Salariu meritat?

XIO spune:

IUlia, hai ca-ti scriu pe scurt, ca vad ca nu are rost:
-ai spus ca tu nu ai afirmat nimic in legatura cu rudele respective, ai zis doar de yacht. Ti-am demonstrat contrariul prin acel citat.

-in cate luni inseamna un an si 3 luni, un an si jumatate, 12 luni etc.Am spus 3-5-10 ani tocmai pt. ca ideea era comparatia intre 35 si 3-5-10. 35 sa stii ca e mai mare decat 3, decat 5 si decat 10.
Pt. ca nu stiam exact perioada si vad ca trebuie sa dau o data exacta ulterior am intrebat-o pe vecina de la 3-pardon!!, matusa-mea, ca despre ea este vorba, si mi-a spus ca a cumparat casa dupa 1 an si jumatate. Asta inseamna 12 luni, cate are anul, plus inca 6 luni. Nu ca ar conta asta, pt. ca, dupa cum am spus si atunci, era importanta doar comparatia.

Referitor la etichetari, jigniri si ce ai mai scris acolo nu are rost, Iulia, nu are rost.Daca tu nu iti dai seama de ce scrii (si dupa cum s-a vazut, nu o poti face), de ce m-as chinui eu sa iti arat?

daca tu esti fericita e totul ok. Eu inchei aici dialogul cu tine, ca si in fata citatelor proprii tu te contrazici.



Gmmm, in Franta, ca specialist, esti platit foarte bine, ca rezident la inceput te chinui putin.
Raportul efort-salariu nu este echilibrat, cel putin nu in Romania.Nu ma pronunt in legatura cu Franta, dar ca o scurta comparatie Romania-Germania: inRo faci garzi gratuit, la unele spitale si cand esti primar si specialist, daca esti chirurg iti cumperi singur firele de sutura, trusele de operat (adica sute de euro investite), iti platesti congresele (din nou, scumpe de tot), te zbati cu lipsa acuta de materiale, te pui in postura ingrata de a-i spune pacientului ca "spitalul nu are, trebuie sa cumparati dvs", daca primesti "cadou" de la pacient te pui in cealalta postura ingrata de servitor, adica exista la unii pretentia ca gata, faci ce spun eu, cu operatul esti la mila altora. Ca internist iti cumperi singur tot, o colega de pe ATI (mai multi de acolo de fapt) si-a cumparat pulsoximetru, c nu erau. La mine la spital medicii au cumparat din banii lor medicamente, lampi in sala de operatie, campuri sterile, ecograf!!!
In Germania de cand ai inceput sa faci garzile esti platit, esti lasat sa operezi, esti invatat, daca lucrezi peste program orele efectuate se transforma in zile libere (in Romania e treaba ta daca lucrezi peste program).Mi se pare absolut normal ca un medic sa fie platit mai bine decat un vanzator chelner, sa aiba salariul de cateva ori mai mare decat cel al unei femei de serviciu, infirmiere etc.


Evident ca efortul si stresul la medici este mai mare, de-ai sunt categorie cu risc crescut pt. afectiuni cardiovasculare.
Iulia, da, se fac destule cazuri pro bono, daca asta intrebi.

gmmm spune:

iulianm, in cercetare e mai usor sa fii pasionat. Presiunea e mai mica (in fine, imi imaginez ca au stressul finantarii, insa nu-i acelasi lucru), dupa cum si rutina e mai mica.
In rest, poate ca tu intelegi prin "pasiune" ce eu inteleg prin "interes".

De sot-sotie, s-ar putea sa fie exact invers. Cei (cele) care s-au casatorit pentru bani si pozitie sociala sint poate mai putin intersati sa-si vada "sursa" banilor prea mult stind pe-acasa.

De specialistul mamei tale. Ma tot intreb de ce suferea mama ta. Nu vreau sa-mi raspunzi, chiar nu-mi permit sa fiu indiscreta.
Insa nu pot sa nu ma intreb, si asta pentru simplul motiv ca un pacient care sa fie vazut de un medic specialist de doua ori pe luna timp de sapte luni e pur si simplu enorm.
Am luat la rind toate specialitatile pe care le cunosc si efectiv nu vad. Singura situatie care mi-a venit in minte e cind pacientii au escare si trebuiesc vazute des, insa chiar si asa, de 14 ori in 7 luni? Ce-i facea oare de fiecare data?
(Imi cer scuze dinainte daca mama ta e intr-o situatie pe care n-am intilnit-o pina acum si care chiar necesita frecventa asta de vizite.)

Asa ca nu conteaza cit ai dat pe consultatie, ci cit ai dat global.


De organizare. Mie spitalul imi ia cite 11 ore pe zi. Familia are si ea nevoie de mine un minim de timp. Nu-mi ramine chiar asa de mult loc de intors.
Cafeaua nu merge la mine; doar somnul si odihna in general.
Si inca nu e asa de usor sa te deconectezi de ce se intimpla la spital.
Sa-ti spun de cite ori ma trezesc in miez de noapte si mintea incepe sa "macine" in mod automat dosarul cutare sau cutare?
Si inca acum sint intr-o situatie fericita; pina sa am copii aveam mai multe grazi, dintre care cel putin in week-end pe luna. Plus simbetele. Daca aveam doua simbete-duminici libere pe luna, era bine.

Una e sa lucrezi punctual cum spui tu, din cind in cind stai si peste noapte pina se termina ce ai de facut. Si alta e sa faci asta ani, zeci de ani in sir.

XIO, stiu ca in Romania e cum spui tu.
Si spui ca ti se pare "absolut normal ca un medic sa fie platit mai bine decat un vanzator chelner, sa aiba salariul de cateva ori mai mare decat cel al unei femei de serviciu, infirmiere etc."
Pai eu tocmai de asta am deschis subiectul: fiindca multora nu li se pare asa evident.

Dupa cum vezi, ar trebui sa muncesti din pasiune pura si daca te uiti la bani si constientizezi ca faci un efort mai mare decit in alte profesii, inseamna ca nu esti un medic bun.

iulianm spune:

Asa sa faci, sper sa nu ajunegem la third time is a charm.

iulianm spune:

Cum adica "e mai usor sa fii pasionat"? Pasiunea o ai, sau nu o ai. In rest nu mai comentez, se vede ca nu ai lucrat in cercetare.

Si oamenii pasionati nu se restring la aria medicalului ori a cercetarii. In orice meserie ai sa intilnesti oameni pasionati de ceea ce fac, nu e vorba de interes, interesul e temporar (sint interesat in subiectul/problema X), pasiunea e permanenta.



De ce anume suferea mama mea e absolut irelevant, noi vorbim de medici care nu uita sa fie oameni.

Nu stiu cita experienta ai tu in domeniul medical, afectiunea mamei mele este una foarte des intilnita, in lume sint foarte multi oameni afectati de conditia respectiva, iar dupa restabilire, tratamentul este unul foarte simplu si comod de urmat.

"Ce-i facea oare de fiecare data?"

O consulta

"Asa ca nu conteaza cit ai dat pe consultatie, ci cit ai dat global".

Matematic e tot aia, pt global se ia pretul unei consultatii si se inmulteste cu 14, conteaza fix la fel. Nu consider ca-i pot cuantifica omenia medicului, indiferent cite consultatii mi-ar fi oferit. A fost un favor si o mare dovada de omenie din partea lui.

Restul intrebarilor nu-si au rostul pentru ca serviciile medicale s-au petrecut intr-un alt sistem decit cel cu care esti tu obisnuita si familiara, ce tie ti se pare enorm, aici e normal.




Punctualul asta se traduce prin multe, de la a pune suplimentar 10-20 ore/saptaminal (ocazional mai mult) pina la a nu fi capabil de a planifica nici un weekend timp de sase luni anual, disponibilitatea pt job trebuind sa fie 24/7.

Pe mine nu ai sa ma convingi ca medicii sint cu un nivel-doua deasupra tuturor, pt ca nu sint. Fac parte dintr-un grup larg, acela al oamenilor specializati, super specializati daca preferi, insa nu sint singurii. Nici la anii de scoala, nici la responsabilitate, nici la stres, nici la restul obligatiilor profesionale (garzi, stat la dispozitia pacientului, samd). Nimeni nu i-a fortat sa aleaga meseriile si caile respective, si asa cum stiau ca remuneratia e pe masura, asa trebuiau sa fie la curent si cu restul, de la anii de scoala si pregatirea continua, stres, responsabilitati la timp liber limitat si o altfel de viata de familie fata de o persoana cu un job de tip 9-5.

gmmm spune:

iulianm, pai cu atit mai mult daca e o afectiune des intilnita nu vad de ce sa o consulte de doua ori pe luna timp de sapte luni.
Oricare ar fi sistemul, a consulta presupune nu numai a pune stetoscopul de doua ori pe piept, ci si a avea un rationament. Trebuie sa fie o situatie extrem de complexa si de instabila ca sa vezi pacientul de doua ori pe luna.
Mie chiar si regularitatea asta a vizitelor mi se pare suspecta. Consultatii dese poti face (dar nu 7 luni), insa le faci cind mai des, cind mai rar, in functie de cum evolueaza pacientul. Poti sa le faci regulat, dar atunci e o data la x luni.
Nu ti-as fi spus toate astea (la ce-ti foloseste sa stii?) daca nu mi l-ai fi adus ca exemplu de urmat.

Acum nu zic ca oameni total desinteresati n-or fi, dar sint rari. Un sistem nu poate paria pe existenta lor.

Si eu n-am zis deloc ca nu e normal sa existe constringeri.
Tot ce-am zis este ca:
a. constringerile astea merita sa fie recompensate
b. constringerile astea trebuie sa aiba si ele o limita - spre binele nu numai al medicului, dar si al pacientului.

Zici ca
"Pe mine nu ai sa ma convingi ca medicii sint cu un nivel-doua deasupra tuturor, pt ca nu sint. Fac parte dintr-un grup larg, acela al oamenilor specializati, super specializati daca preferi, insa nu sint singurii. Nici la anii de scoala, nici la responsabilitate, nici la stres, nici la restul obligatiilor profesionale (garzi, stat la dispozitia pacientului, samd)."

Pai sint in intregime de acord.
Nu sint deasupra tuturor (ca efort, etc) dar sint deasupra mediei. Asta e subiectul meu.

maru spune:

pai "thank you" e more than enough, ce ai vrea sa faca pacientii? scara la cer?

eu cred ca tie nu iti place ce meserie ti-ai ales, pentru ca nu o poti face cu pasiune. Eu ii vad pe cei pasionati de medicina ca infrunta orice numai sa profeseze, ca nu se vaite de orele lungi, nu se vaita de imprevizibilul meseriei, ci ca vin la spital cu entuziasm, cu mirarea a ce o sa fie azi...

Am in program un fellow my grumpy de felul lui, dar politicos si care vine zilnic sa imi zica hello, how are you... Intr-o saptamana nu a venit cateva zile si atunci l-am cautat eu. Era inca suparat tare, era atat de trist, si cand l-am intrebat daca e ceva ce pot face (tipu e din South Africa, long way to home) mi-a zis ca nimeni nu poate face nimic sa invie copilul ce ii murise pe masa luni. De atunci s-a ingropat in carti, in internet sa caute o solutie ca sa nu i se mai intample again...

eu vad pasiune in jurul meu, entuziasm, la tine vad o tarare a picioarelor la servici, la meserie...

ah, si chiar daca nu sunt medic, mie imi place ceea ce fac, abia astept sa ajung luni la munci... (si fac naveta de 100 km dus si intors, plec pe usa la 5.30AM si intru pe usa la 6.15PM)

Mik spune:

Mi se pare foarte ciudat ce spui "Mie chiar si regularitatea asta a vizitelor mi se pare suspecta. Consultatii dese poti face (dar nu 7 luni), insa le faci cind mai des, cind mai rar, in functie de cum evolueaza pacientul. Poti sa le faci regulat, dar atunci e o data la x luni.
Nu ti-as fi spus toate astea (la ce-ti foloseste sa stii?) daca nu mi l-ai fi adus ca exemplu de urmat. "
Daca cineva se implica benevol in ceva trebuie facut de mintuiala sau cum ?
faptul ca avem ceva mai multa carte ne face mai pretiosi decit restul lumii ?
Ce stii tu despre patologia mamei Iulei ca sa poti spune asa ceva ?

Nu sunt medic, insa lucrez cu multa lume. Mi se intimpla sa vad studenti care vin (singurei sau trimiti de colegi) sa ma intrebe una-alta. Ce ar trebui sa fac ? Sa-i ignor ? Sa le spun sa nu sunt studentii mei si sa nu-i ajut ?
Nu e omeneste si profesional corect sa le spun "Sa ma tineti la curent daca merge ceea ce v-am spus" ?
Poate iti gasesti timp si imi raspunzi.

gmmm spune:

mik, uite rationamentul meu.
Sa presupunem ca ii zic lui x: "stiu ca tu nu ai bani, uite ce generos sint eu, iti iau doar 80% din pretul consultatiei".
Insa in loc sa-l chemi o data pe luna, il chemi de doua ori pe luna (ceea ce nu-ti da de doua ori mai multa munca, fiindca in doua saptamini nu se intimpla mare lucru, nu cu un bolnav stabilizat).

Poate fi nevoie sa vezi des un pacient, insa atunci nu are cum sa fie regulat. Il vezi mai des in fazele instabile, dupa care mai raresti.
Regulat vezi pacientul ori o data la sase luni sau o data pe an (cum fac de pilda cardiologii) nu de doua ori pe luna.
De doua ori pe luna sint unele chimioterapii, insa atunci vorbim de un tratament (greu, in general cu spitalizare), nu de cineva "sub observatie" dupa un accident, chiar sever.

Despre studenti. Daca ma intreaba ceva pacientul unui alt medic, ramin la generalitati. Nu fiindca as fi eu a dracului si nu vreau sa muncesc un fir mai mult decit as fi platita, ci fiindca nu-i deloc usor sa gerezi o asemenea situatie. Usor se poate interpreta ca te bagi peste pacientul altuia.

Si n-am zis niciodata ca am fi mai pretiosi ca persoana.
Vorbesc de valoarea muncii, nu de cea a persoanei.

gmmm spune:

maru, "multumesc" e suficient. Decit ca nu e spus asa de des. Repet, nu vorbesc de mine (ca eu, nu-i asa, vin tirind picioarele), ci de restul infirmierelor, asistentelor, care nu aud expresia asta chiar asa de des pe cit poate ar merita.

Cit despre reactia medicului sud-african de care vorbesti, e normal sa reactioneze asa. Contrariul ar fi fost anormal.

Si te intreb (pe tine, ca tu ai dat mai des exemple de medici asa, entuziasti, dar de fapt oricine poate sa-mi raspunda).
Ce credeti ca gindesc medicii acestia plini de elan despre salariul lor?
Isi spun "vai, ce dragut din partea pacientilor; eu ma distrez de minune si ei ma mai si platesc!"
Sau isi spun ca isi merita salariul?

iulianm spune:

Gmmm, tie nu ti-e rusine sa scrii cele de mai sus?

Rationamentul tau n-are cap si n-are coada, ce incerci tu sa faci aici?

- sa pui un diagnostic cind nu ai nici o informatie asupra simptomelor si mersului bolii, nici o informatie legata de teste ori un tratament aplicat? Asta-i rationament de medic?!? Pina si o asistenta specializata are pretentii la mai multe informatii. Daca asa se diagnosticheaza in Franta (desi tare ma indoiesc), sanatate la neamuri si Dumnezeu cu mila, cu atit mai mult prefer sistemul de aici. Sistem pe care nu-l cunosti, sistem in care nu ai lucrat, sistem in care nu ai fost nici testata nici atestata, sistem de care nu te-ai lovit, sistem in care nu ai fost tratata, dar iti permiti toate "sugestiile" medicale.

- incerci sa demontezi serviciul medicului specialist bazat pe informatii inventate de tine? Cu ce tupeu scrii ca a chemat la consult de doua ori pt rotunjirea pungii proprii? Si bazat pe ce anume? Eu am un raspuns la intrebarea asta, bazat in primul si in primul rind pe lipsa ta de concentrare, scapi detalii reale care explica clar de ce era nevoie de consulturi dese, si te lansezi efectiv in aruncat pareri de nespecialist fara nici o baza reala.
Ai o fantezie foarte bogata, insa unui medic i se cere cu totul altceva.

- incerci sa sugerezi ca ceea ce am scris nu e real? E foarte real, s-a intimplat, mama mea a fost salvata de la moarte si recuperarea a fost completa. Si ca sa nu mai voluntariezi cu fantezii, recuperarea completa e dovedita de rezultatul testelor si starea generala de sanatate a mamei dupa cele 7 luni de observatie, iar ca a fost salvata de la moarte e atestat, prin document, de comisia care a analizat cazul si care a concluzionat, pe baza informatiilor din dosarul medical, ca "in absenta actului medical, pacientul ar fi decedat".