Salariu meritat?

XIO spune:

http://en.wikipedia.org/wiki/Medical_error


Erorile medicale apar ca a treia cauza de moarte in USA, se estimeaza ca au fost intre 44.000-98.000 decese intr-un an (2000 si ceva, cand s-a facut statistica). Mi-e greu sa cred ca toti medicii au platit cu capul. :)
Zilele trecute am vazut o emisiune despre cazul unei fete care a vazut peste 40 de medici in decursul a 9 ani si a primit diagnostice care mai de care, printre care si unele care ii ofereau o speranta de viata de cateva luni sau un an, nu stiu exact.Paa la urma s-a descoperit diagnosticul, cand a fost evident. la Oprah au fost intr-o emisiune victime ale erorilor medicale, printre care si o feeie careia i-a fost extirpat un san din greseala.
http://www.oprah.com/health/Shocking-Medical-Mistakes_1/1

Vreau doar sa spun ca nu e chiar asa negru cum zugravesti tu.

iulianm spune:

Eu nu ma incurc deloc, engleza ta it's too poor ca sa intelegi fragmentul citat. Iar faptul ca nu esti informata despre cum fct sistemul canadian, iar nu te ajuta.



Nu stiu daca realizezi, dar "luni" nu e tot acelasi lucru cu "ani", poate nu esti la curent, anul e format din 12 luni. Nu prea poti sa le amesteci. E bine totusi ca ti-ai dat singura "quote", sa se vada clar ca cc "conform temperamentului meu, nu ma intereseaza datul cu parerea", parca asa declarai de curind, la subiectul cu studentii suedezi.

Si ce realizeaza cineva in intr-un an (cu atit mai mult in primul an de emigratie) e foarte departe de ceea ce poate realiza in 3-5-7 ani, in aceeasi tara si acelasi sistem. Ti s-a explicat clar si detaliat lucrul acesta la subiectul respectiv. Dar...tot inepuizabila vecina de la 3 e mai interesanta in ale sale relatari.



Si concluzia asta deosebit de inteligenta asupra calificarilor mele ai tras-o cum exact? De pe pozitia si cu gindirea produsului de tip nou al invatamintului reformat si re-reformat dupa 1990?

Care informatii anume le-ai derivat ca sa obtii rezultatul de mai sus? Devine din ce in ce mai interesant...!

Cind nu mai ai pe unde scoate camasa, incepi brusc sa te plictisesti, discutia devine neinteresanta pentru tine, ameninti cu retrasul, dar uiti s-o faci, etc, etc, etc. Altfel spus, credibilitate si cuvint ZERO.

Treci la etichetarea interlocutorilor bazat nu pe mesaje ci iarasi, pe fantezii personale, generate dintr-o adinca si generalizata neintelegere a altor sisteme decit cel in care traiesti. Si care e la-la landul tau, in care medici sint "fortati" sa ia spaga, ba din cauza salariilor reduse, ba din cauza pacientilor agresivi. Medici romani (or poate ar trebui sa spun timisoreni) fortati sa ia spaga, sub presiunea nemiloasa a pacientilor. Asta da imagine apocaliptica, generata de un tupeu cam fara limite.

gmmm spune:

AB AC, subiectul meu este: isi merita medicii salariul?
Adica: raportul intre cit dau (timp, efort, raspundere etc) si cit primesc e corect?
Calitatea muncii (orice s-ar intelege prin asta) si disponibilitatea se gasesc amindoua la numarator; nu se face un raport intre ele.
Si asa este, daca un pacient are o problema fix cind trebuie tu sa pleci, stai, ca n-ai de ales. Accept situatia, decit ca eu o includ la constringerile care nu exista in alte profesii (deci la numarator).

Si pasiunea aceea care nu-si menajeaza eforturile de care spui tu poate ca exista, insa este rara, foarte rara. Eu n-am prea intilnit-o.
Insa medici interesati de ceea ce fac am intilnit, si inca multi.
Motivatiile umane sint complexe. Dincolo de o aparenta pasiune pura poate sa se ascunda dorinta de recunoastere, de a urca in ierahie, golul unei vieti singuratice...
Spuneai de pediatrul tau. Fa un test: nu-l plati o data. Spune-mi si mie rezultatul.

AB_AC spune:

Nu l-am platit pentru cativa ani Apoi mi-am platit datoriile Sa-ti spun ca ne-a invitat acasa ca sa sarbatoreasca intrarea la scoala a copilului . E greu stiu...

In munca dedicata comunitatii capacitatea profesionala si disponibilitatea iti dau calitatea muncii. Impreuna.
Tu exact asta nu intelegi ca nu poti sa-ti meriti banii acestei meserii fara sa fii gata sa platesti pentru greselile tale si fara sa fii disponibil pentru pacientii tai. Daca esti doar interesat de subiect... pleaca din practica du-te la cercetare pura. Exista si asa ceva, dar upss nici experimentele nu se termina cand vrei tu sau au nevoie copiii, dar acolo iti ruinezi articolul, nu viata cuiva.

iulianm spune:

Aici pot sa-ti raspund si eu, am facut "testul" asta. Mama mea a suferit un accident in US, fiind in vizita si fara asigurare medicala. In urma spitalizarii, a fost luata sub observatie de specialistul care s-a ocupat de ea in spital. Omul a riscat financiar, stia ca nu exista asigurare medicala, si s-a oferit sa continue inainte de a spune eu ca-i scriu cec la fiecare vizita. A pus pret de Medicare (care este asigurarea de care ar fi beneficiat mama daca ar fi trait, muncit si s-ar fi pensionat in US), plus un 20% off. A fost un favor, si a fost mai mult decit echitabil. A fost tinuta sub observatie sapte luni, cu vizite bilunare, care includeau teste de singe. La ultima vizita mi-a refuzat cecul, spunind ca este contributia lui pt biletul de avion al mamei. Contributie foarte generoasa, de altfel. Repet, nu era nevoie sa aplice toate reducerile, eu am considerat ca primul mare favor a fost sa isi ia responsabilitatea unei persoane fara asigurare.


Pt cineva asigurat, nu poti sa nu-l platesti, pt ca tu, ca pacient, platesti co-paymentul, un $20 sau cit prevede planul tau de asigurare, restul fiindu-i platit de societatea de asigurare. In cazul ultimului specialist vazut de mine, partea mea de plata a fost $20, asigurarea a platit restul de $100. Asta nu inseamna ca un neasigurat ar fi avut de platit $120.



Legat de pasiune, din pct meu de vedere nu este rara, am intilnit si lucrez cu foarte multi oameni pasionati. Aici nu ai dreptate. In general, meseriile care necesita ani multi de scoala, studiu continuu si renuntari (renuntari din pct de vedere al omului "obisnuit", cel care are un job 9-5 si e nemultumit cind trebuie sa faca ore suplimentare, in special fara plata), stress si responsabilitate, implica macar un dram de pasiune. Dorinta de recunoastere si golul din viata privata nu sint ersatzuri pt pasiune.De altfel, oamenii pasionati sint cunoscuti ca traind in lumea lor, avind alte prioritati in viata, diferite de cele considerate ca "normale". Pasiunea nu poate fi mimata, cam asta ar fi ideea. O ai sau nu o ai.


Iar urcatul in ierarhie...depinde daca te referi la gradele profesionale, ori la ierarhia manageriala, sint doua lucruri complet diferite. A doua nu presupune pasiune si de de cele mai multe ori se intimpla fara pasiune profesionala.


Nu stiu cum e in Franta, dar aici, in US, cu cit esti mai specializat, cu atita muncesti peste program. Medic ori ne-medic, dar cu aceiasi ani de scoala, obligativitate pt crestere profesionala continua si responsabilitate/stress comparabile. In foarte multe locuri salariul este fix, nu exista ore suplimentare cu plata si mai mult, se asteapta ca specialistii sa faca ore suplimentare. Interesul sta in getting the job done si in rezultate, indiferent cit presupune asta in termeni de ore suplimentare. In cazul medicilor, sint ani si ani in care familia de abia ii vede, anii astia prelungindu-se mult dupa trecerea rezidentiatului.

AB_AC spune:

Gand la gand cu bucurie iulianm

Xio pot scapa erori ani de zile, dar cand iese la iveala vai de ei!

gmmm spune:

Deci in final ai platit. Asta e esentialul.
Si de medici care sa invite pacienti acasa - intr-adevar eu n-am auzit. Singurul exemplu care se apropie oarecum e ca atunci cind sotul era copil si a facut hepatita, doctorita (pediatra) l-a culcat in patul ei de linga cabinet pina sa vina ambulanta.
Acum, eu stiu, poate ca atunci cind un medic urmareste un pacient ani de zile, relatia e diferita de cea de spital. Am un coleg care a lucrat in liberal multa vreme, pina sa vina la spital, sa-l intreb daca el isi invita pacientii acasa.
Alaltaieri doua colege comentau (pe drumul de intoracere de la cantina) ca nu e bine sa ai cabinet in locul unde locuiesti. Li se parea evident ca o oarecare distanta faciliteaza lucrurile. Tu de pilda, acum ca te-a invitat acasa, si te-a mai si pasuit cu banii, in caz ca face o eroare (ca doar nu e Dumnezeu), l-ai da in judecata? I-ai cere capul?

Oricum, eu inteleg ca dupa tine imi merit banii: sint gata sa platesc pentru greselile mele si sint disponibila pentru pacientii mei.

iulianm spune:

S-o murit s-un drac Well done!

gmmm spune:

iulianm, ca specialistul a vrut sa o consulte in continuare pe mama ta, mi se pare perfect de inteles. E doar dovada unui interes pentru munca pe care o face. Cam toti medicii pe care ii cunosc (eu inculs, trebuie sa ma crezi pe cuvint) sint interesati de cum evolueaza pacientii lor. Plus ca atunci cind cunosti bine dosarul, e mai usor.
Iar faptul ca moduleaza plata in functie de posibilitatile financiare ale pacientului, iarasi mi se pare normal.

Iar de pasiune, sint curioasa sa dai exemple concrete. Ce domeniu, cit timp, cum reactioneaza sotul/sotia... Poate ca in mediul universitar e mai putina rutina.

Iar de ani in care medicii nu-si vad familia, mie nu mi se pare nici corect, nici de dorit.
Repet: un medic obosit nu e un medic eficace. Simplu si clar.

Inainte in Franta se accepta mai usor modelul acesta: medicul, in general barbat, lucra zi-lumina si chiar mai mult, iar sotia se ocupa de casa. Ghici ce? Sa-ti spun de cite ori am auzit ca acum, ca a trecut timpul, regreta ca nu si-au vazut copii crescind?
In Franta numarul de candidati in liberal (cabinet privat) a scazut dramatic. Inainte cam jumatate dintre noii medici isi deschideau un cabinet. Acum procentul se invirte pe la 10%. Inainte pacientii se "vindeau" (medicul care pleca la pensie recomanda noul medic pacientilor lui, si-i transmitea dosarele, contra unei sume de bani). Acum ii "dau" gratis, si tot nu mai vrea nimeni sa se inhame.

iulianm spune:

Si fac toate lucrurile astea aproape gratuit, medicii pe care ii cunosti tu? Ca specialistul amintit de mine asta a facut, un semi-voluntariat.



Asta e o abordare foarte comunista. Cum era zisa, "de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi"? Timpul a demonstrat ca nu are cum functiona.



Nu prea inteleg eu partea cu exemple concrete, sper ca nu ceri nume, cv, fisa postului, organizarea interna a institutiilor.

La modul general, cei care fac cercetare, ca-i in medicina, inginerie, stiinta pura, stiinta aplicata, au pasiune pentru si o fac cu pasiune. Majoritatea. Cei ce nu o au, cei care mimeaza pasiunea, fie esueaza lamentabil, fie se reorienteaza spre partea comerciala a meseriei.

Pasiune pot avea si medicii care lucreaza cu pacienti, si dascalii care nu contorizeaza cit le ia sa pregateasca un curs/lectie, ori sa lumineze studentii de orice nivel, avocatii ce nu contorizeaza toate orele muncite fara multa pauza, inginerii care nu au stare pina nu termina un proiect, artistii, sint foarte multe categorii.

Cit timp? Cit pot, unii continua si dupa virsta pensionarii, depinde de legile tarii in care se afla.

Sotul/sotia: depinde cit de mult isi iubesc si isi respecta partenerul. Daca s-au casatorit pt persoana, atunci intelegerea si sustinerea vin la pachet. Daca s-au casatorit pt pozitie sociala si bani, depinde cit tin la acestea doua. E greu sa recunosti si sa accepti ca esti la concurenta cu pasiunea si dragostea de meserie a celuilalt. Pe de alta parte, astea nu sint lucruri tinute la secret si date in vileag dupa casatorie. Sotul/sotia ar trebui sa stie la ce se inhama.



Exista solutii pt oboseala. Pasiunea si interesul pt ceea ce faci te tin alert pina rezolvi o problema temporara (experiment lung, un studiu ce trebuie terminat in 24-72 ore, o operatie lunga, un caz dificil, a carui rezolvare este dependenta de timp). Un regim echilibrat, incluzind 7-8 ore de somn pe noapte, nutritie sanatoasa, miscare zilnica) ajuta deasemenea. O buna organizare a timpului, vietii, activitatii. Chimia ofera si ea, alte solutii, mai mult sau mai putin naturale (think coffee!).

A fi medic nu e un must. E o alegere, o optiune pt viata profesionala. Cine alege, ar fi bine s-o faca in perfecta cunostinta de cauza, ca pe linga titlu, stare sociala si finaciara, trebuie sa faca fata anilor de scoala, examenelor, testelor periodice, pregatirii continue, programului lung, disponibilitatea pt pacient, responsabilitatii si stresului. Cei care clacheaza, care se pling, care se plafoneaza, nu prea au luat in considerare lucrurile enumerate dupa "anii de scoala".