nu pot sa zic ''nu''

Am o problema de cand eram mica si nici la cei 25 de ani ai mei nu am reusit sa o depasesc.
Nu pot sa spun ''nu'',nu pot sa atrag atentia cuiva care greseste fata de mine,nu am curaj,nu imi gasesc cuvintele si de fiecare data pic de fraiera.
Sa va dau exemple:
Am fost ieri la coafor sa mi tund varfurile,i am explicat coafezei sa nu mi i a din lungimea parului decat ff putin ,am mers cu o poza sa i arat cum vreau sa ma tunda.Ei bine mi a luat o palma din lungime si cand m am ridicat de pe scaun am inlemnit.Ce am facut?NIMIC.Am zambit fortat,am lasat tips si am plecat
Alt exemplu:la mine la munca am o colega care nu prea le are cu curatenia si s a obisnuit sa fac eu la schimbul de tura.Nu pot sa i atrag atentia sau sa i spun ca nu e bine ceea ce face pt ca nu vreau sa par rea
Sunt frustrari probabil dar nu reusesc sa le depasesc,nu pot sa fiu eu,sa explic e ma doare...si nu mi e bine,imi fac rau singura

giulia81 spune:

doamne, zici ca m-ai descris pe mine
astept si eu sfaturi despre cum sa invat sa spun "nu"


giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

luisa1983 spune:

Amana un pic , spune: ,,ma voi gandi la asta''; ,,acum nu pot sa raspund, da-mi un ragaz'', cel in cauza ar trebui sa-si dea seama de situatie .

Ignora, daca poti! Cel care greseste ar trebui sa-si ceara scuze, nu stiu in ce masura ar mai fi valabile scuzele cand o face intentionat!. Sa-i atragi atentia?! In cazul acesta n-ai decat sa-i eviti.
La coafor,ar fi putut sa-ti arate cam cat trebuie sa taie. Nemaiavand o alta experienta similara , asta este, faptul este consumat, si daca i-ai fi zis ceva , tot nu rezolvai nimic.

La munca....ce sa zic...nasol, daca colega nu ,,observa'' ceea ce faci tu...este grav, n-ai ce-i face. Cred ca-i lipseste cu desavarsire bunul simt, asa ca...nu prea ai ce-i face. Schimba-ti colega!

laurenta spune:

oarecum am fost si eu asa si da ma saturasem sa pic mereu de fraiera .....mai ales ca viata mia oferit prea multe "situatii" ca acestea ....mam scuturat un pic si cu acelasi zambet pe fata am zis NU,nu vreau asa .......NU ,nu te supara dar eu asta nu o fc.......NU,NU
in limita bunului simt si in asa fel incat sa ma simt si eu bine,nemaicalcandu_mi pe sufletul meu mereu....incearca usor la inceput si apoi o sa vezi ca totul vine de la sine si nu te gandi ca o fc dn rautate .........asa trebuie.....colega nu trebuie schimbata ...TU trebuie sa_i "impui" sa-si fc treaba......asa e corect si normal....nu pt ca nu poti spune tu NU......
CURAJ

anya spune:

La coafor faptul era deja consumat, dar puteai sa spui ca "a luat mai mult decat iti doreai" sau ca " nu prea seamana cu fotografia". Eu as fi platit tunsul dar fara spaga. Mi s-a intamplat odata ca vopseaua sa nu acopere perfect firele albe si fara sa "ma stramb" coafeza mi-a propus cadou niste suvite .
La serviciu e clar ca nu te poti duce sa-i spui direct ca e...cum e , dar poti sa-i lasi pe masa spray-ul si carpa de curatat (sau ce folositi voi) si sa-i spui ca ai adus astea ca sa-i fie sie i mai usor si ca uite ce draguta esti ca te gandesti si la ea...Poate se prinde. Daca nu, incepi sa te plangi ca "nu stiu ce s-a intamplat" dar cand am venit era o pat ain locul cutare sau...ma rog, ce ce la voi...Procesul e de durata si gen picatura chinezeasca. Varianta ar fi sa faci tu dar banuiesc ca nu vrei.
Ideea generala e ca nu trebuie sa spui direct "NU" ci poti sugera mai evaziv sau mai aproape de meandrele concretului . Intai incerci sa sugerezi. Unii se prind, la cei mai nesimtiti mai incerci si abia cant te exaspereaza ajungi la acel NU.

emanouela spune:

nu este o 'reteta magica' spre a spune nu, in general persoanele care nu spun nu si nu isi manifesta starile, fie ele chiar si frustrari (pt ca nu e pacat sa fii frustrat uneori), sunt persoane care ele pt ele nu sunt pe primul loc si au un fel de frica....de a nu deranja, supara pe cei din jur. primul pas ar fi ca ele sa inceapa sa se gandeasca mai mult la ele si la confortul lor si sa ajunga sa se puna ele pe ele in prim plan. dupa, restul vine de la sine incetul cu incetul

anca_a spune:

Parerea mea e ca n-ai incredere in tine. Nu-ti poti spune punctul de vedere de frica sa nu deranjezi si pentru ca nu crezi ca esti suficient de buna astfel incat lumea sa nu se supere PE TINE ca urmare a refuzului tau.

nikol24 spune:

anca_a exact asta cred ca este problema mea.Nu am incredere in mine si cred ca daca o sa mi impun punctul de vedere lumea din jurul meu o sa ma evite sau o sa isi faca o parere proasta despre mine.
Si ca sa fie totul ok am o dependenta bolnava fata de parerea lumii despre persoana mea.Ma vad traspusa in ochii persoanelor din jurul meu.
CRed ca trebuie sa consult un psiholog ,cand am sa imi revin financiar ar sa fac asta.Cred ca ar putea sa ma ajute sa imi recapat incredrea in mine( asta daca am avut o vreodata )

giulia81 spune:

subscriu la tot ce a scris nikol

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

laurenta spune:

bineinteles am cateva bune consultatii de psiho........care ma ajutat enorm.asa am capatat increderea in mine pe care mio cam pierdusem pe drum sau nu prea am avut.........
da tine f mult de increderea in tine si ce e in jurul tau.

nikol24 spune:

Laurenta asa este.Increderea in mine am avut o acum mult timp insa am pierdut o incet incet deigur cu ""ajutorul''unor persoane iar acum imi este f greu sa mai am incredere in mine
De multe ori mi se intampla sa imi doresc f mult sa imi impun punctul de vedere si nu pot.Ma blochez.Sau daca pornesc o discutie mai aprinsa cu cineva,daca ma cert incep sa ma balbai,nu mi gasesc cuvintele chiar daca inainte imi fac totul in cap ca un fel de discurs atunci cand vin fata in fata cu respectivul ma pierd toata si ma fac si de ras (asta daca nu incep sa plang)
Este f greu sa fii asa si eu stiu ca este posibil ca fara ajutor sa nu reusesc sa inving problemele cu care ma confrunt de ceva vreme.