despre cum crestem un copil...

maria_alexia spune:

Si eu de parerea lui Dana vio: copilul trebuie stimulat!
Educatia traditionala, cum ii spui tu, in sensul de lasat copilul sa se joace in voia lui, se intampla pe vremea noastra si se intampla si acum de nevoie, cand nu avem timp/disponibilitate pentru activitati organizate impreuna cu el. Placerea de a descoperi, picta, desena, rezolva joculete vine din exercitiu si prin imitatie. Ori daca copilul e lasat mereu doar in compania papusilor - de unde sa invete altceva ??
Are si jocul liber rolul lui, dar nu cred ca trebuie lasat copilul doar cu activitati liber alese.

freedelia spune:

Da, domle, ce e aia sa lasi copilul liber sa alaga ce vrea sa invete si ce nu, ce il intereseaza si ce nu!!! Astea sunt prostii, copill trebe pus slush pe scaunel si obligat de la 9 la 9:30 sa picteze, de la 9:30 la 10 sa faca puzzle, la 10 trebuie musai sa manance, ii e foame, nu-i e foame, ii pale nu-i place, apooi de la 10:30 tre sa faca fishe si apoi sa invete canecele.

Ce aberatie!!! Nikol nu a spus ca nu are zeci de puzzleuri, de carti de colorat, etc. A spus doar ca pe fata ei nu o intereseaza. Vaaai, ce a mai pierdut timpul!! Toti tre sa fim artisti si dezlegatori de puzzle!!!

Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

missdarcey spune:

Freedelia

tiusca spune:

Nu a pierdut nimic,stai linistita.Ba dimpotriva,ai un copil cu o copilarie frumoasa,care va avea tot timpul din lume sa faca si puzzeluri si adunari si scaderi,si multe altele!Felicitari!

szivarvany spune:

dar nu e vb de matematica, e vb ca acest copil va ajunge la gradi unde deja toti au unele deprinderi, e vb ca acum Nikol va trebui sa si ajute fetita sa se integreze.
si da, taiatul cu foarfeca, desenatul-coloratul si altele de acest gen ajuta copilul sa aiba indemanare care mai apoi ii va folosi la scoala. la asta v ati gandit ? nu degeaba sunt unele etape de parcurs la gradinita de exemplu.
e ok sa aiba copilarie, nimeni nu a sustinut contrariul; unii copii au inclinatii spre arte, altii spre sport, altii spre matematica. DAR toti vor avea de invatat sa scrie de exemplu si nu cred ca ii va fi mai usor daca nu are anumite deprinderi.
e o mare diferenta intre un copil care a fost 4 ani la gradi si unul care nu a fost.
si asta nu inseamna ca cel care merge la gardi e un mic frustrat nefericit.


si mai vreau sa adaug ceva important: Nikol va trebui sa munceasca acum sa i fie usoara integrarea la scoala, ca fetita ei sa mearga cu drag. si asta nu se va intampla daca nu i se va parea usor pe acolo. si cine are copil in cls.I stie ce inseamna acest "usor". nu e vb de alergat dupa fb sau alte balarii, e vorba ca dimineata copilul sa vrea sa mearga si sa i placa acolo in linii mari. evident ca va avea preferinte, dar daca i se pare totul greu, nu va fi usoara nici viata fetitei, nici a parintilor. si scoala e obligatorie.

si inca ceva: daca poti, sa o dai la gradi cu program normal, unde totul se desfasoara rapid si concentrat si va avea cat timp va dori pt joaca. noi asa am procedat.

_

Ramona2006 spune:

Sa nu exageram acum, freedelia!
Nu cred ca faptul ca un copil face puzzleuri sau picteaza sau mai stiu eu ce inseamna ca cineva il tiranizeaza si ii fura copilaria. Eu cred ca parintele are rolul de a indruma un copil, cine altcineva il poate ajuta, hrani spiritual, ajuta sa evolueze daca nu parintii?
Eu fac parte din categoria copiilor lasati de capul lor. Mama mai avea trei copii mici, veniti toti dupa mine si nu cred ca a mai avut timp sau chef de mine. Sint absolut convinsa ca daca as fi avut pe cineva care sa ma ajute si indrume as fi facut mult, mult mai mult in viata. Asa, am facut mereu tot ce m-a taiat capul si nu am luat intotdeauna cele mai bune hotariri.
Nu uita ca ceea ce investesti in copii tai acum se va vedea mai tirziu in viata lor.
Si da, eu sint genul de mama care face puzzleuri, se joaca, deseneaza, picteaza etc cu copila ei. O invat tot ce pot si ceea ce o intereseaza. La inceput am fost eu cea care a ghidat-o, acum fiind mai marisoara, ma duc eu pe mina ei. Citim, scriem, gatim impreuna, exploram natura, ne uitam si la TV si are si consola Wii. Am incercat sa-i ofer totul, iar ea sa aleaga ce ii place. Face pian si inot, are bicicleta cu care iese in parc, are prietene si culmea, merge si la gradinita. Datorita gradinitei Maya mea este fluenta in doua limbi (acasa am vb cu ea numai romana pina la 3 ani, la gradi a invatat ebraica). Am invatat-o si engleza.
Desi nu agreez deloc gradinitele din Israel am dus-o ptr motivele care le-am mai spus, sa nu uitam ca in clasa 1 un copil trebuie sa fie in stare sa se concentreze si sa stea in liniste intr-un loc (mai mult sau mai putin) in perioade de cite 45 de minute. Trebuie sa poata avea indeminarea de a scrie si independenta de a gasi o toaleta daca are nevoie. Asta e societatea in care traim. Asta se cere de la un copil si eu personal consider ca ii creez copilului un handicap daca nu il ajut sa se integreze in societate.
Nikol a spus ca nu a lasat fetita la gradinita ptr ca nu i-a placut , ce va face daca nu-i va place nici la scoala?
Dar asta sint eu, asta e parerea mea.

cristinuk@ spune:

eh acu exagerezi si tu nimeni nu a zis asta

freedelia spune:

Sa le luam pe rand...

Deci, si eu fac puzzle si colorez si modelez plastilina. Diferenta este ca eumfac asta atunci cand au copiii mei chef nu ei cand am eu.

Faptul ca unncopil face puzzle nu inseamna ca e tiranizat, ci faptulmca atunci cand zice nu ma intereseaza, vreau sa ma joc cupapusa, mama insista.

Parintii trebuie sa isi ajute copiii sa isi atinga potentialul, ar nu sa ii impinga de la spate si sa ii streseze. Adice, aduc acasa un puzzle, il pun pe masa, fac tam tam ca ce distractie mare avem. Daca copiul vine si iiplace, perfect, daca insa vine si se uita neinteresat, il pun in camera cu jucarii, de unde il poate lua orican si il mai scot peste o luna. Nu insist in fiecare zi, nu ii arat cum se face, nu il stresez.

Faptul ca tu nu ai avut ajutor de la parintii tai din cauza fratilor mai mici este trist. Insa asta nu inseamna ca tu tre sa fii la extrema cealalta si sa stai ca elicopterul desupra copilului. Copilul trebuie sa descopere singur lumea si parintii tre sa fie acolosa il ajute, sa ii prezinte optiunile si sa il lase sa aleaga, nu sa il "mane" ca pe cireada in directia pe care o considera ei cea buna.

Nu am sustinut niciodata privara copiilor de activitati sau de prieteni. Eu imi duc copiii in tot felulmde locuri, de la gradina zoologica si acvariu, la locuri de joaca cu tot felul de tobogane, bare de catarat, labirinturi, la sali de jocuri electronice, la piscina, la film, la patinuar. Mergem peste tot, unde le place, revenim, unde nu le place, mai incercam peste un an. Si nu tuturor copiilor le plac aeleasi acrivitati. John e innebumit dupa muzee. Jodie dupa activitati fizice si artistice. Nici unuia nu iiplace acvariul. Am incercat an de an de cand John avea nici 2 ani si jodie era in burta. Jane in schimb e in extaz... Investitia mea in copii este timpul -- fac cu ei ce le place, ii expun la tot dar nu ii imping spre nimic.

Cat despre statul in banca la scoala -- de asta nu imi place deloc sistemul traditional de invatamant. Copill trebuie sa fie facut sa ii placa, sa i se dea activitati interesante, nu sa stea pentru ca trebuie. Din fericire, noi avem acces la un sistem de invatamant netraditional, adica nu mergwm la scoala decat 3 zile pe saptamana, acolo copiii lucreaza subiectele academice individual, la nivelul fiecaruia, in ordinea pe care o doresc, orele de arte, limbi straine, muzica, sport, sunt optionale, dar foarte rar se intampla sa le sara cineva. In afara scolii avem activitati de grup, experimene stiintifice, excursii, teatru (adica fac copiii piese de teatru, nu ca mergem la teatru). Si fiecare parinte isi urmareste copilul si il stimuleaza si ajuta si infpdruma spre ceea ce ii place, in ritmul lui si in stilul lui.

Iar daca scoala traditionala este singura varianta, macar sa se bucure de copilarie si sa invete sa exploreze independent cat e mic...



Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

missdarcey spune:

Nimeni nu cred ca isi lasa copilul in ignoranta , dar sunt parinti interesati de inteligenta emotionala ,de rezonanta copilului cu familia si societatea .Freedelia cred ca se referea la timming ,la impunerea unor activitati ,la infrangerea vointei copilului si nicidecum la ignoranta si nepasare.Puzzle ,jocuri ,carduri etc ,etc ,am cu zecile ,copilul le face .Dar de cate ori? De lucrurile simple nu se plictiseste niciodata pentru ca isi poate exprima creativitatea si imaginatia cu ajutorul lor .La fel cum nu se plictiseste de trotineta ,rolle ,bicicleta,patine. Bilete la spectacole cumpar foarte des .Cursuri de balet ,drama ,bifat. Noi ne imaginam ca suntem buni parinti numai daca lucram scolareste cu copiii nostri ,cu arta unui invatator.Parintele trebuie sa fie doar natural si mereu implicat in jocurile si activitatile copilului ca altfel toate valoreaza zero.

freedelia spune:

Sa le luam pe rand...

Deci, si eu fac puzzle si colorez si modelez plastilina. Diferenta este ca eumfac asta atunci cand au copiii mei chef nu ei cand am eu.

Faptul ca unncopil face puzzle nu inseamna ca e tiranizat, ci faptulmca atunci cand zice nu ma intereseaza, vreau sa ma joc cupapusa, mama insista.

Parintii trebuie sa isi ajute copiii sa isi atinga potentialul, ar nu sa ii impinga de la spate si sa ii streseze. Adice, aduc acasa un puzzle, il pun pe masa, fac tam tam ca ce distractie mare avem. Daca copiul vine si iiplace, perfect, daca insa vine si se uita neinteresat, il pun in camera cu jucarii, de unde il poate lua orican si il mai scot peste o luna. Nu insist in fiecare zi, nu ii arat cum se face, nu il stresez.

Faptul ca tu nu ai avut ajutor de la parintii tai din cauza fratilor mai mici este trist. Insa asta nu inseamna ca tu tre sa fii la extrema cealalta si sa stai ca elicopterul desupra copilului. Copilul trebuie sa descopere singur lumea si parintii tre sa fie acolosa il ajute, sa ii prezinte optiunile si sa il lase sa aleaga, nu sa il "mane" ca pe cireada in directia pe care o considera ei cea buna.

Nu am sustinut niciodata privara copiilor de activitati sau de prieteni. Eu imi duc copiii in tot felulmde locuri, de la gradina zoologica si acvariu, la locuri de joaca cu tot felul de tobogane, bare de catarat, labirinturi, la sali de jocuri electronice, la piscina, la film, la patinuar. Mergem peste tot, unde le place, revenim, unde nu le place, mai incercam peste un an. Si nu tuturor copiilor le plac aeleasi acrivitati. John e innebumit dupa muzee. Jodie dupa activitati fizice si artistice. Nici unuia nu iiplace acvariul. Am incercat an de an de cand John avea nici 2 ani si jodie era in burta. Jane in schimb e in extaz... Investitia mea in copii este timpul -- fac cu ei ce le place, ii expun la tot dar nu ii imping spre nimic.

Cat despre statul in banca la scoala -- de asta nu imi place deloc sistemul traditional de invatamant. Copill trebuie sa fie facut sa ii placa, sa i se dea activitati interesante, nu sa stea pentru ca trebuie. Din fericire, noi avem acces la un sistem de invatamant netraditional, adica nu mergwm la scoala decat 3 zile pe saptamana, acolo copiii lucreaza subiectele academice individual, la nivelul fiecaruia, in ordinea pe care o doresc, orele de arte, limbi straine, muzica, sport, sunt optionale, dar foarte rar se intampla sa le sara cineva. In afara scolii avem activitati de grup, experimene stiintifice, excursii, teatru (adica fac copiii piese de teatru, nu ca mergem la teatru). Si fiecare parinte isi urmareste copilul si il stimuleaza si ajuta si infpdruma spre ceea ce ii place, in ritmul lui si in stilul lui.

Iar daca scoala traditionala este singura varianta, macar sa se bucure de copilarie si sa invete sa exploreze independent cat e mic...



Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE