Esti pregatita pentru al doilea copil?
Raspunsuri - Pagina 6
monicus spune:
Si eu imi doresc un al dilea copil, pentru ca iubesc la nebunie aceste minunatii, care te 'incalzesc" cu iubirea lor. Si este adevarat ca suntem bogati din toate punctele si mai "puternici" cand ii ai langa tine, copiii. As dori ca toata lumea sa se gandeasca pozitiv in ceea ce priveste copii.
Este minunat si nu se poate exprima in cuvinte ceea ce simti.
alinutza13 spune:
DA, imi doresc extrem de mult un copil, de 1 an tot incercam si din pacate..nu vrea sa vina..dar noi avem rabdare si incredere in Dumnezeu, suntem convinsi ca pana la urma vom avea un copilas iar fetita mea va fi foarte incantata sa aibe alaturi o surioara sau un fratior 
andruta1 spune:
da, de la inceput ne-am dorit doi copii, ne si gandeam la diverse lucruri in ideea ca vor fi folosite si de al doilea! :-) de la hainute cumparate in culori verde, galben, portocaliu, pana la carucior cu treapta pentru fratiorul mai mare( am gasit la Peg Perego)! e frumos sa ai doi ingerasi! :-)
danangie spune:
Am 35 de ani. Sunt de 12 ani in Italia. La inceput era bine. Incetul cu incetul s-a stricat treaba si aici. Dar mergem inainte. In 2008 dupa 5 ani de incercari l-am avut pe Alessio. Inainte de a-l naste mereu am spus ca vreau 3 copii. Dar dupa Alessio nu ma mai puteam gandi la 3 copii. 
Alessio ne-a epuizat din toate punctele de vedere. Nu intru in detalii ca nu-i cazul. Avea Alessio aproape 6 luni cand mie si sotului ne-a venit dorinta de bb 2. Hihi zis si facut. Mi-am zis eu ca daca incepem deja sa prestam si cum ptr primul copil mi-a luat5 ani.....acum ptr bb 2 cine stie cat imi va lua. Asa ca ne-am pus pe treaba. Bingo! Dupa numai o luna de prestat am ramas. E drept ca am fost f surprinsa. Aici, singura, fratii si cumnatii cu familii deci zero baza in ei. Mama, soacra....cat pot ele sa vina aici? O luna maxim. Dar nu am dat inapoi si nu m-am descurajat. Haha...avea Mattia scumpul de el 6 luni.....ca si Alessio cand am ramas cu Mattia........cand am ramas gravida cu Marco. Deci situatia nu arata roz nu? Dar nici de data asta nu am dat inapoi. Am mers inainte. Cu hernia mea de disc cu tot. Si asa voi merge totdeauna. Ptr ei. Nu conteaza cum. Important e sa ai incredere ca D-zeu te va ajuta. D-zeu da omlui cat poate duce. Pana nu te vezi in fata greutatii nu iti vei cunoaste in pururi limitele. Am avut perioade ca nu avem un euro....asta e. Am imprumutat si am reusit sa iesim din acea situatie. Eu mai am 3 frati. Niciodata nu as fi putut sa ma opresc doar la un copil. E asa frumos sa ai un frate. Nu poti compara ca tovaras de joaca un parinte cu un copil, un frate/Sora. Curaj. Si incredere.
Alessio Michele (4 ani si 5luni) , Mattia Gabriel (3 anisori! ) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (1 an si 9 luni) !
.Pozici cu noi
erica.p spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ina.click asa e, suntem intr-o cursa in care trebuie sa balansam propriul ceas biologic, educatia, varsta, veniturile, sansele ....etc. E greu :) In special pentru cineva care doreste sa isi asume cu totul responsabilitatea cresterii copiilor sai - cum de altfel mi se pare normal, dar se pare ca nu toata lumea gandeste asa. D exemplu soacra-mea ma intreaba uimita de ce ma chinui asa cu ture inverse, lucrat de acasa, cautat crese, lucrat noaptea cand as putea sa i-l dau ei pe cel mic si...citez.."si imi iei un calculator si tio-l arat pe webcam"   Si nu e ironica. Pur si simplu asa stie ea ca se face. Asa a facut si ea, pe vremea ei, exceptand webcamul evident; a facut copii, a stat vreo 3 luni cu ei, apoi a revenit in campul muncii si i-a expediat la socri. Si i-a vazut lunar. Iar happy-endul e sumificat prin "si acu sunt mari, sanatosi si traiesc amandoi", doar ca pe mine nu ma incalzeste asta cu nimic. Mie mi se pare nenatural si rau, ei i se pare firesc si comod. Deh. Generatii. |
apreciez mult cum gandesti!asa e firesc,ai facut copii,sa ti-i cresti,nu sa ti-i creasca parintii,legaturile afective nu se mai formeaza intre copii si parinti,ci intre copii si bunici.multi copii din generatia noastra(anii 80) au fost crescuti asa,de catre bunici. felicitari ! sa aveti grija de voi!p.s:
si pe noi ne-au crescut parintii prin eforturi proprii,fara sa ne "paseze" bunicilor,maica-mea si-a dat demisia si a stat acasa 5 ani.si nici nu au primit nimic moca de la statul comunist,nici macar casa,ca nu erau membri de partid.
te imbratisez!