House chores - treburile in casa

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 7

buflea spune:

Citat:

citat din mesajul lui Deceneus
Ideea este ca excesul de protectie dauneaza grav integrarii sociale ulterioare.

Inteleg ce spui ... excesul de protectie este o extrema si ca orice extrema dauneaza. Deci sa inlaturam extremele ...
Ce facem cand copilul nu manifessa inclinatie pentru treburile casei sau pentru anumite treburi ... i impunem sa le faca ? Daca da, cate ii impunem ? Toate ? Daca nu toate, cum le alegem pe cele impuse ..de ce curatenie in camera si nu fiert un cremvusti, de ce fiert un cremvusti si nu gatit o supa ? De ce spalatul vaselor si nu spalatul rufelor ?

Cred ca vreau sa demolez cu toate intrebarile astea, mentalitatea ca impunerea treburilor casnice in copilarie dau rezultate mirobolante la maturitate si cei care vor fi obligati sa le faca de mici vor iesi niste adulti mai completi ...

P.S. In particular ezit in a-l obliga pe fiu-meu sa ma ajute la bucatarie cand vad ca aceasta zona ii este atat de indiferenta si neatragatoare ... pentru fiu-meu si a manca este o corvoada dar sa mai mestece in ciorba

michelle-usa spune:

buflea, eu cred ca nu conteaza inclinatia. sunt lucruri care trebuie sa le faca si ei si noi...si majoritatea.
asa unde tragi linia?
poate sa spuna ca nu vrea sa mearga la scoala, sau sa se spele, imbrace, manince...ce faci? nu-i asa ca treb sa le impui?
nu ma refer ca le impui cu ciumagul...dar le spui, insisti,arati ca trebuie si nu e loc de alte comentari.

michelle

Deceneus spune:

Citat:

citat din mesajul lui nelia
Eu nu am cunoscut copil pina acum care sa nu vrea sa se implice chiar deloc, insa am vazut adolescenti care nu mai fac nimic. Insa morala si critica nu pot decit sa inrautateasca situatia, sa ii indeparteze... si, in final, sa refuze sa mai faca. Au dreptul totusi de a-si vedea de viata lor pentru o perioada, si noi am facut-o, dar am uitat, si daca nu am facut-o, am fost obligati sa nu o facem... modelul si mesajul, daca sint aratate si transmise in mod corect, sigur sint acolo, ii va ajuta... faptul ca pentru o anumita perioada de timp au chef sa se sustraga responsabilitatilor ar trebui luat ca atare... poate ca tocmai ce inteleg ca au timp toata viata, vor si ei o pauza

... intre copilaria in care li s-a tot spus ce sa faca si viata in care, vor-nu vor, va trebui sa tot faca. Nu e atit de grav si nici ireversibila daca, repet, au fost de mici expusi unui model sanatos si daca relatia cu ei insisi si cu parintii este in regula.

Sigur ca e parerea mea...

Cornelia

Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité.
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)

Cand sunt mici vor sa faca sa demonstreze ca pot, si ca sunt mari.
E ok sa-i lasi sa faca ce le place si cand au chef.
Cand sunt adolescenti se instaleaza apatia. Atunci nu trebuie sa-i cicalesti sau sa le impui, trebuie sa le explici ca fiecare are responsabilitati, ca unii castiga bani, altii merg la scoala si fiecare in timpul ramas are niste sarcini in casa.
Dupa preferinte, sau dupa necesitati daca preferintele sunt reduse, in timpul cand au ei disponibilitatea.

Si se pot aplica stimulente. Vina sa ceara niste bani pentru o excursie primeste daca si-a indeplint responsabilitatile. Se pot aplica si stimulente banesti pentru activitati suplimentare ca sa-si faca un fond personal. Accesul la calculator la tv sau la alte activitati pentru care au pasiune poate fi conditionat. Exista multe metode de ai stimula sa faca ceva. Trebuie gasite metodele care difera de la caz la caz.

Deceneus spune:

Citat:

citat din mesajul lui buflea

Citat:

citat din mesajul lui Deceneus
Ideea este ca excesul de protectie dauneaza grav integrarii sociale ulterioare.

Nu trebuie sa-i impui vointa ta, trebuie sa-i dai alternative sa aleaga sa faca ceva din sarcinile din casa, ce prefera si cand prefera. Daca incerci sa le impui ceva rigid reactia este de refuz. Important este sa faca, si sa-si organizeze timpul.
De multe ori organizarea timpului este mai importanta decat sarcina in sine.
Si cum am scris mai sus pot fi gasite diverse metode pentru a-i motiva.
Poti sa-i spui "nu am timp sa-si spal ciorapii, te rog sa ti speli".
Fica mea venea cu hainele murdare de noroi, si isi spala asa cum stia si cum putea, dupa care sigur ca erau bagate la spalat fara sa stie ea. Ea stia ca daca le-a murdarit trebuia sa le spele.
Aasa se invata sa se fereasca si sa pastreze hainele relativ curate.
Cand face curat in camera se invata sa pastreze ordinea si curatenia. Daca fac altii ordine si curatenie dupa ei, nu apreciaza si nu pastreaza.

Aqai spune:

Bine, hai sa incep altfel argumentatia si sa nu mai dau cu ce-as face sau ce-am facut eu.

Presupunem ca exista numita casa unde partenerii (amandoi, sa nu zicem ca am ceva cu barbatii) nu prea au chef de gospodarie. Ca nu i-a pus mama acasa la treaba :D. Pai au 3 alternative: pun mana pe treaba si le sta in gat da' asta e, stau sa ii napadeasca paianjenii sau fac ce fac si au pe altcineva sa le faca curatenia macar. 60 lei/ zi nu e un capat de tara. Inseamna cat sa stai cu copilul vecinei vreo 2-3 ore sau cat sa ii inlocuiesti robinetul stricat vecinului de la 2 care "e doua maini stangi".

Si o data pe saptamana ajunge sa-ti faca o curatenie, calce hainele sa mai si spele geamuri prin otatie etc. Cam tot ce se poate face intr-o zi.

Asta e un minim care iti asigura si ceva mai mult timp de stat seara la o poveste cu copilul.

Dar asta inseamna sa ai initiativa, sa fii harnic, sa fii implicat in casa ta, sa iti recunosti incompetenta gospodineasca si sa vezi cum compensezi pentru asta. Lucruri care sunt valabile pt categoriile de inceput 1 si 3 si n-au nici in clin nici in maneca cu categoria 2.

Ah, si peste toate mai e abordarea mea personala de copil nepus la treaba in casa. In schimb, am invatat de mica vazand-o pe mama cat e de important sa nu depinzi financiar de nimeni si sa poti sa externalizezi activitatile mancatoare de timp si care nu iti fac placere.

Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

Aqai spune:

Si ca sa nu amestec oalele: m-a luat cu fiori cand am citit de mama care merge la camin sa fiarba crenvustiul or ceva de genul asta:D. pot sa pun mana in foc ca daca mama nu mergea la camin, copilul ala student nu statea sa moara de foame.

au sorry ca le-am incurcat, Cu crenvustiul era baiatul ramas singur acasa. A murit de foame? nu. deci ceva o fi mancat el.

Si da doamne sa ma tina mintea cea buna si cand or fi adolescenti si sa nu uit ce e mai groaznic:

- droguri, gangs, teenage parent, depresii, probleme sentimentale, me against the world, computer addictions

sau dezordinea din camera? (pe care la cat o urasc sigur gasesc o solutie si pt ea. imposibil altfel)

Ce ii va face pe baietii mei oameni mai buni si pregatiti pentru viata: faptul ca le intaresc caracterul taindu-le banii de tabara si tv-ul ca nu si-a facut curat, sau sa strang din dinti si sa-mi tin respiratia cand intru la el in camera, sa-l tin de mana si sa-l ascult cand se simte pierdut si dezorientat? Ca io tin minte ca scrie peste tot ca din punct de vedere emotional, adolescenta e una din cele mai tumultoase perioade din viata.

Si trebuie neaparat sa pt Nelia. Da, asa e. Degeaba stiu fie el/ fie ea sa faca de toate in casa daca asta e singurul skill pasat de parinti. In loc sa vada asta ca un lucru natural, asteapta recunoastere fiindca he heh, undeva niste butoiase nu s-au umplut cu ce trebuia... De masa aia pusa perfect n-o sa te bucuri dupa ce ti-a demontat zambetul de buze cu 3 replici de genul unde ai fost, de ce ai stat atata, da ce, nu poti sa lucrezi de-acasa, ce-i aia overtime. ma rog, un exemplu asa rapid.

parca pica mai bine de o felie de paine cu pateu si un "ce bine c-ai ajuns acasa" decat o portie de oua umplute cu ornament de frunze de telina si garnitura de grimasa. si apoi impreuna putem sa spalam si cutitul de uns fi farfuria, fiindca ce e cu adevarat important e "impreuna" ala. Si eu pe skillul asta marsez, si de aceea fac atatea cu copiii mei cate vor ei, dar impreuna.

Alternativ, impreuna mergem la o plimbare si o asteptam pe tanti geta maine sa vina sa faca cura si sa spele vasele

Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

AB_AC spune:

Buflea o profa Montessori a lui fii-miu avea ideea clara ca ceea ce prepari tu mananci mai usor. Fii-miu manca greuuuuuuu, dar prepara cu mult drag diverse... si parca acelea trec mai usor:)

nelia spune:

Citat:

citat din mesajul lui Deceneus

Si se pot aplica stimulente. Vina sa ceara niste bani pentru o excursie primeste daca si-a indeplint responsabilitatile. Se pot aplica si stimulente banesti pentru activitati suplimentare ca sa-si faca un fond personal. Accesul la calculator la tv sau la alte activitati pentru care au pasiune poate fi conditionat. Exista multe metode de ai stimula sa faca ceva. Trebuie gasite metodele care difera de la caz la caz.

Vei spune ca am ceva cu tine, dar n-am... insa uite, eu cu astea nu sint de acord. Nu spun ca e rau, e alegerea fiecarui parinte, dar eu cred ca stimularile de genul acesta nu au efect indelungat: tin cit tine stimulentul!

Si in general conditionarea aceasta nu-mi place. Nu, eu ii dau bani in excursie atunci cind consider eu a crescut si poate merge si daca am, pentru ca nu sint nici de acord sa sacrifici toata familia pentru copil. Se uita la televizor sau sta la calculator la fel, in anumite conditii (ma refer aici la somn, la sanatate, la o impartire corecta a timpului intre tot ce are de facut - dar asta trebuie inceput de mic, nu atunci cind devine deja o problema pentru ca face aproape numai asta)... insa nu facutul de treaba in casa, notele bune sau ascultatul de parinti sint conditiile. Din punctul meu de vedere, nu au legatura una cu alta. Daca am bani si vreau sa-i iau unui copil ceea ce isi doreste mult de tot, ii iau indiferent de situatia scolara sau de cite treburi face in casa, ii iau pentru ca il iubesc, imi permit si vreau sa-i iau.

Conditionarea si stimularea aduce un comportament bun imediat, dar pentru o anumita perioada, nu-l pregateste pe omulet pentru viata. Sint anumite situatii in care aceasta da roade, dar acolo unde alte metode dau gres, cum ar fi lucrul cu copiii autisti, trebuie sa pornesti de la ceva ca sa creezi un reflex pe care, se pare, ca nu il au in mod natural. Dar acolo unde nu e cazul, se poate si altfel si nu numai ca se poate, dar e de durata, nu e doar un reflex conditionat. Nu numai in cazul sarcinilor in casa, ci in orice aspect al vietii unui copil, din moment ce are model, i s-a transmis un mesaj, a inteles si a interiorizat ce are de facut, va gasi modalitatea proprie de a-si asuma responsabilitati.

Cornelia

Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité.
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)

anya spune:

In copilarie ma puneau ai mei sa dau cu aspiratorul in fiecare duminica. Acum, daca ar fi dupa mine ar trece luna si n-as da cu aspiratorul. Noroc ca da sotul meu . Ce relevanta are ce face cineva in copilarie cu ce face cand e adult?

Rufus spune:

Citat:

citat din mesajul lui Aqai

Ce ii va face pe baietii mei oameni mai buni si pregatiti pentru viata: faptul ca le intaresc caracterul taindu-le banii de tabara si tv-ul ca nu si-a facut curat, sau sa strang din dinti si sa-mi tin respiratia cand intru la el in camera, sa-l tin de mana si sa-l ascult cand se simte pierdut si dezorientat?

Ce sa vezi? Aici nu e cu "ori-ori".
Pot veni fain-frumos la pachet: nu inseamna ca daca iti tii respiratia in camera lor puturoasa ai in schimb copii echilibrati si "orientati". Nu, nici vorba.
Pana la urma, daca cineva nu e de acord ca invatarea unor deprinderi de mici le va folosi odraslelor, e liber sa faca cum crede; dar de ce respectivul copil nu poate sa participe la viata "stupului" cu ceva util, ca doar nu e musafir? Adica am semnat vreun contract de parinte in care imi atribui numai mie tot ce-i de robotit in casa aia, in vreme ce copilul asculta muzica sau se saluta cu amicii pe mess? Daca nu-i place sa mestece in mancare, de ce n-ar sterge praful? Duce gunoiul? Curata scara? Spala vreun geam? Da cu aspiratorul? Intinde rufele? Chiar nu se gaseste nimic cu care si-ar putea ajuta parintii? Pai la scoala li se promoveaza actiuni de salubrizare a parcurilor sau a zonelor din oras prin voluntariat, iar acasa nu pot duce gunoiul proprii familii?

Rufus, Tora si iadele