Doresc cateva sfaturi

meb spune:

tind sa cred ca acest caz e mai degraba unul similar cu cel descris de histamina. sotul lui utilizator nu mai e un june. iar odata cu inaintarea in varsta, chiar si unii tati mai boemi inteleg ca, daca nu au reusit un raport sanatos cu propriul copil, un raport plin de respect si de iubire reciproca, atunci nu au reusit nimic in viata. si incearca sa indrepte lucrurile. tot respectul!
in orice caz, mi-e imposibil sa mi-l imaginez pe tata expeditiv cu mine sau cu frate-meu, cat de obosit n-ar fi.

ramiris spune:

Ba chiar ca pe un repors a formulat Dhariana lucrul asta, pune in context cu "spui mereu "fiul lui", trebuie sa spui "fiul nostru" ca acum este si copilul tau" si ai sa vezi ca dargostea noii sotii a tatalui fata de copil e privita ca un fel de datorie de catre Dahriana.

Eu cred ca Formalhauti a prezentat extrem de corect situatia.

Iar strict legat de sfaturile pe care le cere autoarea topicului cred ca cel mai bine ar fi sa vorbeasca cu sotul ei intr-un moment in care se poate purta o discutie calma si echilibrata si sa se concentreze strict pe relatia dintre ei, fara legatura cu copilul.
Ca faptul ca o repede, ca o pune la punct si petrece mult mai putin timp cu ea decat pana acum nu au legatura cu copilul, copilul a existat si in cei 10 ani de cand sunt casatoriti.
Cred ca sotul ei se foloseste de copil ca de un scut pentru a evita discutiile si ca de o scuza pentru a se comporta cu sotia asa cum se comporta.

Daca nu se poate avea o discutie ok eu sunt de parere ca ar merita mers la consiliere de cuplu.

Fomalhauti spune:

Pe masura ce Utilizator23 ne povesteste inca un episod si inca unul lucrurile devin tot mai clare. Comportamentul sotului ei nu este in regula. El vrea sa compenseze anumite greseli din trecut pe care le-a facut fata de fiul lui dar acum greseste fata de sotia lui.

Cum adica a platit o excursie pentru fiu si prietena acestuia?! Dupa calculele mele fiul despre care vorbim are minim 25 de ani. La acesta varsta ar trebui sa aiba un servici. Da, daca acest fiu ar fi bolnav sau ar avea o problema financiara mai deosebita (sa zicem ca si-a lovit masina sau ca nu are o masina si are nevoie de una) poate ca tatal lui ar putea sa il ajute. Dar sa-i dea bani pentru o excursie?! Asta mi se pare in regula numai in situatia in care tatal are intr-adevar foarte multi bani. Si pentru prietena?! Ei, bine, aruncati cu rosii cat vreti, eu nu as da bani pentru o excursie pentru prietena fiului meu. (Stiu ca am declarat ca vreau sa fiu o soacra buna...) O sa spuneti ca situatia mea e diferita, eu am mai multi copii si este normal ca eu sa prefer sa dau bani pentru doi dintre copiii mei si nu pentru unul din copii si....o tanara adulta simpatica. Dar cred ca nici daca as avea un singur copil nu as da bani de excursie pentru prietena lui. Poate asa, un cadou de nunta. Dar altfel nu. Sincer m-as supara daca sotul meu mi-ar spune ca a dat bani pentru o excursie pentru prietena fiului meu. Si e fiul meu...

Mi se pare o pretentie exagerata si din partea fiului. S-ar putea ca acesta sa profite de sentimentele de vinovatie ale tatalui. Pana la urma este dreptul lui sa "recupereze" ceea ce nu a avut la momentul potrivit. Dar tatal ar trebui sa se gandeasca un pic si la sotia lui. Sigur, fiul nu are nicio obligatie sa se gandeasca la sotia tatalui pentru care probabil are, in cel mai bun caz, un sentiment de respect si atat.

Si din nou ma intreb ce ar putea face Utilizator23. Fiindca e clar, sotul nu intelege ce se intampla, nu vrea sa inteleaga, orice interventie a ei este privita ca o dovada in plus ca "ea a fost de vina" pentru faptul ca el si-a abandonat copilul la un moment dat.

ni-na spune:

Spui la un moment dat ca erai foarte tanara cand te-ai casatorit.Stiu ca nu se intreaba asta,insa cati ani aveai?

Fomalhauti spune:

Inca ceva: Dana, spui ca pe tine chiar te-ar supara daca prietena fostului sot ar gandi ca Utilizator23.

In primul si in primul rand as vrea sa nu uitam ca discutam in acest moment despre un tanar adult in varsta de 25 de ani si nu de un copilas de cativa anisori care intreaba "unde e tata?".

Dana, revenind. Prietena fostului tau sot a decis sa aiba o relatie cu un barbat care are un copil. La un moment dat va decide si daca vrea sau nu sa permanentizeze aceasta relatie. In aceasta decizie vor intra diferite aspecte dar unele sunt legate de relatia lui cu copilul tau. Ea este dispusa sa accepte relatia asa cum e, adica niste ore intr-un an. Totusi daca relatia aceasta ar fi de doua week-end-uri din patru si eventual tot concediul de vara al partenerului ei, poate ar decide sa isi gaseasca un alt barbat, mai disponibil pentru ea. Nu o cunoastem, poate ii place sa isi petreaca concediul dansand noaptea in discoteca si odihnindu-se dimineata sau poate ii place sa faca alpinism sau speologie sau sa stea de dimineata pana seara pe o banca sa croseteze cu sotul ei alaturi. Oricum, o femeie poate sa accepte relatia ocazionala a unui barbat cu copilul lui dar sa nu accepte o relatie care ii rapeste o parte seminificativa din timpul liber al partenerului ei. Nu cred ca avem de ce sa o condamnam pentru asta, fiecare persoana are anumite dorinte si asteptari de la un partener. Nu cred ca o femeie care doreste sa-si aiba sotul alaturi in fiecare week-end si in fiecare concediu al lui (3-4 saptamani pe an nu reprezinta cine-stie-ce) este o femeie rea, fara suflet. Si daca nu-i place sa-si petreaca tot concediul intr-un parc de distractii sau privind cum sotul ei se stropeste cu fiul lui in piscina pentru copii tot nu este o femeie rea. De fapt, cred ca fiecare are o limita.

Revenind la prietena fostului sot al Danei: ea poate decide sa ramana pentru tot restul vietii cu el in actualele conditii. Mi se pare destul de firesc sa nu se simta tocmai confortabil daca intr-o zi copilul care acum apare in viata ei pentru cateva ore pe an incepe sa apara cateva zile pe luna. Si, in mod sigur aceasta femeie nu va iubi niciodata copilul partenerului ei, un copil pe care il vede cateva ore pe an. Cum ar putea sa-l iubeasca?

J.D. spune:

din cauza frustrarilor pe care le atribuie mamei care si/a crescut singura copilul. nu stim de ce au divortat, poate fosta sotie a initiat divortul, poate ea avea pe cineva, poate ei i/a fost mai usor sa/si creasca copilul fara barbat, mai ales daca el nu se implica in relatie. Chiar nu/mi place victimizarea femeii cu orice ocazie, mai ales in lipsa de cunostinta de cauza.

Finn Constantine 15.10.2009 si 33+ Euan Tudor

utilizator23 spune:

Nu as putea spune ca m-am casatorit prea tanara ci poate prea tanara pentru a-mi imagina cum va decurge relatia in trei sa zic, eu neavand nici copii nu-mi imaginam atunci ce implicatii vor aparea.
Si copilul sotului este un adult normal, are un loc de munca, acum locuieste singur dar unele cadouri sunt intotdeauna binevenite si probabil si profita putin de situatie si de bunavointa tatalui.

Fomalhauti spune:

Deci, fiul lucreaza, locuieste singur si totusi tatal lui ii plateste o excursie pentru el si prietena lui? I-o plateste integral, nu doar asa, o contributie? Este vorba de un cadou de ziua fiului? Chiar si asa mi se pare firesc ca tatal sa se consulte cu sotia lui, cu care imparte viata deci si cheltuielile.

utilizator23 spune:

Am uitat sa adaug ca nu ne dau banii afara din casa si daca am fi fost atat de bogati incat sa nu se simta in bugetul familiei costul acelei vacante nici nu as fi amintit de ea.

luisa1983 spune:

Foarte adevarat!
Dupa cele citite se pare ca aceasta comportare a sotului face parte din felul sau de a fi, probabil a ,,revenit" la forma initiala. Daca ar vrea ar putea sa administreze totul altfel,in asa fel incat sa nu-si strice relatiile nici cu sotia , nici cu fiul.

Utilizator23 nu sunt nici in pielea ta, nici in pielea sotului tau dar as putea , cred ,sa-ti raspund referitor la relatiile mama (in cazul meu) -fiu , presupunand ca tu si sotul tau nu aveti copii impreuna (nu am citit acest lucru in postarile tale, poate mi-a scapat).

Amintesti ca fiul sotului tau este mare acum.Si al meu fiu este mare (a terminat liceul) si te rog sa ma crezi ca discutiile noastre telefonice sunt lungi, avem multe de discutat si se consulta cu mine atat cat sunt eu capabila sa-mi spun o parere vis-a-vis de acel subiect,gatim la telefon...etc.
Intr-un cuvant relatiile noastre sunt mai stranse decat erau in timpul liceului. Ma considera un fel de partener, confident,prieten,chiar si sponsorcateodata, ,,stalpul" acela de care ai nevoie la un moment dat sa te sprijini,asta sunt eu cea care nu l-a parasit niciodata!Si cu taica-su are o relatie apropiata dar vorbesc despre ceea ce ma priveste.

Nu conteaza cine ma solicita,cat de obosita sunt sau ce ora este, daca este urgent sau nu,eu ,,las" totul si vorbesc cu fiul meu. Din fericire pentru mine nu se supara nimeni, ba chiar am primit ajutor cand am avut nevoie.

In sufletul unui adolescent se petrec multe, chiar daca sotul tau si fiul au pastrat legatura ,posibil acest lucru sa nu fi fost suficient pentru el. Poate ca acum, mai mult decat altadata are nevoie de el.

Nu are nicio vina fiul sotului tau ca esti neglijata, ignorata. Problema este altundeva,iti cunosti sotul,ai trait atatia ani langa el, nu pot crede ca nu poti administra situatia. Te rog sa te pui un pic in locul fiului sotului si sa analizezi la,,rece" totul.