Femeie pentru supraveghere batrana

Am postat subiectul acesta aici pentru ca de rezolvarea acestei situatii depinde sanattaea mea psihica.
Sunt intr-o situatie disperata.Stau in aceeasi casa cu bunica mea de 92 ani care ,desi nu e la pat,are nevoie de supraveghere permanenta pentru ca e intr-un stadiu avansat de degradare fizica si mentala.
Pana in prezent m-am mai descurcat cu o vecina, uneori mai plecam si o mai lasam singura cateva ore, dar acum este exclus.A cazut de vreo doua ori cu mine in casa si si-a spart capul,delireaza,nu se mai poate tine pe picioare,iar eu simt ca o iau razna.
In prezent,am o vecina care sta cu ea dupa ce pleaca sotul la serviciu,dar de la ora 16 sunt efectiv arestata la domiciliu,in sensul ca nu pot pleca sa-mi iau nici macar o paine.
Simt ca nu mai rezist si trebuie sa fac ceva.
De aceea , apeleza ajutorul celor care au trecut printr-o situatie similara.Ce agentie serioasa cunoasteti pentru ingrijire batrani?Am nevoie de o persoana de incredere,sa o pot lasa in casa si care sa o supravegheze asa cum trebuie.
Multumesc!

monicabo spune:

Am stat ff mult in cumpana daca sa scriu sau nu, n-as vrea sa fiu judecata; bunica mea este cam de 1 an si jumatate intr-un camin de ingrijire batrani. Este vorba de un centru privat, dar la pret cat de cat decent. Beneficiaza de conditii f bune, mancare, si cel mai important supraveghere permanenta, inclusiv noaptea (ea inainte nu locuia cu noi, ci separat; chiar daca ar fi locuit cu parintii mei, ei peste zi erau la treaba, la serviciu, nu o puteau supraveghea), cadre medicale... Si alt aspect ff important este igiena, greu de realizat, in conditiile in care ea nu se mai poate deplasa.... asa infirmierele se descurca bine cu ea...

Inainte de asta, am trecut si noi prin experienta femeilor, angajate de parintii mei pentru a o supraveghea, si oricum stateau cate 8h/zi nu venea nimeni noaptea... aveam mereu emotii... In plus, erau perioade in care aveam un flux mare de femei, veneau putin, nu le convenea, plecau, sau nu erau compatibile cu bunica.... Aveam cate 2 femei pe saptamana, una de luni pana vineri, si alta pt weekend, ca nu vroia niciuna sa vina 7 zile din 7... era greu, stateam mereu strasati ca aoleu, pleaca femeia si ne lasa... In plus, dupa cum ziceam, la capitolul igiena era fff greu cu spalatul....
Altminteri bunica dpdv mental este ff bine, aici nu-s probleme, vorbeste corect, logic, poate purta o conversatie, citeste ziare etc, are 89 de ani

Am scris o polologhie, dar imi dau seama din experienta de aproape 10 ani cu bunica, de problemele pe care le ridica un om in varsta, care nu se mai poate ingriji singur

Centrul asta l-am cautat in apropierea casei, ca sa ne putem duce sa o vizitam mai des (acasa locuia mai departe de noi), am fost si cu fetele pe la ea

Nu vreau sa sune "a, ati aruncat-o la azil si gata", stiu ca lumea poate judeca, dar chiar nu este asa, nu o duceam in orice conditii...

Imi aduc aminte ca la nunta mea, acum 5 ani, eu stiam ca nu poate veni, si m=am trezit cu ea in curtea bisericii in masina (mai mult nu a putut merge, sa se fi dat jos), niste rude de ale mele, au luat-o pe sus de acasa pana la masina

Multa bafta, si sa luati decizia cea mai buna! Inteleg perfect problema, de aia am si scris atata

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Selene_Bunny spune:

Noa, eu stiu de Caritas, din Cluj, e ceva fundatie (?) care iti pune la dispozitie personal, scaun cu rotile, daca e nevoie...

Vezi daca e si in Bucuresti...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Martisoare de vanzare...

Noa spune:

Multumesc pentru raspuns.
Of.. Si eu m-am gandit la aceasta varianta,dar din pacate lucrurile sunt foarte complicate.
Din nefericire, la noi in Romania exista aceasta mentalitate ca trebuie sa-ti distrugi viata ingrijind un batran,ca altfel lumea va comenta ca ,,l-ai dus la azil".Nu conteaza ca tu esti cu nervii la pamant,ca viata ta practic nu mai exista, trebuie sa stai sa suferi ca sa nu dai motive ,,lumii'' sa comenteze.
Cel mai tare ma doare indiferenta celor din familia mea,care nu considera ca au vreo obligatie fata de ea atata timp cat mie mi-a fost lasat apartamentul in care stam.Ca si cum, ingrijesti un parinte, numai daca iti lasa ceva.Nici macar mama mea nu ma ajuta.
Azilul ar fi solutia cea mai civilizata,dar,am discutat si nimeni nu este de acord, chiar daca bunica mea nu mai stie ca se afla la ea acasa.
Tot varianta cu cineva acasa,macar 8 ore.E greu sa stii ca vei sta o zi intrega in casa cu o persoana straina, dar n-am ce sa fac.
Sunt multe agentii,habar n-am cu care sa incep iar mai mult de 1000 de lei pe luna,n-am de unde sa platesc.

andacos spune:

Noa,dar daca o ducetzi la azil,cum se pot impotrivi rudele?Ar fi ceva urmari?

Daca apartamentul este pe numele tau,lasa mentalitatea la o parte si ducetzi-o la azil!E cel mai bine pentru toata lumea si pentru voi si pentru ea ca primeste ingrijirea corespunzatoare!

Imi dau seama cit de greu este,de asta cred ca varianta azilului e cea mai buna!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Ramonika spune:

de ce-ti trebuie aprobarea lor?
ei probabil nu-s de acord pt. ca vor sa te chinui tu cu ea, ca sa-ti "platesti" casa pe care ti-a lasat-o. sunt individiosi.
tu fa ce e mai bine pt. tine. daca bunica ta nu mai intelege mare lucru din viata asta, macar nu ti-o distruge pe a ta.

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz
zebra roz

CorinaDani spune:

noa, daca rudele cu care ai discutat varianta azilului nu sunt de acord, atunci propune-le sa o ia pe bunica acasa, fiecare prin rotatie cate o saptamana. poate in felul acesta isi vor da seama cat iti este tie de greu, si vor realiza ca solutia azilului este cea mai buna, pentru toata lumea.

sau, daca aceste rude considera ca nu au nici-o obligatie fata de bunica, pentru ca ti-a lasat tie apartamentul, atunci rudele respective nu au nici dreptul de a decide cum este mai bine pentru bunica sau sa-ti dicteze tie cum sa procedezi. a ramas in responsabilitatea si grija ta, ok, ai ingrijit-o cat de bine ai putut pana acum, insa situatia a devenit atat de grea, incat nu te mai descurci singura, ati ajuns in faza in care internarea in azil, cu supraveghere de calitate, este cea mai buna solutie, atat pentru bunica, precum si pentru voi, ca familie.

ce atata tura-vura. decat sa schimbi n-spe ingrijitoare, sa stai mereu cu grija si teama ca bunica nu e ingrijita cum trebuie, ca iti dispare ceva de prin casa, etc., mai bine o internezi intr-un azil particular decent, unde poate fi supravegheata si ingrijita non-stop.

giulia81 spune:

Si noi am trecut prin ceea ce treci tu acum...stiu cum e...bunica mea a reusit sa o distruga psihic pe mama mea...si mana se gandea oare ce vor spune x sau y daca o interneaza in azil...dar eu am pus piciorul in prag si i-am spus mamei mele ca eu am nevoie de o mama sanatoasa iar copilul meu de o bunica...si ca situatia asta nu poate continua asa...mama mea a incercat totul: s-a mutat cu tatal meu la bunica - nu a fost bine-, au mutat-o pe bunica la noi -iar nu a fost bine- si uite asa am incercat tot ce se putea dar bunica era mereu ofuscata si suparata si nemultumita si efectiv o teroriza pe mama (nu vreau sa intru in detalii). mama mea mai are 2 surori si un frate, dar nici unul nu ar fi miscat un deget...asa ca am convins-o pe mama sa o internam pe bunica si brusc aceasta a devenit cu totul alta...o vizitam cat puteam de des, era ingrijita, curata cu personal medical in jurul ei...
asa ca sfatul meu este sa lasi prejudecatile si nu te ingrijora de ce zice lumea si intereseaza-te de un azil...asa va fi cel mai bine pentru toti...chiar nu cred ca trebuie sa iti distrugi tu viata ca rasplata pentru apartament...

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

isabela spune:

Am trecut si eu prin aceasta situatie cu tatal meu, bolnav de parkinson si care avea dementa senila, deja.

Am incercat ,cat am putut si eu si fratele meu, sa-l ingrijim, cu ajutorul unor femei, care dupa cateva saptamani, nu mai veneau. E greu sa ingrijesti un batran bolnav.
Asa ca , am gasit un camin particular si l-am dus acolo. Nu ne-a fost deloc usor, pentru ca ne simteam vinovati ca nu l-am putut ingriji noi. Ce am auzit din partea rudelor? E inutil sa va spun. Dar am incercat sa nu pun la suflet. Ca n-am reusit, a fost altceva. O matusa a mea mergea zilnic, iar noi mergeam sambata si duminica.

Deja, tatal meu, nu mai stia unde se afla, dar faptul ca avea asistenta medicala si ingrijire 24 h, a contat mai mult pentru noi, decat vorbele rudelor.

Este tare greu, pentru tine ca si copil, sa iei o asemenea hotarare, si intr-un fel nu o sa-mi iert toata viata ca n-am putut sa-l ingrijesc eu, dar asta este. Sper ca de acolo, de sus, de unde e acum, ma va ierta.

cipcipcip spune:

Nu este nici o rusine ca un batrin sa mearga la o casa de batrini. Prefer sa-i spun asa, ptr ca azil are o conotatie negativa.
Din pacate este de multe ori o necesitate, iar pentru ei poate fi o usurare sa fie intr-un loc unde au ingrijire specializata, alti oameni de virsta lor cu care pot socializa etc.

Noa, este foarte usor ptr rudele tale sa nu fie de acord, pentru ca nu sint ei cei care o ingrijesc. Ia pune-i la treaba prin rotatie, sa vina la tine si sa stea cu bunica ta.

Noa spune:

E foarte greu ce traiesc.De multe ori ma gandesc ca doar cine a trecut printr-o asemenea situatie poate intelege.Nu vreau sa-i condamn pe cei care o compatimesc tot pe ea pentru ca-mi dau seama ca nu au cum sa inteleaga ce inseamna viata langa un batran aflat intr-un asemenea stadiu.
Eu am fost crescuta de bunica mea. A fost omul care m-a iubit cel mai mult pe lumea asta si care m-a crescut intr-un fel in care mama mea n-ar fi putut s-o faca niciodata.Am fost o printesa si tratata de ea ca o printesa.
A avut de multe ori probleme grave de sanatate,cand am crezut ca o pierdem si de fiecare data ma rugam sa nu se intample ceva cu ea, pentru ca nu puteam concepe viata in absenta ei.
Intotdeauna mi-am dorit sa traiasca mult,dar niciodata n-am inteles ca prea mult poate fi ingrozitor.
Sunt constienta ca ea pe jumatate a murit demult,iar ceea ce a ramas e doar trupul pe care abia si-l mai taraste.Si mai stiu ca ea n-ar fi vrut niciodata sa-mi faca asta.
Ma distruge in fiecare zi, cu intrebarile pe care mi le pune (aceleasi, repetate de zeci de ori-pentru ca nu mai are memorie absolut deloc,isi cauta copiii si negasindu-i incepe sa planga cu orele,vrea sa plece la ea acasa,desi chiar acolo este etc.) si din cauza asta sunt irascibila, nervoasa, atmosfera din casa a devenit de nesuportat.
In actele pe care mi le-a facut ,fetele ei,adica matusile mele,au cerut sa fie trecuta o clauza viagera ,adica,are dreptul de a sta in casa pana la moarte.
I-am propus uneia dintre matusi sa o ia la ea si a refuzat, motivand ca ea are si alte treburi,mama mea nici atat, deci tot singura trebuie sa ma descurc.
Pana la urma am sa propun si varianta caminului.De fapt am mai spus-o,dar mi s-a raspuns: cum ,cu atatia copii s-o ducem la azil?
Si mai e ceva: cred ca fiecare lucru din viata are timpul lui.
Nu mi se pare normal,cand esti tanar ,ai un sot si un copil de 8 ani ,sa ingrijesti de un batran.Ce amintiri ii las eu copilului meu?Ce-si va aminti? Cum s-a trezit dimineata din somn in tipetele mele si a vazut-o pe jos cu capul plin de sange?
Cred ca mama mea trebuia sa faca ce fac eu acum. Dca aa fi avut 60 de ani, copilul meu ar fi fost mare, la casa ei ,nu mi s-ar fi parut atat de nefirescsa fac asta. Dar asa... Noi nu mai avem viata,noi nu mai putem pleca duminica undeva ca o familie pentru ca trebuie unul din noi sa ramana acasa.Trebuie sa gasesc neaparat o rezolvare.
Pana atunci,mai caut solutii si incerc sa supravietuiesc.