House chores - treburile in casa
Raspunsuri - Pagina 10
michelle-usa spune:
nu m-am gindit niciodata daca ce fac eu e impus sau nu.
in general spun sambata: hai sa terminam repede cu ce avem si apoi mergem in parc. in parc mergem in fiecare sambata asa ca nu e o conditzie sau premiu...
mai recent i-am spus, sugerat ca daca vede ceva prin casa care nu e la locul lui sa nu treaca pe langa si sa puna el.
in general la noi "chores" e ceva ce toata lumea face, punem mana ajutam.
uneori trebuie sa fim specifici, adica sotul mereu el face friptura(ca o face f. bine) si duce gunoiul (e panta si pe mine m-ar lua la vale...cu tot cu tomberon). la fel prin casa reparatii etc...
mancare facem amandoi, dar in general mai mult eu ca stau acasa.
hainele la spalat le pune fiecare cand e nevoie.
billuri de platit, cumparaturi tot eu ca imi place.
nu e vorba de pietre de moara, munca silnica...e vorba de necesitati zilnice.
deci si noi ca adulti avem aceste "chores"...nu sunt numai pt ei.
plus ca e mai bine sa stam seara cu totii la tv dupa ce face fiecare cate ceva, decat 2 pe fotoliu si eu...prin bucatarie.
la fel in weekend sa petrecem cat mai mult timp impreuna dupa acest team work.
nu sunt obsedata cu curatenia...departe de mine asta. dar imi place casa curata, lucrurile puse la loc...ordine in general...si cu cate mentzinem mai mult cu atit muncim mai putin.
michelle
michelle-usa spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Aham ...  Te-am prins, pai cand erau micuti, micuti cum intrai in schimbul 2 si acum cand au mai crescut te apuca frustrarile ? Pe tine te bag la categoria 4 ... Subiectul asta se focuseaza pe "ca faci daca copiii nu vor a faca" - le impui, cu pedepse cum zicea Deceneus ... sau ii lasi ca oricum o sa faca mai tarziu. De fapt cred ca am ajuns unde vroiam cu concluziile ... E interesant ce spune Deceneus dar inclin sa cred ca sunt doar vorbe educationale frumoase care sa justifice obligativitatea adolescentului de a participa la treburile in casa ... Si fara ele va ajunge la fel de bine, le va face la maturitate si sa fim seriosi, ca nu iti trebuie ani de practica ( ca la un software-Michelle ) ca sa inveti sa speli o farfurie ...Cred ca realitatea sta in punctul 4 ... Avem grija de copiii nostri, cu placere si dedicatie, atata timp cate ei nu pot sa o faca ... Cand cresc si capata independenta, in mod natural, devenim frustrati in a le servi nevoile zilnice din simplul motiv ca stim ca si le pot servi singuri ... Nu-ti aduc eu apa sa bei cand poti singur sa o faci desi cu cativa ani in urma iti dadeam apa cu lingurita, cate 30 min si nu mai puteam de placere ... Nu o facem pentru ei, o facem strict pentru noi, pur si simplu dispare placerea de a-i servi, nu numai ca dispare, apare frustrarea ca asteapta asta. p.s. La ce varsta este bine pentru ei sa invete sa taie iarba familiei ? Poate mai avem putin si ii fac barbatului o bucurie |
nu cred ca ai succes cu iarba prea curind.
michelle
kariguld spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Aham ... Te-am prins, pai cand erau micuti, micuti cum intrai in schimbul 2 si acum cand au mai crescut te apuca frustrarile ? Pe tine te bag la categoria 4 ... Subiectul asta se focuseaza pe "ca faci daca copiii nu vor a faca" - le impui, cu pedepse cum zicea Deceneus ... sau ii lasi ca oricum o sa faca mai tarziu. De fapt cred ca am ajuns unde vroiam cu concluziile ... E interesant ce spune Deceneus dar inclin sa cred ca sunt doar vorbe educationale frumoase care sa justifice obligativitatea adolescentului de a participa la treburile in casa ... Si fara ele va ajunge la fel de bine, le va face la maturitate si sa fim seriosi, ca nu iti trebuie ani de practica ( ca la un software-Michelle ) ca sa inveti sa speli o farfurie ...Cred ca realitatea sta in punctul 4 ... Avem grija de copiii nostri, cu placere si dedicatie, atata timp cate ei nu pot sa o faca ... Cand cresc si capata independenta, in mod natural, devenim frustrati in a le servi nevoile zilnice din simplul motiv ca stim ca si le pot servi singuri ... Nu-ti aduc eu apa sa bei cand poti singur sa o faci desi cu cativa ani in urma iti dadeam apa cu lingurita, cate 30 min si nu mai puteam de placere ... Nu o facem pentru ei, o facem strict pentru noi, pur si simplu dispare placerea de a-i servi, nu numai ca dispare, apare frustrarea ca asteapta asta. p.s. La ce varsta este bine pentru ei sa invete sa taie iarba familiei ? Poate mai avem putin si ii fac barbatului o bucurie |
nu, te rog sa nu ma bagi la nici o categorie. e clar?
cand copii erau mici am stat cu ei acasa pana pe la 5 ani, ca ne-am permis. apoi lucram cand aveam io chef sa merg la firma. acasa aveam menajera de doua ori pe saptamana, alte vremuri.
edit, buflea, eu am spus ca "nu mi-ar placea sa...." deci nu ca se intampla la mine in familie.
sa stii ca n-am nici o frustrare, chiar nici una! mereu l-am pus inainte pe "te rog, poti sa duci asta acolo? te rog, poti sa-ti pui geaca in cuier, te rog poti sa-ti pui pantalonii in cosul de rufe."
si crede-ma ca a functionat 98% din cazuri.
eu stiu de ce copii nu vor sa faca ce le spun parintii. dar ma abtin sa spun. pot doar sa spun ca eu sunt adultul si am ceva mai multa minte si experienta de viata, iar daca copilul nu doreste sa faca ce'l rog eu, inseamna ca e ceva la mine si musai trebuie sa fac schimbari serioase in modul de abordare al problemei.
michelle-usa spune:
si la noi functioneaza f. bine mereu 'te rog" si "multumesc", imbratisari si pupici la inceput (pt putere) si la sfirsit (ca recompensa).
cand facem curat sau treaba ceva cu totii, punem muzica,ceva snacks, pahare cu juice si pai, radem, glumim, povestim...si parca altfel merge treaba.
mai ales cu muzica, al meu face orice.
michelle
Selene_Bunny spune:
Eu sunt mai egoista si consider ca bunele obiceiuri se deprind de mic copil (3 ani, de cand te poti intelege mai bine cu copilul). Asa cum a spus si kari, nici mie nu mi-ar conveni ca, la varsta adolescentei, copilul sa butoneze telecomanda sau PC-ul si eu sa-i adun jegul din camera, rugandu-l frumos sa ridice picioarele, sa pot aspira cum trebuie...
Sau, ajunsa tanara adulta, sa-i adun eu cojile de banane sau tampoanele folosite si aruncate sub pat.
Eu ii cer copilului (cu "te rog" in fatza) sa stranga jucariile imprastiate, ambalajele aruncate pe jos. Nu consider ca ii fur astfel copilaria si ca are tot timpul sa invete.
Voluntar, imi cere o carpa sa stearga praful, aspiratorul sa aspire, matura sa mature, sa spele vasele murdare.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
nelia spune:
Va dati seama ca asta e un subiect la care merge de minune proverbul 'cite bordeie, atitea obiceie'.
Insa vreau doar sa spun ca mie una, oricum as intoarce-o, mi se pare totusi destul de trist cind un parinte ajunge sa gindeasca ca nu e sluga copilului sau, ca ii aduna jegul din camera in timp ce acesta isi vede de viata lui, cum ar fi sa discute cu prietenii sau sa citeasca etc. Si ma intreb ce oare se poate schimba atit de radical in mintea si in sufletul parintelui fata de perioada in care copilul sau adolescentul era bebelus ca sa ma faca sa gindesc asa?
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
salcia spune:
Si eu sunt de parere ca un copil trebuie sa faca treburi in casa daca si cat vrea (indiferent ca-i mic sau adolescent), pentru ca va avea suficient timp mai tarziu sa tot faca astfel de treburi. Bineinteles, totul in limita bunului simt (adica daca nu faci mare lucru, macar sa nu strici ce fac altii).
Pe noi mama ne-a pus de mici la treaba, ea fiind maniaca a curateniei, asa ca dadeam cu aspiratorul, spalam pe jos, stergeam praful, geamurile, baile etc. Nu cred ca eram exploatate sau ca faceam prea multe, desi eram mici, iar treburile astea in sine nu ma deranjau foarte tare, dar in schimb ma enerva ca venea mama in urma noastra sa verifice (gen dat cu degetele pe sub pat si dulapuri sa vada daca am curatat bine). De gatit nu am gatit, si de cate ori am incercat mama a stat cu ochii si gura pe noi ca pe nu stiu ce, asa ca am renuntat .
Nepotul meu de 3 ani ma ajuta la stersul prafului, el da cu Pronto (sau cu "pupuf", cum zice el), si eu sterg, da' asa a vrut el . Sunt curioasa cum va fi la adolescenta...
cristoiu spune:
Kari, si la mine e la fel, doar ca eu il pun pe "te rog" la urma. 
Eu sunt maniaca cu curatenia. Sau aproape de manie. Cind ma apuca, ca nu ma apuca tot timpul, dar cind ma apuca e aproape de nebunie, scot si cartile de pe rafturi sa le sterg de praf - si am in jur de 2000 de bucati. Dar in general nu imi place sa fac, asa ca am o tanti care vine o data pe saptamina si imi face toata casa. Cum nu ma omor cu aspiratul, dar nici nu suport sa vad praf si firimituri pe jos, mi-am luat o roomba care merge toata ziua prin casa cind nu sunt eu acasa si gasesc cit de cit curat.
La mine chores sunt chestii minore, gen pus masa, strins masa, dus gunoiul, taiat iarba, ciopirtit florile, scos buruienile, vopsit pereti, vopsit gard si terasa anual, gatit etc. Insa la mine in familie toate astea nu sunt impartite. Sau ma rog, sotul taie iarba, ca ii place lui sa faca asta. In general facem tot cot la cot, ne place sau ba. Stringem masa cu totii, punem masa cu totii, spalam masinile impreuna, vopsim peretii impreuna. Se numeste Team Work, nu expolatarea omului de catre om. Nu impune nimeni , ci situatia impune. Masa trebuie strinsa, nu impun eu lucrul asta, se impune de la sine. Gunoiul trebuie scos afara ca pute, iarba se impune taiata cind ne ajunge la briu, foamea ne impune sa facem de mincare. O comparatie: suntem ca echipajul unei barci pe care fiecare cu rindul face pe capitanul. Azi sotul, maine eu, poimaine cupilul (are si ea voie sa preia comanda si sa faca planul de bataie si noi o ascultam cuminti). Facind toate astea impreuna pare mai usor, de multe ori o joaca, e fun si bineinteles terminam mai repede si avem timp cu totii de alte activitati mai placute, cum ar fi o plimbare cu bicla sau fotbalul de gradina.
Asa e la noi, asa facem noi. Nici eu nu cred in sistemul de recompense. Cred insa in consecinte.
Selene_Bunny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Va dati seama ca asta e un subiect la care merge de minune proverbul 'cite bordeie, atitea obiceie'. Insa vreau doar sa spun ca mie una, oricum as intoarce-o, mi se pare totusi destul de trist cind un parinte ajunge sa gindeasca ca nu e sluga copilului sau, ca ii aduna jegul din camera in timp ce acesta isi vede de viata lui, cum ar fi sa discute cu prietenii sau sa citeasca etc. Si ma intreb ce oare se poate schimba atit de radical in mintea si in sufletul parintelui fata de perioada in care copilul sau adolescentul era bebelus ca sa ma faca sa gindesc asa? Cornelia Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung) |
nelia, un copil ramane pe viata copil pentru parintii lui. Dar... mie mi se pare o totala lipsa de respect fatza de parinti, care au inaintat in varsta, care poate au si probleme de sanatate, ca tu, de la... nici nu stiu ce varsta sa zic, 15-16 ani? sa iti lasi parintele sa stranga dupa tine ca si cum tu ai fi printesa sau printul lumii si e sub rangul tau sa-ti duci pana si sacul cu gunoiul din cos pana la pubela.
Iar ce ii este permis unui copil mic nu ii este permis unui adolescent sau tanar adult. Ca a mea imi raspunde acum cu "Nu, strange tu" cand o rog sa stranga jucariile imprastiate e una, ca va raspunde cu "Nu, strange tu" cand va avea 16 ani si va fi vorba nu de jucarii, ci de chiloti, de exemplu, va fi altceva.
Si eu sunt maniaca in ceea ce priveste curatenia si ordinea. cristoiu, ca tine faceam si eu, cand ne-am mutat aici, am curatat si canaturile usilor, am frecat podelele, tot, de la A la Z, nimic sa nu ramana. Acum am lasat-o mai moale, mult mi-a luat sa inteleg ca nu poti avea ordine si curatenie cu un copil mic. Insa lasatul asta mai moale, pe principiul "las' ca mai fac si maine", se cunoaste. Si se aduna chores astea.
Si mai e ceva: inteleg ca nu ma ajuti la curatenie si ordine, dar macar nu ma incurca si respecta munca mea. Nu eu sterg de praf si de ce-o mai fi si, deschizand sertarul tau, gasesc coji de banane ascunse printre sosete, ca tu n-ai avut chef sa imparti bananele si cu altii si le-ai mancat pe ascuns.
Exemplul e real.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Selene_Bunny nelia, un copil ramane pe viata copil pentru parintii lui. Dar... mie mi se pare o totala lipsa de respect fatza de parinti, care au inaintat in varsta, care poate au si probleme de sanatate, ca tu, de la... nici nu stiu ce varsta sa zic, 15-16 ani? sa iti lasi parintele sa stranga dupa tine ca si cum tu ai fi printesa sau printul lumii si e sub rangul tau sa-ti duci pana si sacul cu gunoiul din cos pana la pubela. Exemplele pe care le-am dat eu sunt reale - si cei implicati aveau peste 20 de ani. Blogul meu - de la noi, pentru ei! Bazar general - fiecare implicare conteaza! Lucrusoare de vanzare... |
Ei...eu am baiat de 16 ani(implinitzi
)si uite ca nu string dupa el!Nu ca nu ar trebui...dar el este responsabil cu camera lui!Cit a fost mic se implica,facea alaturi de mine,inclusiv gatea,acum insa...are alte prioritazi!
Si-s sigura ca atunci cind va locui singur ,nu vor veni cei de la deratizare
sa se autosesizeze!Nici mie nu-mi face placere sa stau toata ziua cu cirpa-n mina,mopul si dezinfectantul,imi face placere mai multa sa fac alte lucruri decit smotru!Si nici masca nu-tzi trebuie sa intri la mine-n casa!
Hai ca ma duc la smotru,ca tot am o zi libera!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit