nu pot sa zic ''nu''

emanouela spune:

increderea in tine vine dupa ce incepi sa te apreciezi tu pe tine la adev valoare, dupa ce incepi sa inveti sa te accepti asa cum esti, dupa ce incepi sa te vezi ca fiind cea mai importanta pt tine, etc....sunt niste pasi de urmat , multisori, pana sa ajungi sa iti recapeti increderea in tine

luisa1983 spune:

In cazul acesta lasa-l pe celalalt sa spuna ce are de zis, sa-si consume ,,energia" ,asculta-l,tu gandeste calm (posibil celalalt se va calma) si spune-ti punctul de vedere scurt si la obiect fara drept de replica. Daca ambii ridica tonul...slabe sperante de a se rezolva ceva...vorbesc din experienta.

laurenta spune:

la inceput trebuie sa f pace cu tine insati....acum esti f suparata pe tine pt ca nu poti:
-nu poti fc multe si de ce ......
mai sunt si frustrarile ca de ce nu poti....
"as vrea firar sa fie da nu pot....."
e un pas buuuuun ca ceri ajutor ....un pas spre a sti sa spui NU din nou.......o sa vezi ca poti .....nu e greu important sa ai o mare incredere in tine pe zi ce trece mult mai mult........si sa_ti repeti asta mereu
langa tine alegeti persoanele care iti dau incredere in tine cat de putin ,cele care iti spun un banal"ce bluzita frumoasa ai",macar.
problema ca nu poti spune acest NU implica mai mult in viata de zi cu zi.......sau cel putin asa a fost la mine(si inca mai e)... si asa e un sir de probleme si frustrari.
exp: iti place cum iti sta tunsa asa ????

Enza spune:

nikol24, iti recomanda o carte. Se numeste "Poti sa-ti vindeci viata" de Louise L. Hay. Nu-ti spun sa nu apelezi la un psiholog, dar pana o vei face, ai putea afla cate ceva in plus. Aceasta carte iti ofera si exemple, exercitii pe care le vei putea aplica singura. Nu te vei "vindeca" imediat, dar incearca sa te relaxezi si vei observa progresele. Si ca incurajare, multi suferim din cauza lipsei de incredere, a fricilor, sau suntem complexati. O datoram educatiei primite de la parinti, educatori, profesori, anturaj. Ne putem insa corecta, pentru ca esentialul se afla in noi insine.

nikol24 spune:

Enza am sa caut cartea iti multumesc pentru sfat
laurenta nu imi place cum imi sta pentru ca am dat o graoza de bani pentru tratament ca sa mi ''conving''parul sa cresca si acum doamna coafeza s a gandit sa ma lase fara un sfet din el Ideea este ca asa cum fac mereu nu am avut nici o reactie,nimic,am zambit si am plecat pe drum l am sunat pe sotul meu si i am spus ca m a tuns mai mult decat era cazut si el m a intrebat daca i am atras atentia macar (ma cunoastea f bine) si logic ca i am zis ca nu ba i am lasat si tips ( nu e vb de tips nu ma intelegeti gresit) la care sotul meu m a intrebat logic DE CE??Iar eu i am spus adevarul:PENTRU CA MI A FOST RUSINE si asta este adevarul mi a fost rusine sa i spun doamnei ca am platit ca sa ma lase fara par in cap fara macar sa ma anunte,sa ma intrebe,sa imi arate cat taie din el...

laurenta spune:

de asta team intrebat daca iti place cum iti sta parul ca asa de la acest NU pleaca celelalte probleme tip frustrari.......
cum tu nu te simti bine cu noua coafura ....asa si in general
la fel cu colega ai tot timpul acel nod in gat de ce nui zici .....
vreau dar nu pot..........
citeste daca vrei cu atentie mesajul meu de dinainte .....si daca crezi ca poti sal aprofundezi si te ajuta mas bucura,,,,,,e una dintre discursurile de increderea de sine din terapiile mele .......

nikol24 spune:

Laurenta iti multumesc

msl1 spune:

Nikol,
faza cu parul nu ma mira de obicei la coafor in ro asa se intimpla, cred ca asa sint "educate" in scoala sa taie mai mult...mi s-a intimplat de citeva ori si de atunci ii arat 1 milimetru sa taie...si atunci iasa exact cit vreau eu, asta cind merg acolo la coafor; aici iti taie mai putin decit areti mi s-a intimplat de mai multe ori ca la sfirsit dupa ce m-a terminat de tot sa ii zic sa bage foarfeca inca 2 cm...

asa eram si eu in Ro "rusinoasa" si prea bine crescuta imi era frica sa nu jignesc sau sa supar pe cineva... mi-a trecut dupa o perioada dupa ce am stat aici si a trebuit sa ma descurc/apar/sustin opinia/vorbesc contradictoriu singura fara nici un sprijin; acum le spun de la obraz dar, totusi cu limita ca aici nu stii cine te da in judecata ca l-ai jignit....

cristinuk@ spune:

Si eu am avut problema asta dupa ce m am vazut singura fara mama la facultate dar doar vro doi ani( mama e genul ea le stie pe toate numai ea are dreptate eu nu s in stare sa gandesc cu al meu cap)
M am vindecat si acum sunt foare sincera cu cei care ma deranjeaza decid singura ca e bine ca e rau suport consecintele

viviana spune:

Poate esti doar timida si rusinoasa.
Se trateaza cu varsta si cu experienta.

Daca inlocuiesti "nu" cu altceva?
In loc sa-i spui colegei "nu mai lasa mizerie" sau "fa si tu curat dupa tine" ii spui "ar fi dragut sa gasec curat" si tot asa si cu celelalte lcururi din viata ta care te deranjeaza.
Sau:
"imi place sa fac asta dar acum as dori asta"

In felul asta sigur nu superi si nu jignesti pe nimeni. Numai ca este foarte obositor sa vrei sa ai grija mereu de sentimentele altora si pe ale tale proprii sa le lasi de izbeliste.

Trebuie sa vezi si cand nu apare Nu-ul asta. Sunt situatii si situatii. Oameni si oameni.

Eu nu sunt o timida sau o rusinoasa si totusi am ocazii cand nu-l folosesc:
- Daca primesc de ziua mea un cadou ce nu-mi place nu o sa spun niciodata "Nu".
- Daca sunt in vizita si nu-mi place mancarea nu am sa spun niciodata "Nu".
Altii ar face-o. In aceste situatii mie mi se pare de bun-simt sa nu o fac.

La coafor: am plecat de multe ori nemultumita, am lasat bacsisul si gata. Nu am spus NU-mi place.
Raul fusese facut si nu mai avea rost sa ma complic. Doar am evitat ca a doua oara sa ma intorc acolo.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi