Vreau un sfat ..
Raspunsuri - Pagina 6
nadaflorilor spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mcoca Oana, foarte bine ca te-ai programat la medic. Pe mine din ceea ce a scris Oana in primul post nu m-a frapat deloc faptul ca nu vorbeste. M-a frapat ca nu isi recunoaste numele, ca nu recunoste obiectele familiare din casa, asta m-a frapat. Vicky si Printzesone |
faza cu numele e si nu e o problema, daca nu a fost numit/chemat cu numele lui e cam aiurea sa-i ceri sa reactioneze
eu am mers la gradinita de la 4 ani, cu ocazia asta am aflat si eu inainte de inceperea gradinitei cum ma cheama in certificatul de nastere, dar la gradinita educatoarele foloseau renumele cunoscute de noi, pentru ca era o gradi de cartier...asa ca ajunsa la scoala imi stiam prenumele...dar nu percutam la auzirea lui...reactia mea era: "i-auzi mai e una pe care o cheama ca pe mine!"
MihaiTexas spune:
Caz pedagogic particular
Faceti curatenie in camera sa. Sa nu fie munti de jucarii etc. Sa aiba camera numai mobilierul necesar, cateva carti si pe langa acestea, numai 2 jucarii, nici prea mici nici prea mari, asemanatoare (animale) insa destul de diferite. Exemplu: un caine alb si frumos, si un soricel negru cu rosu si cu galben, Mickey Mouse. Dupa un anume timp (1 minut sau 2 zile) copilul va fi interesat a studia acele doua jucarii, care vor fi singurele stele aparte din universul sau informational, acum foarte bine conturat. Acest procedeu de dezaglomerare si simplificare, este un “accelerator” sau determinant timpuriu al exprimarii verbale. Copilul are nevoie si de dezordine si daca e musai, si de gramezi de jucarii, insa aceastea ar trebui sa fie ingaduite numai in afara camerei sale.
Dupa ce aceasta clarificare importanta a avut loc, la un moment anume in care copilul doreste sa se joace cu dvs, incepeti sa interactionati prin joc cu copilul, in legatura cu aceste doua obiecte. Vorbiti putin mai tare si clar, spuneti: “Mai! Ia fii tu atent! Iti arata mama ceva. Sa raspunzi”. Puneti cainele la spate si spunand domol si cantand, caine-caine-caine, caine-caine-catelus aduceti cainele incetisor si leganat catre privirea lui, asigurandu-va ca il observa. Trebuie creata o stare de entuziasm din partea copilului. Dorinta de exprimare verbala a obiectelor va veni de la sine. Si iarasi, pana la raspuns, in timpul activitatilor normale zilnice, puteti sa spuneti: “Hai sa ne jucam jocul cu cainele, vrei sa mergem la caine, hai, hai, cainele, catelul”, si daca nu vine el (la inceput) il luati incetisor cum stiti mai bine, si incepeti iar jocul cu cainele, sau cu soricelul, pana vedeti ca incepe, dupa ceva timp, sa se transforme entuziasmul sau in exprimare verbala. Desigur ca nu trebuie spuse lucrurile pe care le-am scris eu, ci exact ceea ce simtiti dvs, pe baza unei atitudini hotarate, pe care si copilul sa o simta in interiorul sau.
Abtineti-va sa expuneti copilul la multe jucarii, si mai ales la cele cu multe culori amestecate sau care scot o multime de sunete. Incercati sa rezistati aceasta “chemare” comerciala ademenitoare. Dupa ce copilul a invatat si spune numele celor 2 jucarii, nu e neaparata nevoie sa ii aratati altele, ci se poate continua invatatul, din punct de vedere relativ, despre caine si soricel in continuare…nas, ochi, codita, etc.
Deci nu aglomerati copilul cu multe jucarii, sau cu multe carti de tipul imagine-cuvant, etc. acestea nu sunt bune, dimpotriva; in cazul cartilor de acest fel si altele, se formeaza un context informational izolat in care copilul “inchide” termenii respectivi invatati, el nu ii va folosi in afara cartilor prea mult si ii va uita daca nu veti citi cartile in mod constant cu el. Copilul trebuie intotdeauna sa invete conceptele noi prin imbinare in context(e) (cat mai reale). Cartile cu imagini, mai ales cele moderne, prezentate la o varsta atat de frageda, si situate in absenta contextelor, au valoare pedagogica majoritar deficienta.
Bunica - precum altele din vremea ei, desigur - avea ca singura jucarie o papusa in ghilimele. Aceasta “papusa” era de fapt un bat cu un “cap” in varful sau, iar “capul” era de fapt numai o carpa; iar noi educatia de la parinti si bunici am primit-o, nu de la necunoscuti datatori cu parerea, psihologi etc... Nu zic sa traim ca bunica, insa nici 100% sa ne lasam dusi pe noile curente. M-ati si suparat la un moment dat cand am vazut cat v-ati suparat dumneavoastra, pentru nimic! Pana la urma, (in ceea ce se numeste probleme psihologice) parintii sunt specialisti supracalificati, iar vizita la psiholog nu este altceva decat o pierdere de timp, iar in cazul unui raspuns nefavorabil, chiar o amenintare la sanatatea mentala a copilului dvs. Daca veti alege sa-l duceti la psiholog, copilul care inainte nu avea probleme, va fi marcat imediat chiar si numai de "tehnicile" nefolositoare si daunatoare care vor fi folosite asupra sa la examenul intitial - deci intr-un mod negativ. Incercati sa vedeti lumea prin ochii plapandei sale cunoasteri, sa nu il duceti la psiholog pt. ca nu are copilul dvs. nevoie de teste generalizate, incompatibile cu caracterul sau de individ, si extractii subtile (fortate) de informatii pe care nici el nu stie de ce le da.
Sa recunoastem impreuna ca ai nostri copii traiesc intr-o lume foarte diferita. Cat de diferita? Intr-atat, incat nu suntem in masura sa prezicem cursul si urmarile pe care anumite expuneri informationale ( in special imagini, carti, TV, etc) le pot avea in comportamentul prezent si viitor al copilului. Televizorul nu trebuie niciodata sa faca parte din viata copilului. Il prosteste sistematic. E altceva insa daca ii puneti cateodata un film ales cu grija de pe youtube precum “veronica” sau “dumbrava minunata”
In legatura cu raspunsul la nume, incepeti sa invatati copilul: “Cum te cheama?” Si raspundeti tot dvs.: “Iustin”. Strigati-l cat mai des, caci el nu isi cunoaste numele fiindca nu ati insistat asupra acestui lucru. Daca nu raspunde, luati-l de mana, si repetati. Cu copiii e (foarte) greu numai la inceput, deci daca insistati asupra unei invataturi si o repetati copilului de fiecare data cu rabdare, copilul va arata foarte mult interes cu timpul catre respectiva invatatura.
Iar in legatura foarte importanta cu propriul dvs. copil, dumneavoastra trebuie sa fiti in mod clar, mai “soacra” decat soacra. Puneti piciorul in prag si sa nu mai fie "de gluma" cu dvs.
ancamak spune:
Mie mi s-a recomandat sa lucrez circa 30 de minute cu el invatarea partilor fetei si in cazul in care arata corect sa-l recompensez.
Noi raspundem la nume, aducem lucrurile cerute.
Un alt sfat a fost inscrierea la cresa.
btz_ovi spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui flaviutza
Asta e descrierea unui copil absolut neurotipic, fara nici un dubiu.Dezvoltare inegala da, asta e specific varstelor mici, dezvoltare inegala si in salturi.al tau e motric precoce, se va egaliza mai tarziu. unii vorbesc foarte foarte devreme dar sunt mai calmi, mai linistiti, mai axati pe observatie/ ascultare /redare, altii mai agitati merg foarte bine pe parte motorie, sunt mereu in umblare si stagneaza pe limbaj ,egalizarea se produce pe undeva pe la 4 ani, cand majoritatea vorbesc si se misca perfect. |
Mi-ai facut ziua mai frumoasa cu explicatia ta,mie mi-a mai zis un dr neurolog treaba asta dar cum doamna e stiuta ca si un pic dusa cu sorcovica (desi profesional e buna) nu am crezut-o.
btz_ovi spune:
Oana draga,astept cu nerabdare sa spui ce ai rezolvat,sper din tot sufletul sa vii numai cu vesti bune.Eu iti tin pumnii.
Nu stiu daca te incalzeste cu ceva,cu siguranta ca nu,dar cum l-ai descris pe Iustin parca ai fi vorbit de Paul al meu.
Te imbratisez cu drag 
tanea1988 spune:
MihaiTexas foarte bun sfat
oana_lex82 spune:
Va multumesc tuturor pt incurajari, dar in special ii multumesc lui MihaiTexas care vorbeste exact ca un om care cunoaste ff bine psihologia copilului..Inca n-am ajuns la medic pt ca doctorita la care urma sa mergem e plecata momentan din localitate, asteptam cu nerabdare sa vina pt a ne consulta..Ce greu trece timpul cand astepti..parca mai multe angoase planeaza asupra noastra cu zi ce trece..Parca si mie incepe sa mi se para ca e ceva in neregula cu el..offf
ary_v spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui oana_lex82 Va multumesc tuturor pt incurajari, dar in special ii multumesc lui MihaiTexas care vorbeste exact ca un om care cunoaste ff bine psihologia copilului..Inca n-am ajuns la medic pt ca doctorita la care urma sa mergem e plecata momentan din localitate, asteptam cu nerabdare sa vina pt a ne consulta..Ce greu trece timpul cand astepti..parca mai multe angoase planeaza asupra noastra cu zi ce trece..Parca si mie incepe sa mi se para ca e ceva in neregula cu el..offf |
Din ce scrii, eu nu cred ca are nici o problema doar ca a stat prea mult la tv si a fost stimulat prea putin. Cred ca intr-un timp foarte scurt ai vedea schimbari mari daca nu ar mai avea acces la tv deloc.
oana_lex82 spune:
Pai la tv nu mai dam drumul decat ff putin atunci cand plange fara oprire si ne intinde telecomanda sa il descgidem...nu-i problema, k daca n-ar fi scos din priza l-ar aprinde singur..off e disperat dupa desene..mai ales Disney junior..e inebunit..imita personajele...azi ma uitam cu stupoare ca a zis unul de acolo\:" acum sa dansam!!" , s-a ridicat in picioare si a inceput sa danseze..daca ii zic eu nici nu ma baga in seama..:((
M-am uitat peste testul Portage azi si n-am facut decat sa ma intristez mai mult si sa ma ingrijorez..Din 59 de intrebari, doar la 28 am raspuns cu da...
Toate legate de vorbire, imitatie..offf..abia astept sa ajung la medic..sincer acum sunt cu moralul la pamant..deja incep sa-l vad un copil cu probleme...sunt distrusa..
Ilinca_M. spune:
Calmeaza-te, Oana. Si daca, prin absurd, ar avea oarecare retard, nu e de sarit in garla, nu e un capat de tzara! Tu stii foarte bine ca e un copil normal, care arata afectiune, zambeste, se joaca, se distreaza...de ce faci asa o tragedie acum, de ce trebuie sa-ti faci ganduri negre de parca cine stie ce diagnostic i-ar putea pune?!! Nu e bolnav, e normal dezvoltat si psihic si fizic...crede-ma ca v-ati fi dat seama (tu si sotzul tau) ca ceva nu e regula, daca intr-adevar nu era, inainte sa spuna soacra ceva.
I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.