House chores - treburile in casa

anya spune:

Eu zic ca tine pe de o parte de firea lor: am un copil ordonat si unul nu (unul are creioanele aliniate in penar, la celalalt sunt aruncate prin geanta) iar pe de alta parte de puterea exemplului (cum sa le cer sa-si faca patul daca nici noi nu il facem?

buflea spune:

Hahahaha, asta este intr-adevar un bun exemplu ... De ex mama mea este convinsa si extrem de nemultumita ca eu nu pun covertura pe pat ... Ei bine, nu pun ca nu vad rostul. Daca stau sa ma gandesc bine, patul il fac pentru ca pe mine ma deranjeaza dezordinea, dar pe barbata- meu deloc ... Soacra-mea a stat o viata acasa si este maniaca cu curatenia si ordinea, deci barbata-meu a crescut intr-o casa total dezinfectata si aranjata ... Si nu este deloc ordonat, nu-l deranjeaza dezordinea ...
Deci pana la urma, la ce folosesc eforturile astea ? Cand o sa fie adulti, o sa traiasca strict in zona lor de confort, fie ca la parinti au fost obligati sau nu sa faca treburi in casa.

Singurul lucru care cred eu ca trebuie impus este sa isi indeplineasca singuri nevoile ... Alergi in curte si ai nevoie de apa, vii in casa, iti pui in pahar si bei nu imi ceri mie sa ies cu apa afara dupa tine. Sau ai nevoie de o jucarie de jos, te duci si ti-o iei nu ceri cuiva sa ti- o aduca.

maru spune:

eu am adolescent. Cand avea 3 ani, 6 ani, 9 ani, nu l-am pus la nimic. Faceam noi totul pentru el...
Pana cand am realizat ca daca e nevoit sa se descurce singur, habar n-are si moare de foame.
Asa ca lasand la o parte skills-urile ce se pot acumula, e vorba de a deveni independent, de a sti ce si cum se intampla intr-o familie, cum se comunica, relationeaza.
Sotul a fost crescut in puf. Mama a facut totul pentru el. Crede ca totul i se cuvine. Ajuta in casa ca o favoare, si vrea aprecieri inalte. Fratele lui a decis ca poate mai bine ca mama lui, si a luat-o in directie opusa. Isi face totul singur, si nu are stare. Considera ca ce face pentru cei dragi e dovada de dragoste.

revenind la al meu teenager, am schimbat foaia si tactica pe la 10 ani cred. Am interzis tatalui sa il mai serveasca hand and foot, si am incercat sa fac orice chore o placere, o intrecere, cu ceva recompensa, benefit, la urma.
A decis ca vrea sa bucatareasca cand eu am trecut la dieta si nu le-am mai facut dulciuri, bunatati pe banda rulanta.
A inceput cu clatite, apoi risotto, apoi ... apoi si-a luat optional la liceu de bucatareala.

Chores-urile care nu ii plac le negociaza. Incearca sa obtina bani, eu i-am zis ca le fac eu sau tatsu pe gratis, dar el e cel care pierde, ca nu o sa stie sa se descurce nu neaparat cu grebla in gradina, ori cu aspiratorul, dar in viata skillsurile astea sunt crossbord, si troubleshooting e requirement in majoritatea joburilor.
Nici noi nu exageram, nu e sclavul nostru, e partener. Nici noi nu suntem sclavii lui, nu i se cuvine totul de-agata!

Inca se mai gandeste daca in vara asta sa isi ia job. Eu il incurajez puternic sa o faca, dar nu il fortez. Vreau sa vina de la el.

buflea spune:

Nu, nu ... Nu cred ca ai dreptate ... Vorbesti de descurcatul asta de parca iti trebuie facultate ca sa aflii cum se da cu o matura.

Iti garantez eu ca si daca nu il puneai tu la 10 ani sa dea cu aspiratorul, cand pleca de acasa si se trezea cu gunoiul cat casa, afla el cum se manuieste. Zau acum , tu ai stiut sa faci toate treburile din casa de la casa parinteasca ?

Sotul tau este detasat de treburile casnice pentru ca asa este el si nu dn cauza pufului ... Fratele lui este cel mai bun argument, ca doar au crescut in aceeasi casa de puf, nu ? Nici barbata-meu nu este prea prieten cu chores dar sa stii ca asta vara, cand m-am intors dupa 3 sapt din Romania, am gasit casa neschimbata, nici mai murdar nici mai curat, nici mai dezordine, nici mai ordine si pe el tot cu atatea kg ... Deci vad ca s-a descurcat ...

maru spune:

am pierdut mesajul de raspuns, dar esenta era:
buflea, nu imi pasa, nu ma incalzeste cu nimic, nu schimba nimic in viata mea faptul ca tu imi dai sau nu dreptate.
Asta e realitatea mea, observatiile mele.
Normal ca tine de personalitatea copilului si a parintilor. Normal ca unii reactioneaza diferit in situatii similare, conditii similare.

pruncu va merge la universitate in dorm in 2 ani. va trebui sa stie sa se descurce singur, fara mama sa gateasca, fara tata sa faca curat dupa el.
unde mai pui ca skillurile astea casnicce ii pot aduce un part time pe timpul facultatii, de un ban in buzunar (server intr-un restaurant, intr-un mall)
revin

Aqai spune:

Io am plecat de la mama de acasa stiind sa fac cartofi prajiti. Am trait foarte bine 4 ani de facultate fara sa gatesc, fara sa mor de foame si si gasindu-mi 3 joburi in paralel. Si nici unul nu a avut legatura cu gospodaria, iara mama saraca imi trimitea ea bani cat ii era de greu, deci nu aveam nevoie.

Am mancat conserve, sandwishuri, din cand in cand cate o mancare la o matusa sau o pizza in oras.

mi-am facut curat cat am stat in apartament fiindca am fost obisnuita sa fie curat in jurul meu si imi lipsea. Asa ca am pus mana. Cand m-am mutat in camin am frecat toaleta de regie, am reparat dusul, am facut luna si bec cu clor, am pus mana pe ciocan, mi-am zugravit peretii. Tot pentru ca mi-a placut sa ma simt bine. Si le-am invata pe toate facand.

cand am inceput sa gatesc, la vreo cativa ani dupa ce am terminat facultatea, am gatit dupa principiul: ce gust avea mancarea, deci cam asta tb sa mearga in ea.

maru, tu ai experientele si abordarea ta. dar la fel le avem toti; asa cum tu vrei sa le oferi niste skilluri copiiilor, eu gandesc ca oricum le invata. Fiindca nu au de ales, asa ca mai bine ii sprijin si le dau ocazia de a partcuipa la activitati care le fac placere, fiindca acestea iti dau o stare de bine, de relaxare, te fac mai deschis si in final mai fericit.

da bine, mie sotu' imi zice ca le dau o educatie hippie si o sa fie vai de ei

iar cu adolescenta, sunt curioasa de cum vor fi. Asta in momentelein care nu imi e frica, of course :D




Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

buflea spune:

Ok, sigur ca la argumentul "nu-mi pasa daca imi dai dreptate, asa vreau eu sa fie" nu mai am ce dialoga ... Trebuia sa spui de la primul post asta si nu mai luam in considerare mesajele tale ...

Eu credeam ca vorbim de principii si strategii generale, e drept pe exemple particulare, dar nu te statements individuale ... Concluziile individuale nu se pot comenta pentru ca sunt personale, cel mult se pot respecta. In concluzie iti respect judecata personala dar nu cred ca se poate generaliza din lipsa de argumente.

maru spune:

Am generalizat la primul mesaj unde am spus de ce cred eu ca implicarea copilului in treburile casei e de fapt exersare de skills. M-am referit acolo la copii mici, scriam de apucare de obiecte, forme geometrice, culor, touch, texture si tot asa. Asta pe baza a 18 ani de stat in spatele unei catedre, ca sa nu zic printre copii.

Apoi mi-am permis sa dau exemplu particular cand buflea a spus ca mamele de copii mici au vise, aspiratii, dar care e situatia cu teenagerii? Am intervenit ca mama de adolescent. Buflea a spus ca nu am dreptate. Oh well, that doesn't change anything in my life.
Daca asta a parut rude, imi cer scuze, nu a fost intentia mea.
Eu nu am venit sa zic dupa ce buflea a postat diverse din familia ei, copii ei, ca nu are dreptate. Are dreptatea ei, asa cum eu o am pe a mea. E greu de respectat asta? Daca da, atunci intradevar nu ma incadrez in trendul acestui subiect si as putea sa fac altceva cu timpul meu.

Diferenta e ca eu in ceea ce priveste copilul sunt cu 10 ani mai inainte, avand adolescent. Eu am trecut prin varsta copilariei mici, am incercat tot felul de strategii, am trecut prin pubertate cu pruncul, acum luptam cu adolescenta.

Consider ca interventia mea la topicul asta e nenecesara, si am sa citesc de acum incolo, fara sa dau din taste.

Deceneus spune:

Deprinderile dobandite de mici le face viata mai usoara.
Sigur ca n-au incotro si la un moment dat trebuie sa faca si sa se decurce singuri, dar sunt situatii ca pana sa se maturizeze pot trece prin crize neplacute. Unii pot avea esec in casnicie pentru ca nu au dobandit acele deprinderi in copilarie. Dupa un esec le vine mintea la cap, dar nu ar fi mai bine sa previ decat sa remediezi?
Care-i rorlul parintilor, doar sa-i protejeze sa le faca viata placuta, sau sa-i si pregateasca pentru viata?

LauraNicole spune:

Ale mele, adolescente tipice, au facut orice era nevoie cat erau mici, ajutau la curatenie, duceau gunoiul, faceau curat in camera lor, cumparau paine.
Acum, camera lor arata ca dupa bombardament, o curata saptamanal ca in 2 zile sa innoti prin chestii, daca sunt acasa nu misca un pai sa se hraneasca singure dar s-au descurcat perfect cat am fost plecata sau bolnava(inclusiv sotul care si el moare de foame de nu-l hranesc).
Au masina lor de spalat in baia lor dar tot eu trebuie sa le amintesc sa-si spele rufele si sa le aduca la a noastra sa le usuce(doar a noastra are uscator).
Isi arunca resturile de mancare din farfurii, tavi dar isi pun astea pe masa, le-am facut morala si acum le pun in masina de spalat vase.
Alexa scoate vasele curate din masina si pune alea murdare, scoate sacii de gunoi cand ii cer.
Ada da cu aspiratorul de 3 ori pe saptamana.
Alexa pune rufele in masina lor, Ada le scoate si pune in ordine.
Sotul scoate sacii de gunoi in fata casei cand e ziua de colectat gunoiul, goleste cutia unde se colecteaza apa de la masina de vase, cand se infunda tevile el le desfunda.
Eu gatesc, curat casa, spal rufele noastre, injur lipsa de spatiu si ametesc cutiile si mobilele cand m-apuca.
Cumparaturile le facem eu si sotul impreuna. Cand ajungem acasa fetele ne ajuta sa caram plasele in casa, Ada pune legumele in frigider, Alexa pune fructele in cutiile unde le tinem, sotul citeste ziarul.