despre cum crestem un copil...
Raspunsuri - Pagina 6
dana vio spune:
Citat: |
citat din mesajul lui freedelia Sa le luam pe rand... Deci, si eu fac puzzle si colorez si modelez plastilina. Diferenta este ca eumfac asta atunci cand au copiii mei chef nu ei cand am eu. Faptul ca unncopil face puzzle nu inseamna ca e tiranizat, ci faptulmca atunci cand zice nu ma intereseaza, vreau sa ma joc cupapusa, mama insista. Parintii trebuie sa isi ajute copiii sa isi atinga potentialul, ar nu sa ii impinga de la spate si sa ii streseze. Adice, aduc acasa un puzzle, il pun pe masa, fac tam tam ca ce distractie mare avem. Daca copiul vine si iiplace, perfect, daca insa vine si se uita neinteresat, il pun in camera cu jucarii, de unde il poate lua orican si il mai scot peste o luna. Nu insist in fiecare zi, nu ii arat cum se face, nu il stresez. Faptul ca tu nu ai avut ajutor de la parintii tai din cauza fratilor mai mici este trist. Insa asta nu inseamna ca tu tre sa fii la extrema cealalta si sa stai ca elicopterul desupra copilului. Copilul trebuie sa descopere singur lumea si parintii tre sa fie acolosa il ajute, sa ii prezinte optiunile si sa il lase sa aleaga, nu sa il "mane" ca pe cireada in directia pe care o considera ei cea buna. Nu am sustinut niciodata privara copiilor de activitati sau de prieteni. Eu imi duc copiii in tot felulmde locuri, de la gradina zoologica si acvariu, la locuri de joaca cu tot felul de tobogane, bare de catarat, labirinturi, la sali de jocuri electronice, la piscina, la film, la patinuar. Mergem peste tot, unde le place, revenim, unde nu le place, mai incercam peste un an. Si nu tuturor copiilor le plac aeleasi acrivitati. John e innebumit dupa muzee. Jodie dupa activitati fizice si artistice. Nici unuia nu iiplace acvariul. Am incercat an de an de cand John avea nici 2 ani si jodie era in burta. Jane in schimb e in extaz... Investitia mea in copii este timpul -- fac cu ei ce le place, ii expun la tot dar nu ii imping spre nimic. Cat despre statul in banca la scoala -- de asta nu imi place deloc sistemul traditional de invatamant. Copill trebuie sa fie facut sa ii placa, sa i se dea activitati interesante, nu sa stea pentru ca trebuie. Din fericire, noi avem acces la un sistem de invatamant netraditional, adica nu mergwm la scoala decat 3 zile pe saptamana, acolo copiii lucreaza subiectele academice individual, la nivelul fiecaruia, in ordinea pe care o doresc, orele de arte, limbi straine, muzica, sport, sunt optionale, dar foarte rar se intampla sa le sara cineva. In afara scolii avem activitati de grup, experimene stiintifice, excursii, teatru (adica fac copiii piese de teatru, nu ca mergem la teatru). Si fiecare parinte isi urmareste copilul si il stimuleaza si ajuta si infpdruma spre ceea ce ii place, in ritmul lui si in stilul lui. Iar daca scoala traditionala este singura varianta, macar sa se bucure de copilarie si sa invete sa exploreze independent cat e mic... Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010) POZE |
Si cum se impaca toate astea una-cu-alta ?
Daca e sa lasi copii in pace , sa faca ce vor cand vor atunci lasa-i in pace, nu mai scoate jucaria peste o luna, nu-i mai du nicaieri, lasa-i sa se bucure de copilaria lor!
Pentru ca mie mi se pare ca una faci si alta predici.
si nu compara un copil unic cu unul cu mai multi frati. Eu am frati si mai mari si mai mici, dar fata mea nu are si eu vad diferenta. Pentru ca daca ai frati te joci cu ei, si din joc poti invata multe si se pot antrena si stimula reciproc, dar daca esti singur parintele trebuie sa-ti fie partener pentru ca altfel chiar se plictiseste. Alex se joaca singura, dar are nevoie de companie si eu sunt la indemana. De cateva zile ne jucam, in casa, volei si fotbal si eu o invat regulile la jocurile astea. Ce zici, o stresez? s-o las in pace? ca poate ii distrug copilaria si nu stiu!?
In familia mea am pe cineva care si-a crescut copilul exact ca nikol24, lasa ca are timp. La gradi nu i-a placut, nu l-au mai dus, jocurile pe calc il plictisesc, n-au insistat, prietenii sunt needucati, nu i-au mai cautat si a mers baiatul la scoala traditionala, obligatorie la 8ani! Are meditator la matematica din clasa 3 si nici un prieten. Citeste doar impins de la spate si invata doar daca este obligat si supravegheat. Mie asta mi se pare mult mai trist, pentru ca daca la 3-4-5 ani il puteai indruma/stimula, acum trebuie obligat. Si, scuza-ma, eu nu te vad pe tine in situatia asta. Atunci de ce nu vreai sa fie bine si pentru altii?
Alexandra Maria
14.12.2007
freedelia spune:
Pai dana vio, daca ar fi sa aplicam teoria ta, nu ar trebui sa ii iau copiuui nici o jucarie, sa il duc nicioatanicaieri nu??? Copilul evolueaza, se schimba, acum ii place o activitate, o jucarie, peste un timp are cu totul alte preferinte. Eu cand cumpar un joc nou, il arat, daca nu are succes, il pun in camera cu jucarii. Daca peste un timp, vor sa se joace cu el, il scot si sejaoca, dar fiind copii, e foarteposibil sa uite de el, asa ca dupa un timp il scot pur si simplu din nou si le amintesc ca exista. Ir cu mersul la activitati, iar e super trasa depar logica ta. Sa stam numai in casa??? Sa iasa ei singuri din casa si sa se duca unde vad cu ochii? Ii duc sa zicem la acvariu, nu le-a placut, nu-i bai, plecam acasa. Ii duc sa zicem la un atelier de pictura -- nu vor sa faca, nu ii imping, nu le pun pensula in mana, nu ii asez pe scaun. Dar daca la 4 ani nu i-a interesat, e foarte posibil sa le placa la 5, asa ca ii duc din nou, tot la fel, fara sa ii fortez, doar ii duc in locul respectiv, unde nu ar putea sa se duca singuri, si apoi ei decid daca vor sa faca activitatea respectiva sau nu.
Iar cand am spus ca fiecare parinte isi urmareste copilulmsi il ajuta in directia in care doreste sa mearga, chiar nu vad ce contradictie ai vazut acolo. In primul rand ca vorbeam de copii deja de scoala, care fac scoala in mod personalizat, si parintii le urmaresc interesele si le ofera posibilitatea sa studieze mai in amanunt ceea ce le place. De exemplu, eu la John, care are aproape 8 ani si a terminat programa academica de clasa a treia, am observat ca il intereseaza in mod deosebit stiinta, despre planete, despre animale, orice are legatura cu stiinta. Asa ca ii ofer posibilitatea sa citeasca mai mult despre ce il intereseaza, il duc la muzeul de stiinta si tehnologie cat de des pot, la experimente stiintifice. Matematica in schimb nu ii place. Face ce e in cartea de exercitii, face usor, fara probleme, dar nu il pasioneaza deloc, nu face nimic peste, cum ziceacineva la alt topic ca fetita ei creeaza singura probleme cu fractii de cand a invatat fractiile. Asa ca nu il stresez cu matematica deloc. Il pun sa faca ce e in carte si atat. La asta m-am referit. Si repet, e vorba de copii scolari. Si John, care yermina ce are de facut mult mai repede decat timpulprevazut, are o gramada de timp sa se joace liber, sa citeasca, sa faca ce vrea el. Nu ii dau in plus exervcitii doar pt ca alti copii fac in 3 ore ce face el in una si trebuie musai sa lucreze si el 3 ore...
Si fraza mea dinmfinal, daca scoala traditionala e singura varianta, maar cat sunt mici sa faca ce vor, iar nu inteleg de ce ai inrosit-o. In Romania, scoala traditionala este tot ce exista, scoala acasa nu este legala, nici scoala part time. Asa ca aici nu prea mai au ce sa faca parintii. Deci, macar cat e copilul mic sa il lase liber, ca anii aia conteaza foarte mult la dezvoltarea lui dpdv al independentei, inteligentei emotionale, logicii.
Si unde am spus eu ca nu trebuie sa se joaceparintii cu copiii? Tot ce am zis este ca nu parintele trebuie sa sugereze jocul, sa indemne copiul joaca-te cu asta sau cu ailalta, ci sa il lase si sa fie acolo cand are copilul nevoie de ajutor...
Cu volei si fotbal, daca ea vrea sa joace, nu o stresezi. Da tu vrei sa joci, o stesezi. E simplu ce spun eu, nu e cine stie ce complicat. Totul e ok atata vreme cat copilul e cel care doreste sa invete. Ei sunt expusi la toate sporturile si e foarte usor sa vezi cre leplace, pe care vor sa il incerce.
Situatia rudelor tale nu o comentez, sunt sigura ca sunt mai multe elemente acolo pe care nu le cunosti,poate nici parintii nu le cunosc. In mod normal, un copil iubit, incurajat, lasat liber in primii ani, este un copil care se dezvolta armonios si face fata oricarei situatii mai tarziu.
Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)
POZE
dana vio spune:
Citat: |
citat din mesajul lui freedelia Pai dana vio, daca ar fi sa aplicam teoria ta, nu ar trebui sa ii iau copiuui nici o jucarie, sa il duc nicioatanicaieri nu??? Copilul evolueaza, se schimba, acum ii place o activitate, o jucarie, peste un timp are cu totul alte preferinte. Eu cand cumpar un joc nou, il arat, daca nu are succes, il pun in camera cu jucarii. Daca peste un timp, vor sa se joace cu el, il scot si sejaoca, dar fiind copii, e foarteposibil sa uite de el, asa ca dupa un timp il scot pur si simplu din nou si le amintesc ca exista. Ir cu mersul la activitati, iar e super trasa depar logica ta. Sa stam numai in casa??? Sa iasa ei singuri din casa si sa se duca unde vad cu ochii? Ii duc sa zicem la acvariu, nu le-a placut, nu-i bai, plecam acasa. Ii duc sa zicem la un atelier de pictura -- nu vor sa faca, nu ii imping, nu le pun pensula in mana, nu ii asez pe scaun. Dar daca la 4 ani nu i-a interesat, e foarte posibil sa le placa la 5, asa ca ii duc din nou, tot la fel, fara sa ii fortez, doar ii duc in locul respectiv, unde nu ar putea sa se duca singuri, si apoi ei decid daca vor sa faca activitatea respectiva sau nu. Iar cand am spus ca fiecare parinte isi urmareste copilulmsi il ajuta in directia in care doreste sa mearga, chiar nu vad ce contradictie ai vazut acolo. In primul rand ca vorbeam de copii deja de scoala, care fac scoala in mod personalizat, si parintii le urmaresc interesele si le ofera posibilitatea sa studieze mai in amanunt ceea ce le place. De exemplu, eu la John, care are aproape 8 ani si a terminat programa academica de clasa a treia, am observat ca il intereseaza in mod deosebit stiinta, despre planete, despre animale, orice are legatura cu stiinta. Asa ca ii ofer posibilitatea sa citeasca mai mult despre ce il intereseaza, il duc la muzeul de stiinta si tehnologie cat de des pot, la experimente stiintifice. Matematica in schimb nu ii place. Face ce e in cartea de exercitii, face usor, fara probleme, dar nu il pasioneaza deloc, nu face nimic peste, cum ziceacineva la alt topic ca fetita ei creeaza singura probleme cu fractii de cand a invatat fractiile. Asa ca nu il stresez cu matematica deloc. Il pun sa faca ce e in carte si atat. La asta m-am referit. Si repet, e vorba de copii scolari. Si John, care yermina ce are de facut mult mai repede decat timpulprevazut, are o gramada de timp sa se joace liber, sa citeasca, sa faca ce vrea el. Nu ii dau in plus exervcitii doar pt ca alti copii fac in 3 ore ce face el in una si trebuie musai sa lucreze si el 3 ore... Si fraza mea dinmfinal, daca scoala traditionala e singura varianta, maar cat sunt mici sa faca ce vor, iar nu inteleg de ce ai inrosit-o. In Romania, scoala traditionala este tot ce exista, scoala acasa nu este legala, nici scoala part time. Asa ca aici nu prea mai au ce sa faca parintii. Deci, macar cat e copilul mic sa il lase liber, ca anii aia conteaza foarte mult la dezvoltarea lui dpdv al independentei, inteligentei emotionale, logicii. Si unde am spus eu ca nu trebuie sa se joaceparintii cu copiii? Tot ce am zis este ca nu parintele trebuie sa sugereze jocul, sa indemne copiul joaca-te cu asta sau cu ailalta, ci sa il lase si sa fie acolo cand are copilul nevoie de ajutor... Cu volei si fotbal, daca ea vrea sa joace, nu o stresezi. Da tu vrei sa joci, o stesezi. E simplu ce spun eu, nu e cine stie ce complicat. Totul e ok atata vreme cat copilul e cel care doreste sa invete. Ei sunt expusi la toate sporturile si e foarte usor sa vezi cre leplace, pe care vor sa il incerce. Situatia rudelor tale nu o comentez, sunt sigura ca sunt mai multe elemente acolo pe care nu le cunosti,poate nici parintii nu le cunosc. In mod normal, un copil iubit, incurajat, lasat liber in primii ani, este un copil care se dezvolta armonios si face fata oricarei situatii mai tarziu. Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010) POZE |
Si asta nu se cheama stimulare? Nu se cheama ca ai insistat? Ne invartim in jurul cuvintelor. Eu as vrea sa stiu ce inseamna ptr nikol24 "nu am insistat". N-a mai incercat deloc?
Ce faci tu, fac si eu, dar eu recunosc ca o fac ca sa-mi "invat" fetita cat mai multe, cf varstei ei.
Alexandra Maria
14.12.2007
freedelia spune:
Nu, nu asta se cheama insistat. Insistat este cand scoti cartea de colorat si creioanele, cooil pleaca si tu incepi sa ii zici uite cum coloreaza mami, ia fa si tu o floricica, el se enerveaza, mama continua sa ii spuna ce frumos e sa colorezi, el aduce trenuletul, mama continua sa coloreze ca sa ii arate ce misto e, pana cand coplul se enerveaza rau, plange, se frustreaza. Nu stiu daca tu sau alte mamici de pe forum fac asa, dar eu asta vad la majoritatea parintilor in jur.
Alt exemplu -- vrei un biscuite, canta un cantecel. Coipilul nu vrea, parintele insista, incepe sa fredoneze el cantecelul, etc etc. Pana la urma, copilul canta sau se frustreaza, face o criza si parintele ii da biscuitele.
Sau: parintele scoate cuburile, copilul nu are chef sa construiasca, pleaca in alta parte, parintele in cheama inapoi, tot ii construieste, il indeamna sa construiasca si el, a na, trebuie "stimulat" copilul sa invete sa construiasca cu cuburi...
Asa se insista in multe familii, stiu asta si din carti scrise de psihologi ca sa ajute parintii sa fie pe lungime de unda cu copiii. Si din ce vad in jur. Si din ce am vazut in parcuri in Romania, tind sa cred ca e exact la fel si acolo...
Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)
POZE
Tilia spune:
A nu se lua ce urmeaza sa zic drept un atac impotriva lui Nicol:
Mi se pare cea mai mare prostie posibila ideea de ,,sa-l lasam sa copilareasca". Mintea unui copil e pregatita sa invete cat mai mult (se pare ca pana la 7 limbi simultan), a o lasa sa lancezeasca mi se pare o eroare cu consecinte durabile. Daca ai invatat de mic, normal ca nu o sa ti se para un chin sa inveti si la varste mai mari, ci o placere. In plus, la 3 ani se taie unele legaturi neuronale cu zonele nefolosite, altfel spus, degeaba incerci sa inveti, ca adult, sa canti la un instrument, niciodata nu vei atinge performantele unuia care a inceput de copil, pentru ca respectivul isi foloseste partea corecta din creier, nu zonele secundare.
A invata e o povara din perspectiva adultului, nu a copilului.
cristinuk@ spune:
Citat: |
citat din mesajul lui freedelia Nu, nu asta se cheama insistat. Insistat este cand scoti cartea de colorat si creioanele, cooil pleaca si tu incepi sa ii zici uite cum coloreaza mami, ia fa si tu o floricica, el se enerveaza, mama continua sa ii spuna ce frumos e sa colorezi, el aduce trenuletul, mama continua sa coloreze ca sa ii arate ce misto e, pana cand coplul se enerveaza rau, plange, se frustreaza. Nu stiu daca tu sau alte mamici de pe forum fac asa, dar eu asta vad la majoritatea parintilor in jur. Alt exemplu -- vrei un biscuite, canta un cantecel. Coipilul nu vrea, parintele insista, incepe sa fredoneze el cantecelul, etc etc. Pana la urma, copilul canta sau se frustreaza, face o criza si parintele ii da biscuitele. Sau: parintele scoate cuburile, copilul nu are chef sa construiasca, pleaca in alta parte, parintele in cheama inapoi, tot ii construieste, il indeamna sa construiasca si el, a na, trebuie "stimulat" copilul sa invete sa construiasca cu cuburi... Asa se insista in multe familii, stiu asta si din carti scrise de psihologi ca sa ajute parintii sa fie pe lungime de unda cu copiii. Si din ce vad in jur. Si din ce am vazut in parcuri in Romania, tind sa cred ca e exact la fel si acolo... Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010) POZE |
eu una n am vazut asta la nimeni pana acu poate cu animalele de companie da cu copiii niciodata
te contrazici" insist da nu insist "copila ta a cerut cursu ala de invatat litere (e tragedie de nu stie literele la 5 ani?)
eu din mesajul lui nikol citit negru pe alb am tras urmatoarele concluzii desenatul coloratul si cantecelele distrug copilaria, gradinitza lasa sechele pe viatza,copil unic iubit (rasfatul =iubire nimic rau in asta)
ce nu am inteles e care e gradul de implicare al parintilor aici e cam in ceatza ce face buny cu ea acasa intr o zi de ex
daca nikol a deschis topicul poate ne lamureste ca sa nu mai existe supozitii
nikol24 spune:
Va multumesc tuturor pentru ca ati avut rabdare sa mi dati atat de multe sfaturi ,le asimilez pe toate ,cu unele sunt cu altele nu sunt de acord.Am deshis acest subiect tocmai pentru a invata mai multe si crede ti ma ca mi sunteti de mare ajutor.
HAi sa lamuresc niste aspecte.fetita mea nu a mai mers la gradinita pentru ca 3 zile cat a fost a plans non stop,fara oprire cand a fost soacra mea sa o ia avea ochii rosii si buzele uscate de la lacrimi,i a spus bodyguradului sa o ''salveze''de acolo.Am hotarat ca atata timp cat fetita are cu cine sa stea putem sa mai asteptam un an in ideea ca la 5 ani va fii mai usor,am vb cu ea despre gradinita mai mult,i am explicat,am sa o duc luna viitoare sa vada cum arata gradinita sa vada copii cum se joaca si acum sunt sigura ca va percepe gradinita altfel.
In legatura cu jocurile care stimuleaza copilul am incercat sa i descopar talente ascunse copilului meu si am gresit.Am cumparat creioane,culori ,nu deseneaza face niste linii,mazgaleste o incanta sa amestece culorile pe coala de hartie dar fara forma dar asa cum stie ea....Cuburile nu o atrag nici nu se uita la ele,puzzle...ma roaga pe mine sa i l fac ea se enerveaza si il lasa acolo nefacut si gaseste altceva de facut.Cantecele am luat de pe net si i plac f mult le invata f repede.poezii invata destul; de repede dar am impresia ca o face pentru ca ma vede pe mine f incantata de ea atuncic and le recita ,ei nu i plac,prefera un cantecel,le stie pe toate de pe tv.
Nu stiu daca am procedat bine din cauza asta am deschis acest subiect ca sa ma consult cu voi sa mi spuneti ce parere aveti.MA ajuta f mult sa vb despre asta pentru ca nu am cu cine sa vb
Va multumesc
nikol24 spune:
Nici o clipa nu am spus ca gradinita este o idee proasta sau ''nu duceti copilu la gradinita ca si pierde copilaria la intrare"'.Pur si simplu am considerat ca fetita mea mai poate sta un an acasa pentru ca nu mi a sa parut pregatita.Nu stiu daca am procedat bine sau nu.Am facut o numai copilul meu si pentru binele si fericirea ei.ASa am considerat la acel moment.
Iar cu desenatul,coloratul etc nu am insistat pt ca nu mi se pare ca este f atrasa de aceste lucruri atata tot.Nu o sa mi inchid copilul intr un glob de sticla pentru ca isi pierde copilaria,numai ca nu am stat ca gura pe ea sa coloreze ,sa faca bastonase si liniute pentru ca ASA TREBUIE,i am aratat cum se fac am vazut ca nu i trezesc curiozitatea si nu am insistat.
Ma repet...nu sunt o mama model,ceea ce fac fac pentru ca in mintea mea asa este bine pentru copilul meu.De aceea am cerut sfaturi pentru a vedea cum isi cresc alte mamici copilasii si va multumesc tuturor care mi ai raspuns.
ali spune:
Citeam intr-o carte ca un copil atinge la 4 ani 50% din inteligenta, la 8 ani inca 30% si ceilalti 20% la 17 ani. A nu se confunda inteligenta cu acumularea de cunostinte.
Si totul se face prin stimulare...dar specifica varstei copilului.
Nikol pot sa te intreb ce activitati aveti voi cu fetita? Ce faceti de fapt cand suneti cu ea acasa.Nu cred ca se joaca tot timpul cu papusile...
Legat de colorat, eu colorez in rand cu fiu-meu.Pe un colt de pagina fac eu pe altul face el.Nu prea ma lasa sa stau fara sa fac ceva...Si e o activitate care o facem impreuna....
Era interesat de foarfeca si i-am cumparat una speciala de copii ..nu pot sa spun ce era in urma lui....dar a invatat sa o tina corect in mana si zilele trecute a decupat inima din cutia de bomboane Milka si mi-a dat-o ca sa citez: "am aminte de el"
Am ramas surprinsa ca stie sa decupeze dupa model...
In schimb nu e interesat de puzzele,a fost cand era mai mic dar i-a trecut. Construim altele ....
PS Si ce daca face numai linii...sau amesteca culorile... asta e primul pas laud-o si mergeti mai departe dar cu tine langa ea... si fa cu ea in rand
ali spune:
Citat: |
citat din mesajul lui freedelia Nu, nu asta se cheama insistat. Insistat este cand scoti cartea de colorat si creioanele, cooil pleaca si tu incepi sa ii zici uite cum coloreaza mami, ia fa si tu o floricica, el se enerveaza, mama continua sa ii spuna ce frumos e sa colorezi, el aduce trenuletul, mama continua sa coloreze ca sa ii arate ce misto e, pana cand coplul se enerveaza rau, plange, se frustreaza. Nu stiu daca tu sau alte mamici de pe forum fac asa, dar eu asta vad la majoritatea parintilor in jur. Alt exemplu -- vrei un biscuite, canta un cantecel. Coipilul nu vrea, parintele insista, incepe sa fredoneze el cantecelul, etc etc. Pana la urma, copilul canta sau se frustreaza, face o criza si parintele ii da biscuitele. Sau: parintele scoate cuburile, copilul nu are chef sa construiasca, pleaca in alta parte, parintele in cheama inapoi, tot ii construieste, il indeamna sa construiasca si el, a na, trebuie "stimulat" copilul sa invete sa construiasca cu cuburi... Asa se insista in multe familii, stiu asta si din carti scrise de psihologi ca sa ajute parintii sa fie pe lungime de unda cu copiii. Si din ce vad in jur. Si din ce am vazut in parcuri in Romania, tind sa cred ca e exact la fel si acolo... Delia, 21+ cu si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010) POZE |
Fredelia am citit aproape tot ce s-a scris la subiectul asta si nu am inteles ca vreuna dintre mame sa procedeze asa cum ai scris tu...