House chores - treburile in casa

gabitza2005 spune:

Poate sa duca gunoiul dar sa nu sune a " sa duci gunoiul este reponsabilitatea ta". Sa duca gunoiul cand observa ca este plin si ar fi cazul sa fie dus, sa-l duca daca il rog eu ca eu nu pot si el poate -da sa nu stea copilul cu stresul ca el trebuie sa duca gunoiul. Sa zicem ca el face teme, citeste...se joaca cum ar fi sa-l intrerup ca sa duca gunoiul ca l-am umplut eu cu coji de ceapa.


In ceea ce priveste heirupismele astea : sa iesim cu totii in fata blocului sa facem curat ca a venit primavara eu una nu sunt deacord.
Exista oameni responsabili cu asta si tot ce trebuie sa fac eu este sa le respect munca PASTRAND CURATENIA.

rall spune:

Total offtopic, dar

Aqai spune:

Rufus, recunosc ca am dat 2 exemple extreme si ca se cam contrazic (adica jegul extrem cu echilibrul) si ca in general un copil care are o relatie buna cu parintii lui e suficient de echilibrat cat sa aiba grija si de curatenia lui, corporala cel putin. M-am cam infierbantat si da, ideal e sa existe amandoua: si implicarea in viata familiei, si comunicarea si o buna relatie intre adolescent si parinte.

Dar: imi aduc clar aminte ca pe vremea adolescentei mele eu aveam un sistem de organizare care pt mama mea era dezordinea de pe lume, dar nu era mizerie. Crede-ma ca nu mi-a taiat tabara din cauza asta. (Cred ca a procedat la fel ca in clasele 1-4 cand singura nota 8 era la caligrafie. I-a pus invatatoarei ca pentru mine felul in care scriu e frumos si notiunea de frumos e personala :D). Si in aceeasi masura puneam si mana sa o ajut la cate ceva, dar din intiativa mea. Ea nu mi-a cerut niciodata. La fel se intampla deocamdata si cu copiii mei. Sincer, habar nu am cum va fi cand vor fi adolescenti si nu indraznesc sa fac presupuneri, doar sa sper.

Ref la partea a doua a mesajului tau: da, eu consider ca am "semnat" un contract in alb si implicit cand am facut copiii. Care nu spune ca i-am facut pentru extra forta de mana de lucru in casa. (din punctul meu de vedere e super ok sa stea sa citeasca de ex si eu & dl sot sa spalamvasele si sa strangem masa... ma rog in ce ordine vin) Ci pentru ca asa am dorit eu si imi asum responsabilitatea sa ii cresc sa ajunga adulti impliniti si fericiti si care aduc fericire altora. Si ma reintorc la camera jegoasa de adolescent: daca ajung totusi acolo inseamna ca undeva avem probleme mult mai mari decat faptul ca nu i-am pus sa spele vase la 5 ani. Undeva ceva s-a rupt atunci cand un adolescent e atat de departe de restul familiei incat sa nu puna pret nici macar pe confortul basic al acesteia.



PS si offtopic oareum. La conferinta John Maxwell de anul trecut in bucuresti, ne-a povestit cum copil fiind vroia sa aiba si el bani de buzunar si sa fie platit pt choires, ca si restul colegilor lui. Norocul lui ca a avut parinti intelepti care i-au propus un alt deal: uite aici o biblioteca intreaga. Pt fiecare carte citit primesti niste banuti. Asta e jobul tau.






Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

andacos spune:

da...total off topic,dar maru fara suparare ,mesajele tale sunt atit de pline de englezisme ,incit sincer itzi spun ca seara cind am creierul plin de germana,mi-e tare greu sa te citesc!

Hai sa respectam regulamentul,chiar daca mai scapam ceva dar...nici asa!!!!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

michelle-usa spune:

dar pana la urma, urmei nu e vorba decat de house chores si mai mult de atit e vorba de curatenia propriei persoane si a mediului inconjurator(propria camera/casa)...deci care e problema grava? doar nu-i punem la munca silnica....

mai mult de 5 min nu ii ia sa faca un pat si sa puna rufele la loc. si alte 5 min sa faca curat printre carti...deci 10 min pe zi e mare lucru, e multa munca?
daca mai e sa puna masa si sa o stringa sau sa sterga un praf cat ii ia?
dar in schimb la computer si tv ar sta cu orele....si asta cu atit nu le foloseste.
trebuie o balantza in viatza si sa se obisnuiasca cu diversificarea. nu doar sa stea sa invetze sau sa se joace, treb sa mai faca un pic de "munca" fizica si sa ajute pe altii...
sa invete ca nu e important doar "me, myself and I"...
sa se obisnuiasca sa ajute cand e nevoie si sa aprecieze munca celor din jur.

michelle

Ilinca_M. spune:

Sper ca-ti dai seama ca in acest caz sarmaa femeie avea probleme grave de tot la mansarda, ceea ce e foarte trist, da' in niciun caz nu are legatura cu faptul daca parintii au pus-o sau nu la facut trebushoare prin casa...
"Se poate ajunge si aici" - asta iar sper ca nu e pe post de morala ("daca nu puneti copiii sa dea cu matura vor trai cu viermii in mocheta") caci acolo chiar nu cred ca se poate ajunge fara serioase tulburari psihice, daca e asa cum ai povestit si nu e ceva "legenda urbana"
(am vrut sa dau "de acord" la mesajul lui Aqai pana am vazut ultima parte cu parintii intelepti care recompensau cu banuti copiii pentru lectura; cu asta nu pot fi de acord, lectura e recompensa in sine, nu inteleg cum ar citi cineva din motivatie extrinseca, mi se pare trist)

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

buflea spune:

Mie mi se par foarte interesante motivatiile parintilor in a-si pune copiii la treburile casnice. Incerc o recapitulare :

- sa se descurce in college
- sa se descurce in familia proprie
- sa invete ca trebuie sa aiba grija de cei din jur si de mediu
- sa contribuie cu ceva la familia din care fac parte caci se pare ca de la o anumita varsta a adolescentului, parintele se simte exploatat
- sa invete sa se organizeze

Stau si citesc aceste motive si parca nici una nu pare viabila. Cred ca ei se vor descurca si se vor adapta conditiilor de trai in mod natural, nu este nevoie de nici un fel de educatie si antrenament inainte.

Ca sa fiu sincera cred ca a patra este cea adevarata desi pare cumva extrem de egoista. Muncim si ne dedicam copiilor nostri pana pe la 10 ani fara nici un fel de resentiment, ca sunt draguti, ca nu pot avea singuri grija de ei ... Pana cand la un moment dat, nu ne mai convine si sub explicatia ca trebuie sa se pregateasca pentru viata, ii punem la treaba ... De fapt pare ca nu suntem dispusi sa muncim pentru altii, nici macar atunci cand acesti "altii" sunt ai nostri

P.S. Abea astept ziua cand fica-mea o sa gateasca in locul meu ... Sigur o sa-i ajute in college si in viitoarea meserie de nevasta si mai ales o sa ma scape pe mine de o corvoada

mihaela_s spune:

Buflea, esti o figura!

S-a tot dat aici exemplul personal, eu cred ca fiecare e liber sa faca asa cum crede cu proprii copii, nu vad nimic rau in a-i pune la treaba dar nici in a ii lasa sa faca atat cat doresc.

Eu ma am pe mine ca exemplu. Fost copil (care facea curat la ea in camera si atat, mancare am facut dupa ce m-am maritat, la casa mea) si mama. De o adolescenta si o preadolescenta. Adolescenta gateste (cand are chef) si face prajituri (asta mai des, ii place la nebunie). Totul vine de la sine, nu i-am impus niciodata nimic. A inceput in cl.6-a la scoala ore de bucatarie si a descoperit cat de mult ii place. Eu sunt genul de mama care nu a lasat-o prea mult in bucatarie desi ei ii placea. Culmea ca pe cea mica o las mai mult, cred ca asa e cu al doilea copil .

Curatenia: facem toti impreuna, intr-o zi de weekend. Uneori daca nu avem chef, sarim peste o saptamana. Pentru ca preferam sa mergem la piscina sau undeva pe insula, daca e vreme buna. Insa cand facem curat, avem fiecare sectorul sau. Sotul cu cea mica se ocupa de aspirat, sters praful. Cea mare aspira la ea si uneori in tot etajul de sus, apoi sterge pe jos in toata casa. Bucataria si baile sunt ale mele. In max. 2 ore suntem gata. Restul lucrurilor mari-gen sters geamuri-le fac eu, cand am timp.

In rest intretinem.

Deceneus spune:

Pentru mine si pentru majoritate cred ca a patra nu exista.
Nu-i pui sa faca mici activitati pentru ca te simti exploatat ca parinte.
Asa cum animalul isi duce puiul sa invete sa vaneze sa-l pregateasca pentru a supravietui, parintele trebuie sa-si educe copilul sa stie care sunt prioritatile in viata si sa-si formeze deprinderi.

Am mai scris, ca deprinderile se dobandesc cand faci, nu cand privesti sau din spusele altora.
Trebuie sa invete ca intai sunt obligatile si apoi distractile, in limita timpului ramas. Ai rezolvat repede sarcinile ai timp mai mult la dispozitie.
Sa invete ca face parte dintr-o echipa si in echipa fiecare are ceva de facut. Cum il inveti sa participe la actiunile echipei, daca nu-l integrezi in actiunile familiei?

olympia spune:

Io-i instruiesc pe-ai mei si-i si pun la treaba. Uneori punctual "am nevoie sa ma ajuti acum la asta" , alteori e alegerea lor ce treaba sa faca, de pilda prefera sa-si faca reciproc curat in camera, cica e mai fun asa. Ii pun sa aspire, sa stearga praful, sa dea cu mopul, sa curete usile, geamurile, sa faca ordine, sau la bucatarie chestii simple, prin curte sa grebleze sau sa mature. Zilnic fac cate ceva, nu mult, treburi de maxim o jumatate de ora. Ideea nu-i doar de a-i invata cu un anumit ritm al treburilor ce se cer facute, ci si aceea de a sti cum trebuie facute (carpa folosita la o chestie n-o folosesti la alta, cat de des o speli/schimbi, chestiuni tehnice de igiena). Si chiar am nevoie de ajutorul lor, daca as chema un ajutor platit mi-ar trebui probabil sa vina trei zile pe saptamana, nu una.