Salariu meritat?

AB_AC spune:

Un "numar inchis " de medici are si Canada btw.

Legat de benevolat. Ca sa fii benevol nu trebuie sa fii prost sau neinstruit. Zeci de ani de studiu nu exclud benevolatul. Esti complet deplasata! Cunosc multi medici francezi reputati care merg cu Medecins sans frontieres si fac operatii dificile si extrem de scumpe in unitati mobile. Operatii care cer ani de studiu. Veneau asemenea unitati si-n .ro pentru ca era nevoie! Exista si enseignants sans frontiers care predau de la cursuri de alfabetizare la cursuri universitare sau care vin si instaleaza echipamente (de la retele de calculatoare la eoliene si captori de energie solara) in zone fara curent electric,.... toate acestea cer ani de studiu si de dragoste fata de semeni!

Ideea e ca exista doua feluri de meserii care-n Franta chiar sunt clar delimitate de privat si public. Exista "community workers" :medici, profesori, asistenti, politist, pompieri... care-i ajuta pe altii si exista "business": magazin, manufactura, banci, servicii care nu-s esentiale sau care sunt oferite in conditii prioritare ...
Cei care lucreaza pentru comunitate ii pot santaja ordinar pe ceilalti atacandu-i in puncte vitale... asa ca ideea e sa fie oameni care-s dispusi sa aiba orare flexibile, sa fie acolo cand e nevoie si sa fie din toata inima pentru ca-i genul de job in care nu lucrezi 8h si care debordeaza in viata ta privata. Sunt joburi relativ sigure deci ai o stabilitate profesionala, dar in schimb ai o responsabilitate enorma pe termen lung, nu poti sa-ti contorizezi si monetizezi fiecare gest. Cam asta iti spune lumea.

gmmm spune:

AB AC, n-am spus in nici un caz ca doar prostii fac benevolat.
Nici nu pot sa cred sincer ca cineva ar fi inteles asta.

Nu, ceea ce spuneam eu era cu totul altceva.
Si anume ca a fi medic este o cursa lunga. Zeci de ani. Cu multe sacrificii.
Si ca sacrifciile astea merita o recompensa.
Incep sa cred ca doar cei care sint de rea credinta nu accepta ideea asta.
Chiar nu pot crede ca cei care citesc isi imagineaza ca daca nu corespunzi la imaginea asta idilica, complet rupta de realitate, si nu esti un sfint 24h/24, gata, esti un santajist ordinar.

Medicii benevoli de care spui nu vin asa, din neant. Nu sint "médecins sans frontières" toata viata lor. Fac asta doar intr-un segment (relativ scurt) al vietii lor.
Si-si permit tocmai pentru ca au un confort material asigurat.

Cit despre orare, ce eficienta crezi tu ca are un medic dupa 8 ore de munca? Unul care nu apuca sa-si vada familia (presupunind ca a reusit sa si-o faca)? Care pica frint cind ajunge acasa si nu mai are timp si nici energie sa-si clateasca mintea?

ladyJ spune:

Gmmm, tu te-ai facut medic sacrificandu-te( pentru cine, te-a rugat cineva??) si acum zici ca merita un medic o recompensa pentru sacrificiul sau.

Cred ca pui problema gresit. Nu cere nimeni nimanui sacrificii de genul asta, alegerea meseriei e o chestiune care ne priveste personal. Si nu putem face o alegere personala ca mai apoi sa sustinem ca meritam o recompensa.
Uite, eu nu sunt de rea credinta dar ideea asta mi se pare aiurea asa.

Poti spune eventual ca ai ales sa devii medic pentru diferite beneficii(sociale, financiare,etc), poti spune ca ai ales sa devii medic pentru ca iti place foarte mult,pentru ca ai vrut sa iti demonstrezi ca poti, etc si etc, poti gasi un milion de motive, dar sa zici ca te-ai sacrificat si acum altii sa te premieze pentru asta e..nepotrivit.

Eu as plati medicii in functie de rezultate. Cu cat insanatosesti mai multi pacienti, cu atat iei mai multi bani( in functie de boala si posibilitatile de vindecare, dupa niste bareme stabilite) Asa, cei care fac meseria asta doar pentru bani s-ar simti motivati sa progreseze nu sa astepte beneficu pentru ´´sacrificiu´´. Nu ma refer la tine, Gmmm, ci la cei care se gasesc in descriere.

maru spune:

gmmm, eram la servici, am scris intr-o pauza. Am vazut apelul tau in drum spre casa, pe telefon, dar imi e greu sa raspund pe forum, plus ca ma cam forteaza telefonul sa raspund in engleza.

cat ramane in mana: ramane decent, chiar daca ei isi platesc din salariu asigurarile, beneficiile, isi pun deoparte pentru pensie

benevolat:
e un mod de viata:
toti fellowshi care ii am anul asta in prgram toti merg o luna si fac benevolat. Pe banii lor, pe concediul lor.
majoritatea staffului merge si face benevolat in Africa, in India,in Asia... pebanii lor, din timpul lor de vacanta.

prin rotatie se duc o luna in Qatar la Doha si instruiesc acolo anestezistii. Sunt platiti, dar ganditi-va ca e plecat de acasa o luna, in Qatar, lasat familie, copii...

femeile: ti=a explicat AB-Ac exact ceea ce vroiam sa spun.
Eu sunt impresionata de Fiona Campbell, care e specialist renumit in chronic pain si are 5 copii. O cariera de exceptie, un sot cu cariera, 5 copii superreusiti.
Acu ma gandesc ca s-a orientat spre chronic pain tocmai ca sa nu stea zile intregi in OR, ci sa faca si clinic pain (program normal, de la 9 la 5)
Altii fac research mult, depinde de ce ii intereseaza, ce le place din fieldul lor.
nu e singura. Asta e ciudatenia: ori am mai mult de 3 copii, ori niciunul...
Sunt mai multi barbati anestezisti decat femei, dar disproportia nu e la fel de pronuntata ca in chirurgie

daca mai ai intrebari, am sa incerc sa raspund in masura in care stiu raspunsul...

AB_AC spune:

Noi doi am facut benevolat de cand eram studenti in teza. Si facem si acum si vor face si copiii nostri. Benevolatul e o stare de spirit. La admiterea in universitate te intreaba daca ai facut si face parte din cerintele nescrise.

Cat despre recompense pentru studiu. Anii de studiu noi i-am facut pentru ca asa am vrut. Nici nu ne-am sacrificat, nici nu ne-am distrat doar. Astept de la un job sa am un trai decent: casa, masa si cate o vacanta si o scoala buna pentru copii. Daca job-ul nu-ti ofera asta atunci sunt de acord cu tine sa fii revoltata. Eu am fost.
Dar nu astept recunostinta cuiva si nici nu incerc sa schimb un job in folosul comunitatii cu ceva automatizat care merge ca munca pe banda rulanta. Nimeni nu-i eficace la oboseala, dar asta-i tipul de job ales. In care depinzi de altii, de cand au ei probleme si tot asa. Si e normal sa-ti asumi tu responsabilitatea si nu asistenta. Dar stii ceva eu am observat ca daca un sef ramane la nevoie, multi subalterni o fac. La urma urmei entuziasmul ca si lipsa lui sunt contagioase.

Recunostinta ai capata daca ai pune suflet si daca atat pacientii cat si colegii ar fimti ca jobul e pe acelasi plan cu familia... adica pentru sacrificii... in rest...

maru spune:

recunostinta:
am fost martora anul asta de Craciun la un adevarat pelerinaj de parinti cu copii cu mici cadouri pentru medicii din departament care de-a lungul timpului au salvat vieti. Asta e recunostinta cea mai inalta.
cel mai impresionant a fost cazul unei fetite cu un usor handicap care vine de 16 ani cu mama (de cand a facut un an) in fiecare an cu prajituri pentru Dr Roy. Cand s-a nascut fetita, a avut complicatii si a necesitat operatie. Dupa operatie, Dr Roy a dus copilul in salon, dar cand explica mamei ce si cum, a simtit ca ceva nu e in regula, a luat fetita in brate si a alergat cu ea in sala de operatie, a adunat rapid echipa de chirurgi si au operat fetita pe creier. Murea daca el nu ar fi fost atat de conectat la caz, si nu ar fi simtit ca fetita avea mini strokes multipli (nu stiu exact termenii). A supravietuit cu un usor handicap, dar e un copil functional, iar mama i-ar fi sarutat mainile lui Larry daca era in biroul lui.

Nu e singurul. Mie imi place, ca toate bunatatile se opresc in office :)

Simonna spune:

Off topic:
Votat, pus pe FB, sper sa voteze cit mai multi din prietenii mei. Chunky, copilasul tau are noroc de o mama extraordinara!

Cu litere f mici, ca nu vreau sa ma bag in viata nimanui, v-ar fi greu sa ajungeti/mutati, adica, in Qc/Ca? E o abordare complet diferita de ce spui tu ca se intimpla in Franta si te cred, imi da fiori...
Fetita colegului meu are 8 ani, diagnostic de la 2 ani, e in scoala speciala, ii place, o tot vad ca vine cu tatal ei pe la companie, si creste atit de frumos pe cit ii permite diagnosticul... Dar nimeni, nimeni, nimeni n-o trateaza ca pe o tara a societatii!


Simonna

gmmm spune:

Ab AC, nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca n-as pune suflet. E nedrept ce spui.
Si ce inseamna in fond "entuziasm"? Ca eu n-am vazut in jurul meu, desi m-am perindat prim mai multe spitale, o atmosfera asa, de serial american.
Si n-am spus ca "m-am sacrificat". Am spus ca am sacrificat multi ani de viata.

Benevolat eu pur si simplu nu as avea timp cind sa fac. Tu cit si cum faci? Eu sint la spital 9 ore pe zi. Plus drumul, plus dus-luat copiii. Plec la 8 si ceva. Ma intorc la 7 seara inspre 7 si jumatate. Plus o simbata din trei. Si cind sint la spital, chiar nu am timp sa fac si altceva, si nici gindul la asa ceva. (Ceea ce imi aminteste ca ar fi trebuit sa sun ieri dentistul, insa o data ce intru pe poarta spitalului tot restul imi zboara din minte.)

Si nu-ti fa griji, eu am facut multe, multe ore suplimentare. Crezi ca asta a determinat macar o infirmiera sa stea peste program (chiar si platit/recuperat, nu gratis ca mine)? E drept ca ea nu e "subalternul" meu.

Eu cunosc doar putini medici care fac benevolat. Chiar foarte putini. Majoritatea ajung epuizati in vacanta si toti vor sa schimbe aerul, sa se destinda, sa-si incarce bateriile. E drept ca nici nu exista "benevolat obligatoriu" pentru studii.

gmmm spune:

Maru, multumesc pentru raspunsuri. Eu lucrez intr-un sector obisnuit, mult mai putin spectaculos.
In Franta nu prea exista recunostinta aceea despre care vorbiti. Si nu vorbesc de mine (ca, nu-i asa, eu sint o acritura care-si face munca in scirba doar cu gindul la bani), ci in general. Rar, foarte rar primesc echipele cite o cutie de bomboane sau un semn de recunostinta oarecare. Familiile si pacientii considera in general ca daca personalul e acolo e ca e fiindca e platit si nu are de ce sa-i mai si multumeasca. Dealtfel, infirmiere se pling foarte des de modul acesta de a fi tratate. De asta, cind pacientii sau familiile lor imi spun la sfirsit au apreciat cum fost tratati in sectie, ii sfatuiesc sa astearna asta in scris, dupa care afisez hirtia in biroul infirmierelor. Face bine la moral.

gmmm spune:

ladyJ, mi se pare mie sau tonul tau e un pic... sa zicem agresiv? dispretuitor?

Si eu as fi de acord sa platesti dupa rezultate. Insa imi dau seama ca ar fi greu de pus in practica, din simplul motiv ca e greu sa introduci actiunea medicului in niste cadre stricte.

Si da, ai enumerat cauzele penru care cei mai multi (dintre cei pe care-i cunosc) au devenit medici (in fine, in cazul meu spuse exact in sensul coada-cap). Pe vremea mea mai era si presiunea parintilor ( nu ai mei).
(Fac doar o remarca. E greu sa spui ca ai ales medicina fiindca "iti place". Poate sa-ti placa imaginea medicinei, insa nu ai cum sa stii cu adevarat de ce e vorba decit o data ce esti inauntru.)
Confunzi insa motivele cu modalitatile. Una e "de ce", alta e "cum".
"Cum" - nu e decit o cale: sa muncesti pe brinci.