Vreau un sfat ..

oana_lex82 spune:

Merci Ilinca..sa dea Domnul sa fie asa...el a luat nota 7 la nastere..dar nu mi-au zis ca s-ar fi observat vreo hipoxie sau ceva..ma gandesc numai aiurea..in seara asta, dupa ce i-am repetat toata ziua cum face pisica vad ca face si el...acum habar n-am ce sa zic..off

witeflower spune:

Important la aceasta varsta nu e sa vorbeasca (desi sunt destui copilasi care comunica pe limba lor si inainte de 2 ani), ci sa inteleaga ce ii spui, sa te urmareasca atunci cand ii vorbesti, sa reactioneze in functie de ceea ce i-ai spus (asta nu inseamna neaparat sa faca ce i-ai spus, poate nu vrea sa faca... dar din comportamentul lui sa reiasa ca a priceput despre ce e vorba).
Si la aceasta varsta e absolut normal daca un copil exprima ce vrea prin gesturi, nu-i musai sa foloseasca cuvinte. Dar e bine daca incepe sa foloseasca si cuvinte.

Daca totusi ai impresi ca nu te intelege, ca nu te aude bine sau nu te poate urmari, nu poate sa- fie atent la tine cand ii vb sau cand te joci cu el... e bine de cerut o opinie specializata. Si chiar dc pediatrul iti zice ca e ok, daca intuitia ta de mama iti spune ca nu-i asa... mergi mai departe, la neuropsihiatrul infantil, la psiholog... uneori medicul de fam sau pediatrul iau usor cazurile de varste mici. Si eu am trecut prin asta - la puiul meu intarzierea a fost la dezvoltarea motrica. Pt ca nu era o intarziere mare, toti imi spuneau sa stau linistita, chiar si pediatra. Doar mama (ca de era soacra, poate ma suparam si eu)- zicea ca nu e ok... si eu, ca mama simteam la fel. In cele din urma am mers la specialist si m-am bucurat ca am facut-o. Acum puiul meu a recuperat intarzierea si alearga la fel ca alti copilasi de varsta lui. Poate ca se impiedica mai des, dar fuge, sare si se joaca.

De ce e important de depistat si de recuperat o intarziere la varste mici? Pentru ca, cu cat trece timpul, se recupereaza tot mai greu. Si nu doar mai freu, ci si in proportie mai mica. Daca e o intarziere, cu cat o descoperi si incepi recuperarea mai repede, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.

Asa ca, indiferent cat de dur s-a exprimat soacra, daca e sa aiba dreptate, ii vei fi recunoscatoare intr-o zi. Daca nu are dreptate, fii fericita ca puiul tau e ok si nu mai pune la inima vorbele soacrei. Pune-o doar in tema cu concluziile medicilor. Si vb cat mai mult cu copilul tau.

MihaiTexas spune:

Eu recunosc ca nici macar nu m-am uitat la Portage (ce “iresponsabil” sunt deoarece, eu decid daca copilul are probleme, si voi actiona in consecinta - iar daca copilul, intr-adevar are o "intarziere" sau o functionalitate neasteptata, incerc eu intai, sa invat copilul cum stiu mai bine in acea directie, si voi observa ca intotdeauna vor fi progrese). Am inteles insa, ca este un test luat de parinti si ca parintii vor actiona pedagogic in consecinta luarii la cunostinta a datelor din programa “scolara” oferita de acest test.

Nu a fost prea bine ca ati facut testul Portage; si alte teste, iar nu e bine; acestea, ca multe alte lucruri noi care ne atintesc astazi, au consecinte determinant-comportamentale profunde asupra parintelui si asupra copilului. Daca spuneti ca “parca mai multe angoase planeaza asupra noastra cu zi ce trece”, nu va ganditi la toate odata, ci identificati-le cate una, incepand cu Portage.

Aceste inventii si categorisiri noi, precum si metodele lor de testare/experimentare, se bazeaza pe ceea ce se numeste - ratiune psihica-umana PARTIALA – la fel cum putem a spune: Psihicul este a suta parte din suflet, sau psihicul este a mia parte din om. Iar acest “psihic” al unor oameni, partial inteles si incepand de la al celor practicanti de teorii religioase orientale, si continuand cu obsesia pentru propria persoana a lui Freud care in nici un caz nu are justificare ca tipar uman (*) apoi iarasi intorcandu-ne la filosofiile orientale, prin "negustorul" Jung; deci acest “psihic”, a scris cartile in care se invata in facultatea de psihologie, si dupa “pisicul”, acestor oameni, atat de diferiti si schimbatori de opinie de la o zi la alta, sculptam sufletele copiilor nostri astazi, cand ele ar trebui sa fie tinute intregi, asa cum ne-au fost incredintate.

* - fiind baiat n-am avut niciodata “complexul lui Oedip”; cand am aflat mai tarziu despre acesta mi-am dat seama ca asa s-o fi simtit Freud, a “iubit”-o pe mama sa asa cum a “iubit”-o, probabil si pentru ca…a avut, sa spunem asa, satisfacerea unei “functii cognitive” in acest sens, pornita chiar de mama sa…cine stie? Sa zicem ca e OK (!) pentru Freud, insa nu e bine sa defilam cu asemenea atitudini cat se poate de bolnave si scarboase, sa le mai scriem si in manuale (!) si sa modelam o lume intreaga dupa “psihicul” lui Freud. In concluzie, psihologia aplicata, impreuna cu aceste teste si evaluari noi - care sunt cat se poate de mecanice in reprezentare si evaluare - nu este altceva decat o dictatura a sufletelor voastre si ale copiilor.

Si nefiind nici asa, chiar un necunoscator oarecare, insa vorbind din jurul anumitor persoane din familie care lucreaza in domeniul profesional cu copii (sute?) diagnosticati cu Down’s, autism, si in general cu probleme de dezvoltare de orice fel, si avand copil asa cum trebuie el sa fie, va intreb: Din cauza acestui test Portage, o sa incercati a actiona intr-un anume mod cu copilul, pe baza intrebarilor din acel test? Acum o sa va precipitati asupra unui test, maine asupra altuia, apoi asupra altora si a altora, insa pierdeti prin acestea din timpul foarte pretios pe care il petreceti cu si pentru copil. Nu e mai bine sa urmati cursul matern firesc, evident si pt. dumneavoastra, dar si capabilitatii firesti de raspuns a copilului? De ce sunteti inzestrata cu calitatile de mama si ce inseamna acestea? Nu va mai ganditi la Portage. Am aflat dintr-unul din multe astfel de teste cum ca trebuie (chipurile) copilul sa tina lingurita si sa manance, de la varsta de 6 luni…, sau chiar nu mai stiu de la ce varsta se spunea, pentru ca nu m-a interesat acest element “pedagogic” speculativ particular ca multe altele, insa gandindu-ma si actionand firesc de parca nici nu as fi auzit de “decretul linguritei”, am aflat ca nu prea conteaza, daca bebelusul nu tine lingura la termenul stabilit. L-am invatat tinutul linguritei cu cateva luni mai tarziu decat se cerea in acel test, si altele tot asa mai devreme sau mai tarziu, dupa intelegerea mea parinteasca, si din cauza simplului motiv ca sa fie copilul un individ, nu o copie; sunt insa alte lucruri desigur, care se fac in jurul aceleiasi varste, nu trebuie sa generalizam; ideea este ca nu exista principii temeinice in baza carora sa alegem anumite pedagogii; de ce este asa de importanta folosirea linguritei, in comparatie cu, sa spunem, deschisul si inchisul unui DVD-drive din computer sau DVD player - prin apasarea butonului - sau cu, sa alegem ca alt exemplu, numaratul degetelor de la mana?

@soacra si @"intarziat”: se mai intampla; omul este si rau din cand in cand, dar isi poate reveni, printr-o atitudine corespunzatoare, fata de el; se mai intampla cateodata sa avem o so(acra) ca lamaia, insa, vedeti ca multa lume va incurajeaza spunand: “Tu stii foarte bine”, adica mult mai bine decat ceilalti - iar relatia parintilor cu copiii trebuie sa fie una bogat subiectiva si in nici un caz obiectiva - deci: reveniti la ce ati fost inainte de momentul acela al discutiei cu soacra, pentru ca v-ati “dat peste cap” inutil, insa sper sa va reveniti din ametitoarea stare sufleteasca in care ne spuneti ca sunteti, printr-o explozie vie de luciditate materna si sufleteasca si prin bucurie familiala autentica, cat mai nestingherita (as veni si v-as arunca TV-ul pe fereastra – stati la etaj mare? – insa nu ar fi bine pt. copil asa, ci trebuie luat TV-ul din mediul copilului, complet, in alt mod. Nu stiu ce faceti, insa televizorul si telecomanda sa fie cam la doi kilometri de copilul dvs, sau in curte, ingropate in pamant, cu ceremoniile si bocetele de rigoare; daca plange pentru televizor, lasati-l sa planga cat vrea pentru aceasta – se va opri din sirul plansurilor eventual - spunandu-i-se: “Nu trebuie sa plangem decat atunci cand simtim plangerea din sufletul nostru, asa cum a plans mama ta de multe ori pentru tine. Intelegi tu copilule? Daca plangi, plangi pentru mama, care este o persoana si se aseamana tie, nu mai plange pentru Mickey Mouse, care este o jucarie, ca sunt multe din acestea dar mama e numai una…NU e bun ecranul si nu ne mai trebuie…a vrut sa te desparta de mine…de ce plangi? Plangi ca si mama e suparata? Hai ca o sa uiti tu curand de “ecran” si o sa incepem o viata noua”. Dupa un timp (5-6 zile) in care copilul se impaca deplin cu noua situatie, puteti sa-i puneti filme de desene animate mai vechi de pe youtube – Mihaela, Balanel si Miaunel, cam unul-doua pe saptamana la inceput).

Nu va speriati de cuvinte ca “intarziat”, “retard” pe care le vedeti – din pacate - pe aici pe forum; acesti termeni sunt cat se poate de echivoci, au ajuns sa fie transformati si utilizati ca o baza de cunoastere incompleta sau falsa, si au derivat alti termeni si categorisiri mult mai deficiente; intr-un an doi, prin credinta si vointa si informarea si faptele dvs. de mama, uitandu-va la copil, o sa va ganditi la aceste atribuiri catre el, ca la niste lucruri incredibile. Insa trebuie sa fiti constienta ca el a fost afectat de privitul la televizor, si trebuie in "subconstientul" lui, sa-l renege, prin dovezi solide din partea dvs, pe parcurs.

Copiii trebuie sa traiasca in lumea noastra, cea reala, nu in lumea imitatiilor, ca asa se pierd. Ei vin de la nastere in intampinarea parintilor lor, si parintii lor trebuie sa ii intampine; insa daca ii asteapta televizorul, ei vor canaliza viile sentimente de apartenenta materna si paterna, catre televizor (sa ii fie rusine nestiintei) Readuceti copilul la lumea reala, in mod gradat, prin actiuni pedagogice de felul:

Luati un caine (de jucarie, eventual de plastic) si duceti-va afara unde aveti un caine (animal real). Aratati copilului cainele real. Ziceti: “Unde e cainele?” si spuneti “Iata cainele”, si copilul trebuie sa se indrepte catre cainele real. Apoi: “Unde e cainele de jucarie?” Si copilul tb. sa se concentreze asupra cainelui de jucarie.

In legatura cu invatatul imitarii pisicii, tineti-o tot asa. Gasiti o pisica si dati-i lapte sa vada copilul cat de interesant bea pisica laptele. Spuneti-i: “Pisica beaaaa laapte...Ce bea?...Lapte". Ziua urmatoare pisica va veni si va incepe sa miorlaie pe la usa; puneti un morcov mic in mana copilului si spuneti sa dea morcovul pisicii. Daca nu da el singur, faceti-va ca dati dvs. intai si apoi dati cu mana lui. Pisica va fi indignata si va refuza morcovul, si apoi, dupa ce copilul observa, spuneti: “Hmm…Pisica nu mananca morcov…Sa-i dam pisicii laaptee?”. Si apoi spuneti-i: “Zi: DA!”. Va incepe sa repete cu dvs, dupa un anume timp. Rabdare si insistenta. Ca orice alta samanta, si cea pedagogica necesita un timp si un context anume pentru a se exterioriza. Doamne ajuta!

oana_lex82 spune:

Multumesc mult pt sfaturile pretioase MihaiTexas, off, parca cand citesc cele scrise de dvs ma simt mult mai linistita...cu Tv-ul asa am sa fac...poate n-am sa-l ingrop chiar in curte dar cu siguranta nu va mai sta deschis toata ziua, ci doar seara dupa ce el se va culca..

MihaiTexas spune:

Rectific ce am scris mai inainte::: copilul, in concluzie, nu e “intimidat sau speriat de ceva”, anume, el insa a fost “impiedicat” de ceva, anume de TV (…o palnie care se monteaza cu varful in creier, si pe care se toarna…lucruri bune si lucruri rele - in cazul disne CN etc numai lucruri rele pentru varsta 0-9 ani). Chiar nu e nimic grav, sunt sigur ca s-ar putea mult mai rau. Spuneti doctorului si acest fapt, ca a stat copilul mult la televizor, ar trebui sa va ajute din aceasta perspectiva.

Si eu va multumesc, pentru tot. Copiii trebuie sa invete lucruri aparent mai dificile si sa vada lumea in culori reale (nu cele false si cu aparenta "neonului" din desenele animate (la care se adauga in momentul proiectarii filmului animat, multa multa luminozitate - alba -; ne mai miram de ce sunt atrasi copiii atat de mult - de aceea pentru ca lumea televizorului este reprezentata in copil ca una aparent net superioara din punctul de vedere CEL MAI IMPORTANT!; al luminii, din cauza gradului de luminozitate exagerat al caracterelor din desenele animate; insa aceasta lume e plina de sarlatanii si mestesugiri informationale cainoase pe care copilul nu le va depista acum si poate ca nu va ajunge sa le cunoasca niciodata).

Pot copiii studia piesele de pe o tabla de sah, pot sa se joace cu lopatica si galetusele si mingiutele si animalutele intr-o cutie mare plina cu orez sau fidea sau cu macaroane (negatite), pot fi invatati sa puna si sa scoata (multe) monede(zi) dintr-un borcan mai mare, sau pot invata sa fie atleti din cand in cand

lapona spune:

Da, e vina ta. Trebuie facute si treburile gospodaresti (cum de iti ocupa asa mult timp? Locuiesti la tara?), dar prioritatea trebuie sa fie copilul. Mi se pare normal ca el sa nu stie mai nimic, daca nu te-ai ocupat de el, daca televizorul e in fundal toata ziua. Vorbeste-i mult, arata-i si explica-i ce faci, faceti impreuna activitati, nu trebuie sa te concentrezi neaparat pe ceva anume (a-i repeta obsesiv cum fac animalele nu-l ajuta cu nimic).

Ilinca_M. spune:

Acuma hapt exagerezi, de parca desenele alea animate sunt fix Satana...culmea e ca-i tot dai in sus si-n jos cu expiratele alea de Balanel si Miaunel si Mihaela (noua ne placeau ca n-aveam alternativa, dar sa fim seriosi...cu ce-s mai bune decat "Doamna si vagabondul" sau "Pisicile aristocrate"?!)
Nici eu nu-s "fan" tv, de fapt noi nici nu-l deschidem niciodata, dar niste desene pe dvd sau laptop nu cred ca sunt in halul ala de nociva incat sa le interzici total. Una e sa-l lasi toata ziua cu televizoru' si alta e sa-l lasi din cand in cand sa se distreze la un desen animat, parca noua nu ne placeau cand eram mici?!
Si joaca cu orez si monede la copii sub 2 ani?! Cand sunt tentati sa si le introduca in gura/nas?! Mai bine danseaza fiica-mea ca Baloo decat sa aspire o moneda de la "joaca aia educativa".

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

lapona spune:

Noroc ca MihaiTexas scrie mesaje kilometrice, deci slabe sanse ca cineva chiar sa le citeasca. Faptul ca mai primeste si laude pentru metodele lui cam naziste de insusire a vocabularului nu e deci ingrijorator Metoda cu pisica, laptele si morcovul merita insa citita de amatorii de umor deviant.

oana_lex82 spune:

Va multumesc tuturor!! Eu nu locuiesc la tara, nu am atat de multa treaba, dar totusi se gaseste mereu cate ceva de facut, ca e curatenie, mancare calcat sau altceva...acum de cand muncesc nu mai am timp decat 4 ore maxim de petrecut cu copilul zilnic.., soacra mea sta cu el toata ziua, recunosc ca ea are ff multa rabdare cu el, se joaca mult impreuna, nu ii da drumul deloc la tv, deseneaza,construiesc cu cuburi, il ia cu ea la bucatarie cand face mancare si ii da cate ceva de facut acolo, ori ii aduce jucarii sau pur si simplu ii da o foaie si un creion sa deseneze...el e inebunit dupa scris...Imi pare ff rau ca am inceput serviciul mai repede si n-am mai stat acasa cu el..in fine, regretele sunt tarzii..acum ma straduiesc ca in timpul meu ff scurt petrecut cu el sa stau cat mai mult de vorba cu el, sa ii arat, sa ii explic..Sunt curioasa ce imi zice medicul, ce sfaturi ne da pt a evolua..poate ar fi bine sa il inscriu la gradinita...ma gandesc ca socializarea cu copiii i-ar fi benefica, dar ma mai gandesc si la partea cu racelile si imunitatea lui ff scazuta, ma gandesc ca nu are cine sa aiba grija lui cand noi suntem la munca..din mai pleaca la tara cu socrii mei...e aproape de Focsani si il vom vedea ff des, pluc ca din 7 zile 4 va sta acasa pt ca au am norocul unui servici unde pot avea liber 2 zile la alegere pe saptamana si voi face in asa fel incat sa le leg de weekend cand e liber tati, astfel sa stea cat mai mult cu noi...Ma apuca depresia cand ma gandesc ca vor fi totusi cateva zile cand nu-l vom avea acasa...cred ca am sa vin acasa doar sa dorm..asa pustie mi se va parea fara el..

cristinuk@ spune:

Deci bine ca te ai dus la servici sa l lasi cu cineva care are rabdare pt el e un câstig rezultatele vor începe sa apara numai ca trebuie timp sa recupereze ce a pierdut înca e mic pt colectivitate ai o soacra de nota zece e si ea mama de ce ar zice cu rautate daca era rau intentionata avea sa ti zica sa te descurci