune:

Offf, Nikol, oarecum ma vad pe mine la anii tai. Greu cu increderea.
Apoi am inceput sa ma intreb care e cel mai rau lucru care se poate intampla daca imi spun parerea. Se supara persoana in cauza pe mine? Si daca da, cat de mult conteaza pentru mine si viata mea supararea sau parerea ei? Pot oare sa cred ca va avea o parere mai buna despre mine daca nu spun nimic? Cel mai probabil persoana cu pricina ma lua de fraiera si nu avea nici cel mai mic respect pt mine. Si atunci, de ce sa ma intereseze mai mult supararea ei si sa nu ma preocupe infinit mai mult supararea mea pe mine.
Asa ca, treptat am indepartat oamenii care nu ma respectau si ma luau de proasta si am ramas doar cu persoanele care ma respectau si cu care puteam ajunge la un acord, discutand si spunandu-si fiecare parerea.
In principiu, trebuie sa prioritizezi persoanele din viata ta. Nu iti va ridica nimeni statuie ca nu l-ai contrazis niciodata, nici nu iti va lua apararea daca vei avea vreodata nevoie. Trezeste-te! Nu degeaba exista atatea denumiri in limba romana pt cei care nu au curajul propriei opinii si crede-ma ca niciunul nu e magulitor.
Fa o analiza introspectiva: cine esti, ce atuuri ai, ce vrei de la viata, pe cine vrei intr-adevar alaturi. Daca e doar sotul tau atunci e perfect, stai langa el si vezi-ti de viata. Daca sunt mai multi, pune-i si pe ei alaturi, dar dupa tine si sotul tau.
Conteaza coafeza? Nu, probabil oricum nu te vei mai duce pe acolo. Conteaza colega? Probabil, dar in locul tau nu as face eu toata curatenia, ci as strange doar pe jumatate din spatiu, restul e treaba ei.
Citeste tot ce poti despre comunicarea asertiva, te va ajuta. Si prima oara cand te mai intalnesti cu cineva care te intimideaza, opreste-te, respira adanc, priveste-l in ochi si apoi imagineaza-ti=l cu pantalonii in vine, stand pe wc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anutza_26 spune:

Nikol, am trecut si eu prin experiente asemanatoare tie, si am invatat in timp sa spun si nu. E greu pentru ca un om care nu spune niciodata nu, atunci cand se comporta invers este adeseori judecat mai aspru decat merita.
Am trecut prin ani de freamat interior, am suferit enorm din cauza rautatilor nemeritate din partea celor din jur care ma judecau gresit, dar, am reusit incet incet sa ii elimin din jurul meu pe cei care nu imi meritau atentia.
Am inceput sa nu mai sufar in tacere si sa imi spun punctul de vedere.. iar daca cel din fata mea s-a suparat si era unul dintre cei ce nu ma merita, l-am lasat asa suparat.
Gandeste-te bine si fa-ti ordine in minte, gandeste-te care sunt oamenii pe care te poti baza, care sunt oamenii care te respecta si te merita. Pe ei tine-i aproape, cu restul fii politicoasa si spune-ti punctul de vedere. Daca se supara, este pierderea lor.
E bine ca ai inceput sa iti pui problema de acum, eu am inceput sa ma pretuiesc mai tarziu..
Iti doresc multa putere si optimism.

Ana - mamica Teei (03.06.2008) si a Timeei (23.05.2010)


Ma mandresc si cu: http://www.dasolutii.ro http://www.cosmeticeromanesti.ro

Mergi la inceput