despre cum crestem un copil...
Raspunsuri - Pagina 5
Aqai spune:
nikol, in primul rand felicitari pentru ca ai rezistat "impotriva curentului"
noi avem mereu discutii acasa ca nu stiu copiii sa faca o tona de lucruri. Dar sincer, am gandit intotdeauna ca acum e smomentul in care pot sa faca ce doresc ei. (problema mea e ca nu doresc prea multe). I-am dat la gradi fiindca nu am mai gasit babysitter pt 2 la un moment dat. Dar asta nu i-a facut mai sociabili. Nici nu sunt genii si nici ramasi in urma fata de altii fiindca nu i-am invatat sa foloseasca laptopul sau cine stie ce alte gadgeturi. Am lucrat cu ei acasa cand am avut si noi disponibilitatea si uneri impotriva vointei lor. (cand ne-am mutat aici au descoperit tv-ul si nu mai vroiau decat sa sta la tv ziua intreaga... si nici asa nu-i bine)
copiii mei mi-au demonstrat ca un copil care nu are probleme de asimilare pur si simplu nu ramane in urma. Cel mare are A la oral communication si media literacy la engleza. A inceput sa invete engleza acum 7 luni. Cel mic nu e evaluat cu note inca, insa e la un nivel comparabil pt varsta lui. E un pic mai multa munca fata de cei care au inceput mai devreme, dar nu-i un capat de tara.
Daca tu vezi ca ai un copil fericit, sigur pe el, care are incredere in voi, e vesela si se simte bine in pielicica ei, atunci ai facut ceea ce era mai bun pentru ea. Copilul tau va face cel putin aceleasi lucruri ca si ceilalti copii din cl1 dar va fi avut avantajul unei copilarii "de voie" si in care sa experimenteze liber, iar asta eu cred ca e un lucru mare.
PS: n-am facut nici gradi, nu am servit nici concursuri olimpiade sau premii pe tava decat in masura in care am vrut eu si crede-ma ca profesional am facut mai mult decat bine pana acum. Presupun ca si tu simti la fel despre tine, deci de ce ai dubii in ceea ce priveste capabilitatile copilului tau?
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
ruxandra_sb spune:
Pe mine ma socheaza siguranta celor care dau verdicte gen: "copilul tb stimulat, atlfel o sa fie vai de capul lui la scoala" sau "nikol24 a gresit ca n-a lucrat dupa fise cu fetita ei de 4 ani (patru ani!!!)"
helllooooouuuu!!! vorbim de un copil mic
Iar copilul invata prin joc. Punct.
Si prin joaca libera isi dezvolta multe care il vor ajuta mai tarziu in viata.. creativitate, imaginatie, capacitate de improvizatie, spirit de observatie, capacitate de concentrare, etc.
Cum puteti fi atat de sigure ca nikol nu a procedat bine? Si ca bine e numai asa cum ati procedat voi.. singura si unica cale de a creste un copil??
Sau poate un robotel?
Ati putea sa incercati sa aflati mai multe despre copiii mici supra-stimulati si supra-solicitati.
Denn die Ferne ist niemals dort, wo man sich befindet. (Janosch)
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maria_alexia Si eu de parerea lui Dana vio: copilul trebuie stimulat! Educatia traditionala, cum ii spui tu, in sensul de lasat copilul sa se joace in voia lui, se intampla pe vremea noastra si se intampla si acum de nevoie, cand nu avem timp/disponibilitate pentru activitati organizate impreuna cu el. Placerea de a descoperi, picta, desena, rezolva joculete vine din exercitiu si prin imitatie. Ori daca copilul e lasat mereu doar in compania papusilor - de unde sa invete altceva ?? Are si jocul liber rolul lui, dar nu cred ca trebuie lasat copilul doar cu activitati liber alese. |
Da, copilul trebuie stimulat. De la ce inseamna stimulare si cum se face aceasta trebuie inceput. Placerea de a descoperi, picta, desena etc. se poate face si in cadru neorganizat, nu e nevoie de orar, nu e nevoie neaparat de gradinita, nu e nevoie de fise pentru asta.
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Alex_Andra -- de unde pana unde sa fie egalitate intre nu am lucrat cu ea si nu m-am jucat cu ea??!! Joaca trebuie sa fie condusa de copil, nu de parinte si copilul sa il urmeze. |
tragi niste concluzii total eronate si niste presupuneri vis-a vis de mine care nu au legatura cu realitatea.
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Sa le luam pe rand... Deci, si eu fac puzzle si colorez si modelez plastilina. Diferenta este ca eumfac asta atunci cand au copiii mei chef nu ei cand am eu. |
diferenta fata de cine?
ce te face sa crezi ca tu faci diferenta?
a zis cineva pe aici ca indesam cu de-a sila in copii activitati?
aceasta afirmatie este deplasata si jignitoare.
mcoca spune:
Si totusi la 4 ani (PATRU) copilul freedeliei citea. Si asta fara nici un ajutor. Dar totusi, ailalti copii sa fie lasati in plata domnului, sa zburde si sa copilareasca, au numai 4 ani.
Vicky si Printzesone
freedelia spune:
UNUL dintre copiii mei citea la 4 ani!!! Am 3, in curand 4 copii. Al doilea copil nu stia nici macar literele alfabetului nu la 4 ci la 5 ani, si atunci am facut cu ea un curs de cateva luni, a invatat sa citeasca si acum face ce doreste cu aceste cunostinte. Uneori citeste, alteori ia din dulap carti de exercitii cu litere si le face, alteori se joaca pe calculator starfall, cre e un joc de invatat si practicat cititul. Al treilea copil, la 2 ani, nu intreaba ca fra-su ce srie acolo si acolo, abia vorbeste, nu leaga mai mult de 2 cuvinte.
Alex_Andra -- Ramona (si alte mamici) exprimase foarte clar ca trebuie "stimulat" copilul si daca nu ii place trebuie insistat, ca placerea vine prin exercitiu si obisnuinta, asa a daa nu vrea sa faca, asta e doar ot ca nu e obisnuit si datoria parintelui e sa il obisnuiasca. Da, e jignitor, dar fata de copil, sa ai o asemenea atitudine. Si majoritatea parintilor o au, din pacate.
Difereta este clara -- eu las copiii sa faca ce vor, nu eu am imaginat aceasta diferenta, ci a fost clar exprimata. Eu nu le fac program copiilor mei, ci ei decid cand si cu ce se joaca si daca decid ca nu se joaca cu puzzle niciodata, asa ramane!!!
Nu am tras nici o concluzie despre tine, eronata sau ba. Tu ai zis clar in mesajul tau, pe care nu stiu sa il citez din pacate, ca nu trebuie sa se exprime cu "nu am lucrat cu ea" ci cu "nu m-am jucat cu ea" ceea ce e o enormitate. Sigur ca s-a jucat cu copilul, insa cu ce a dorit copilul, nu a "lucrat" insa cu el, indemnandu-l la puzzle, la pictat, la invatat cantecele... Reciteste ce ai scris daca ti se pare ca ti-am pus eu cuvinte in gura aiurea.
Delia, 
21+ cu 
si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)
POZE
nelia spune:
Nu cred ca cititul are vreo legatura cu ocupatul de copil la modul in care se face astazi, adica asa, sistematic. Eu am inceput sa citesc pe silabe la 4 ani, la 5 citeam cursiv, ba chiar citeam titlurile si daca ziarul sau cartea erau invers. Si nu s-a ocupat nimeni, dar nimeni de mine si nici la gradinita nu am mers decit asa, cind aveam chef. Am zburdat la propriu, plecam dimineata si veneam cind imi era foame, aveam atitea de facut...
Insa mi-au placut literele si am vrut sa le stiu, am vrut sa stiu ce fac ele in cartile alea, imi placeau cartile, le miroseam, eram topita dupa mirosul lor... mi-a ramas. Si acum cind iau o carte in mine, noua sa veche, primul lucru pe care il fac este sa-mi bag nasul in ea si sa o miros.
Pe de alta parte, cifrele nu ma pasionau, nu le simteam, nu intelegeam logica lor, am invatat tirziu de tot sa numar pina la 10... nu ma pasiona nici sa numar, nici sa adun sau sa scad cum il pasiona pe varul meu cu care am crescut. As putea spune ca ma plictiseau si chiar ma enervau, mai ales dupa ce am intrat la scoala (la 7 ani, citeam carti deja de 9-10 si nu stiam sa numar bine si fara ajutor nici pina la 50), caci cind am intrat la scoala toata lumea voia sa fac ceva cu ele... iar eu nu le 'vedeam' efectiv. Nu s-a schimbat mare lucru, din pacate...
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
alex_andra spune:
Freedelia, eu am zis ca mai potrivita ar fi fost expresia ca "nu s-a jucat" cu ea, pentru ca mie asa mi-a dat impresia, din ce a scris ea aici, ca a lasat copilul sa se joace liber, singur, fara sa se implice in activitatile ei.
In continuare iti spun ca tu nu faci diferenta.
Nu stiu ce fac alte mamici, nu vorbesc in numele altora, dar eu ma joc cu a mea asa cum vrea ea.
Vrea sa coloram, coloram, vrea sa facem puzzle, facem.
Da, a vazut la mine, logic, ca doar nu era sa vada la laptar.
Copilul vede la parinte si il imita. Si bune si rele.
Deci, avand in vedere ca cel putin inca o mama de la acest topic nu indeasa cu forta in copil activitati, iti repet: tu nu faci diferenta.
Inca ceva: nikol a intrebat. Cum ar fi fost sa nu i se raspunda?
Eu nu am judecat-o cu nimic, ba chiar am si subliniat asta. Doar i-am raspuns la intrebarile pe care le-a pus.
Stii, atunci cand ceri un feedback, e bine sa accepti ca pot veni si negative.
Pentru ca un feedback mai putin pozitiv poate fi constructiv.
Daca nu-ti place, atunci nu mai intrebi.
Ramona2006 spune:
Am sa fiu scurta ptr ca nu am timp acum, imi duc fata la gradi, la serbarea de Purim.
Nu mai discut despre subiectul asta, ca sincer, nu are rost, iar s-au format doua tabere sub sloganul cine nu e cu noi e impotriva noastra.
Forumul asta nu mai e ceea ce a fost. Acum, aproape la fiecare subiect apar cei pro si cei contra, si asta nu ar fi nimic, insa se incep jigniri, acuze, interpretari ale mesajelor etc etc.Se sriu pe zeci de pagini mesaje fara rost, fara vreo concluzie, fara vreun Dumnezeu. Si pot da multe exemple. Vezi cazul mamelor care stau acasa vs cele care lucreaza, antibiotic vs homeopatic, clasicul vegetarieni vs restul lumii, cei din tara vs diaspora.
As mai avea multe de spus, dar prefer sa ma opresc aici.
Freedelia, un ultim lucru ptr tine, am spus ca un copil trebuie indrumat si stimulat, si NU am spus ca trebuie insistat daca nu vrea. Fii te rog mai atenta cind scrii...
Si un ultim gind: poate ar fi bine sa invatati ce inseamna respectul ptr opinia altuia. Se poate combate si fara jigniri si limbaj de mahala...