Strugurasi de Sept-Oct 2011 *43*
Raspunsuri - Pagina 16
oanaiasi spune:
Of, doamne...chiar azi??? Ma doare sufletul pt ea...oare cat trebuie sa mai indure finta asta?
Oana, mami de Eca 18.09.2011
Doamne, ai grija de noi!
anca_toma spune:
offfff, Condoleante Hayat, crede-ma ca stiu prin ce treci, nici la mine nu a trecut mult, ai grija de tine si gandeste-te la Razvanel.
Daca ai nevoie de ceva nu uita ca si noi suntem o ramura mica a familiei tale, si suntem alaturi de tine
anca_toma mamica fericita a lui Iancu Matei (13.09.2011)
simmo spune:
bine v-am gasit!... dar totusi nu prea bine, din cate vad
intrasem sa va spun "la multi ani!" si am descoperit ca hayat si-a pierut mama... chiar azi; n-am cuvinte... Dumnezeu s-o odihneasca si pe cei dragi ramasi sa-i intareasca...
eu n-am avut calculator, a fost la reparat, de aceea n-am mai intrat
marryan spune:
Hayat nu ma pot opri din plins, iti inteleg durerea, si e greu sa faci fata acum... dar stiu ca tu poti, nu o data ai demonstrat ca esti o fiinta inzestrata de la Dumnezeu cu tarie, curaj, forta, iubire si nu in ultimul rind putere
Iti suntem alaturi!
Cea mai fericita de Valeria, 17.08.2011
hellena_d spune:
Viata ne incearca cateodata...sau Dumnezeu, sa vada cat suntem de puternici, de buni, de milostivi. Sunt lectii pe care le trecem, sau nu. Daca nu le trecem nu inseamna ca suntem slabi, inseamna ca mai meritam o sansa. Pe mine viata m-a incercat de atat de multe ori...mai intai alegeri cu privire la viitorul meu facute de altii, in numele meu, pe vremea cand inca nici nu ma nascusem. Apoi copilaria....fantastic de magnifica alaturi de bunici, doi ingeri! Aia a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele si daca imi doresc ceva, este inca o zi cu ambii bunici. Atat.
Tineretea mea a fost iarasi una plina de incercari, dintre cele mai neobisnuite, mai greu de trecut. Am ales sa nu ma mai lupt pentru a avea o mama, am ales linistea. Am ales sa fac un copil fara tata, atunci cand toti ma huleau si ma aratau cu degetul, am ales sa plang la moartea bunicului meu atunci cand toti isi tineau lacrimile si am ales sa ma ridic de unde ma lasese V....pentru viitorul meu si al copilului meu!
Hayat, mai bine decat mine, in momentele astea, poate nimeni nu te intelege, caci mi-a fost dat sa trec prin sentimente asemanatoare de furie, durere, frustrare ca nu am putut face mai mult, ca...NU AM FOST ACOLO...La mine rana e deschisa inca pentru ca evenimentul a fost recent, mai curge inca sange pe acolo insa stiu ca (,) cu fiecare zi, rana asta se va cicatriza. Ma multumeste amintirea lui si stiu ca nimeni si nimic nu mi-o poate lua. Stiu ca vegheaza asupra mea si a lui P si stiu ca la ingerii avuti in cer s-a mai adaugat unul care ma asteapta si pe mine .....cand o sa vina timpul ala, sa ne reintalnim.
Condoleante e un cuvant prea rece si care, pt mine, nu valoreaza nimic! De aceea nu am sa il rostesc! Am sa spun doar atat: Razvan este prelungirea ta, asa cum tu esti prelungirea mamei tale! Mama ta NU a murit!
Hai, capul sus! Daca vrei, plangi! Stiu ca o manuta mica si calda are sa vina sa iti sterga lacrimile....