Cum ne controlam emotiile?

ladyJ spune:

Mihaela, terapia cognitiv-comportamentala.
TCC lucraza cu cateva tehnici,uite aici niste detalii:

http://www.sanatate-mintala.info/index.php?option=com_content&view=article&id=16&Itemid=109

cristoiu spune:

Buli, buna observatie. E foarte importanta repetia. Fa repetitii, cheama niste prietene si fa-le prezentarea. Cu cit repeti mai des, cu atit te vei simti mai sigura pe tine. Sotul meu incearca sa joace rolul celui mai al dracu' ascultator si imi pune cele mai grele intrewbari. E un exercitiu foarte bun pentru mine.

mihaela_s spune:

De repetat repet mereu inainte, nu am curaj sa ma duc acolo si sa improvizez, nu sunt buna la asa ceva. Eu ori stiu ori nu stiu. Deci si pentru fazele de "nu stiu" trebuie sa ma pregatesc din timp, cum zicea buflea si aqai. .

Nu pot face simpla (pe intelesul copiilor) o prezentare de specialitate, trebuie sa prezint ce am facut in laborator, discutii si pareri personale, e ca un fel de lucrare stiintifica, dupa anumite sabloane. Dar sotul poate fi auditoriu si chiar pune intrebari, mai pricepe cate ceva .

Lady J ma duc acum sa citesc link-ul.

De obicei sunt eu insami, nu stiu sa joc teatru. Cred si eu ca o gluma la inceput poate destinde atmosfera, am sa incerc asta. Si sa nu fiu crispata, sa zambesc, sa ma gandesc ca nu ma mananca nimeni si in fond inca invat, nu le stiu pe toate...

buli, sfatul cu "lipsurile" din partea ce o stapanesc bine e excelenta.

Am incercat sa ma detasez inainte de situatie, sa ascult muzica sau sa citesc altceva...dar pur si simplu nu merge...am impresia ca daca ma deconectez, uit tot. :(

Multumesc mult, apreciez fiecare postare, gasesc multe lucruri folositoare. Chiar daca le aplic si eu pe unele, imi confirma ca sunt lucruri bune si ca trebuie sa la mentin. Restul incerc sa iau ce se potriveste situatiei.

Continuati va rog, ma ajuta foarte mult.

buli spune:

mi-a venit o idee de gluma cu substrat - nu stiu daca e potrivita, tu vei hotari asta.

sa te prefaci la inceput ca te-ai zapacit si sa-ti incepi prezentarea in romana - apoi sa faci o gluma cu "mother language" si s-o dai pe suedeza
si nici nu o sa fie partea aia care mie mi se pare cam nepotrivita - cu ma scuzati, dar nu stiu bine suedeza, dar isi vor da seama ca ti-ar prinde bine sa fie indulgenti din pct asta de vedere.

maria_alexia spune:

scuze, n-am avut timp sa citesc tot - cu siguranta voi gasi sfaturi pretioase pentru stapanit emotiile.

Mihaela, ce voiam sa te asigur: nu e alergie. Patesc 100% la fel, ma inrosesc pe decolteu la un simplu telefon la care trebuie sa raspund. Fost la alergolog - nu e alergie. In engleza e flushing, e varianta mai severa a lui blushing. Reactie fiziolocica ce apare la unii oameni, in special la stres. Nu am aflat de vreun tratament, doar anihilate emotiile si evitati stimulatorii (cafea/condimente).

Multa bafta si calm!

mihaela_s spune:

buli, mi-e frica sa nu fie penibila asa i introducere . Cred ca la asta ma gandesc tare mult: sa nu fiu penibila in diverse situatii, mai ales asa in public. Si asta ma face sa fiu retinuta si mai bine tac decat sa spun ceva.

maria_alexia, mersi. Eu am invatat recent ca exista alergie la emotii si stres, cu aceleasi simptome, de asta am zis ca sunt alergica.

Lady J, mersi inca o data de articol. Am citit, am inteles, m-am incadrat cum ma "simt" eu, pe undeva la fobie sociala. Desi nu corespunde 100%, dar e adevarat ca socializez greu, leg prietenii si mai greu. De cand ma stiu. Am gasit si termenul corespondent in suedeza, e raspandita si aici terapia.

ladyJ spune:

Cu drag,

maria_alexia spune:

foarte de acord.

citit si tipsurile pentru atragerea atentiei - cu glume, suspans etc - dar mi se par imposibil de aplicat in cazul dat, trebuie sa fii vorbitor innascut ca sa intri in asemenea subtilitati. o prezentare franca e cea mai buna si sigura solutie, e vorba de comunicare stiintifica la urma urmei, nu de premiul pentru popularitate.

cea mai mare incredere o poti dobandi daca esti foarte informata in domeniul tau, daca stapanesti cunostintele si meditezi si ceva mai departe - incat sa nu improvizezi 100% atunci cand ti se vor pune intrebarile. eu n-as miza pe actorie. e normal sa ai stres si emotii, toti vor avea in mai mica sau mai mare masura, cercetarea si cunostintele conteaza, nu impresia artistica.

PS. pun pariu ca, dat fiind domeniul, vor fi cel putin 75% in acelasi stres al prezentarii. altfel isi alegeau un domeniu cu mai multe interactiuni umane si priza la public. deci nu vei iesi cu siguranta din tipare.

AB_AC spune:

E frumoasa ideea cu o poveste pentru speech. In mediul academic cei care-si permit sa o faca sunt profesorii in curs sau la conferinte aceia invitati sa spuna ceva pentru mai mult de cele 15-20 min regulamentare.
In general pentru ceilalti se apreciaza concizia si fluiditatea logica a discursului, faptul ca nu saripasi importanti si reusesc sa se faca urmariti. Ca sa spui ce ai de spus in 15-20 minute nu prea ai timp de altceva.

Eu in discurs as pune accentul pe cat de logic se deruleaza concluziile. Banuiesc ca ai slide-uri de facut. Fa-le incarcate initial si trebuie sa le reduci pe masura ce repeti. Nu trebuie sa pui detalii, insa prepara back-up slides.

De exemplu studentii la doctorat olandezi au o ora in care raspund intrebarilor celor din comisie. Unele intrebari sunt cunoscute, altele nu. In general sunt intrebari complexe. Tehnica generala este sa-ti creeazi un document cu intrebarile posibile ca subcapitole. Adica gandeste-te la intrebarile posibile si prepara cateva slide-uri care sa te ajute sa raspunzi. De asemenea prepara cateva slide-uri detaliind probleme pe care simti ca n-ai putut sa le detaliezi in prezentare si pe care simti ca se pot intelege doar din ideile generale.

In felul acesta prezentarea principala ramane mai supla, mai fluida si tu stii ca ai niste asi in maneca.

Apoi un alt factor al prezentarii este sa o prepari din timp si sa dai lucrurilor timp sa se aseze in cap si tie sa te detasezi de ceea ce ai scris.
De exemplu cu studentii la doctorat repetam o prima prezentare cu trei saptamani inainte de doua ori pe saptamana. Si cred ca mai repeta si ei. Timpul intre doua prezentari "in familie" e esential.

Am inteles ca tie ti-e teama sa nu fii intrerupta pe parcurs. In general un "vorbaret incepator" poate cere explicit sa i se adreseze intrebarile la sfarsit. Numeroteaza-ti mare slide-urile si roaga-i sa te intrerupa la sfarsit.

In ceea ce-ti spuneam cu iarba, pietrele si vantul, nu scruta auditoriul si nu-ti verifica impactul asupra lor. Uita-te la detalii par, haine, lasa privirea sa curga... ca si cum ar fi neinsufletiti, dar demni de luat in seama. Unii reusesc sa treaca de bariera si sa comunice cu auditoriul, alti doar simuleaza sise opresc periodic acolo unde vor ei si comunica cu auditoriul scurt si revin la ale lor. Eu in olandeza n-am trecut niciodata realmente de bariera. Pur si simplu ma opream cand terminam o idee si lamuream neclaritatile mari si eventual unele detalii le discutam in pauza. Eram totusi bine evaluata de studenti. De unde se poate deduce ca erau si ei intelegatori.


/mihaela eu n-as repeta cu sotul. As repeta de doua ori cu fata ta cea mare. E un auditoriu mai real. Nu foarte interesata si mai pertinenta dpdv limba.

Uitai sa zic ca un dram de noroc nu strica:
BAFTA!

buflea spune:

Si eu sunt la fel ... daca am ceva in minte, nu pot sa ma detsez de problema aia, nici macar sa o aman. Psihic este un mare dezavantaj - pentru ca ma macina si ma macina si ma macina ...
De aceea pentru mine cele mai infioratoare momente sunt INAINTE de a incepe actiunea care ma terorizeaza, fie ca este o prezentare, un examen oral, o operatie, o vizita la doctor ...etc. Contrar Mihaelei, odata actiunea inceputa, imi revin din stres si ganduri si ma mobilizez extrem de bine pe ce am de facut ...cred ca necunoscutul ma ucide, odata ce stiu subiectul nu mai am probleme.