Trebuie sa vorbim despre Kevin

ela_04 spune:

Da. E ok.

Eu una nu o invinovatesc pe Eva...atat a putut atat a dat, ci doar apar copilul pt ca eu nu-l vad altfel...
o invinovatesc pe autoare care a profitate de niste sentimente pe care nu le-a trait personal dar le-a transpus pt a scoate bani...
pt mine e o poveste...e refularea unei persoane cu talent la scris...

columbiana spune:

Olimpia, asta-i un punct de vedere foarte general, si fara legatura cu filmul (l-ai vazut???); exista context, intentie, diferite modalitati in care poate fi spus ceva anume ce schimba fundamental perceptia; in momentul cind i-a spus mama asta, copilul nu mai era atit de mic, si mai ales deja respingea orice apropiere a mamei; chiar ar trebui sa vedeti filmul ca merita, inainte de a emite judecati si teorii pe seama lui; La cite gesturi brutale, intentionate i-au fost servite mamei de Kevin ca raspuns la orice incercare de apropiere...nu vad alte solutii; perioada pentru care o `condamn` pe mama e cea a virstei copilului de pina la 3-4 ani, cind puiul de om a fost 100% in mina ei...si nu s-a apropiat destul, atunci a pierdut ce ar fi fost de pierdut (daca nu-i patologic); mai tirziu e doar o incrincenare si o brutalitate din partea lui Kevin...

cititi cu atentie postarile lui chuny, e vorba de o realitate foarte actuala din Franta; packingul si alte monstruozitati la adresa copiilor merg mina in mina cu condamnarea mamei; aceeasi `profesionali` ce explica toate problemele copiilor prin prisma actiunilor mamei au un metode si tactici dezastruoase in terapiile aplicate; nu se aduce nici un serviciu copilului in felul asta.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Chuny spune:

Si eu vad ca Ana ! :-)

Si repet, inainte de a pleca: am adus vorba de psihanaliza pt ca in film apar elemente ce in psihanaliza sunt declansatoare de ... ce vor ei, ce le convine si cum le convine, totul e posibil

Si-am incalecat pe-o sa :-)

anca74 spune:

Eu am vazut filmul fix acum o ora si pot sa spun doar atat: Eva nu este o mama care a avut un comportament gresit fata de copilul ei.
In afara de faptul ca e o femeie mai rece si mai putin "mamoasa", pe mine nu m-a socat in vreun fel negativ atitudinea sa fata de baiatul ei.

In schimb copilul... Ei, aici este alta poveste. Sincer, eu l-as fi dus la doctor inca din frageda pruncie. Nimic in comportamentul sau nu este "normal", si asta incepand cu urletele nonstop la cateva luni.
Sa fi fost in locul ei si sa fi trebuit sa cresc asemenea specimen, l-as fi trimis, fara doar si poate, intr-o institutie specializata si as fi platit banii sa se ocupe altii (cu studii in domeniu) de el.
Spun asta cu riscul sa primesc o tona de rosii in cap. Eu una nu as fi in stare sa ma ocup de asemenea copil. Mi-ar fi tot timpul teama sa nu faca rau altora din jur.
... Asa eroina principala ce-a realizat? A crescut un monstru de om care, in final, a mai distrus alte zeci de vieti (colegii de scoala, sora si tatal lui), pe langa a lui din start distrusa.

Nu, mama nu a facut nimic rau. Copilul are probleme grave la cap.

Cred ca intrebarea - pe care, in mod evident autoarea si-a pus-o si care persista in finalul filmului este: merita sa ai copii? Oricum... ? Chiar si atunci cand pur si simpul nu ai chef sa faci pe mama?

XIO spune:

Eu nu am vazut inca filmul, dar mesajul tau, Anca, are o contrazicere: spui ca mama a fost ok, dar la sfarsit spui ca se intreaba daca merita sa faci copil chiar si atunci cand nu ai chef sa "faci pe mama".
pai a avut chef sau nu sa isi creasca acel copil cum trebuie?

nelia spune:

Se chinuie in sensul ca fac eforturi, incearca sa gaseasca solutii. Nu-mi place cind mi se pun cuvinte in gura si ginduri in cap pe care nu le-am spus si nu le-am gindit. Si daca tu stii despre ce vorbesti si sint de acord cu tine in multe lucruri pe care le spui tu, si eu stiu pe ce ma bazez cind spun asta, nu a fost cu intentia pe care ai sesizat-o tu.

Nu vorbeam de terapeuti, vorbeam in general unde arunca filmul asta problemele care pot fi intr-o familie... indiferent ca e vorba de ceva patologic sau de incompatibilitate. Si sa ma dai si interviuri dupa cum ca tu ai fost baby sitter, dar nu-ti plac copiii, ca urasti sa ai grija de ei, ca sint rai... etc. Nu stiu, eu cred ca e ca si cum creezi un precedent... asa am avut in momentul in care am scris... a creat un profil sa-i spunem asa... copilul mic plinge, refuza titza, refuza mama, nu iubeste sora, trage cu arcul... nu conteaza ce e in familia respectiva, nu conteaza nimic... doar ca e clar ca va ajunge la crima. Nici daca era psihopat, nu e musai sa ajunga la crima... Sint atitia psihopati in politica de exemplu, incit chiar a inceput sa ma enerveze subiectul acestui film si al acestei carti. Miine poimiine auzi mama spunind: vai, plinge tot timpul, nu vrea titza... oare va ajunge sa omoare oameni? Si eu ce sa fac ca sa nu se intimple asta? Din start arunca un chin si o vina... cum spui tu. Cam la asta m-am gindit cind am scris...

Si da, a luat tot felul de elemente din profilul de psihopat (lipsa de empatie, probleme de comportament, urind tot ce-l inconjoara, ucide si un animal etc.), din psihanaliza (relatia cu mama) si a facut o varza care a dus la crima... incercind sa explice crimele facute de cei care au intrat in scoli si au tras in stinga si in dreapta in colegi.


Cornelia

miereamara spune:

Am vazut si eu filmul aseara. Nu este decat o palida reprezentare a gamei de sentimente pozitive/negative descrise in carte. Daca nu as fi citit cartea as fi ramas cu o impresie gresita in urma vizionarii filmului.



www.youtube.com/watch?v=qJXut4el9pQ" target="_blank">Nadia

nelia spune:

Uite, vezi, de aceea spuneam ca interpretam cu ceea ce sintem noi. Eu nu vad filmul ca o acuzatie a mamei si nici cartea... Si nici nu am vazut de la inceput, nu l-am perceput asa. Dimpotriva, vad ca pe o chestie din aia fatalista, in care da, mama a facut si ea ce a putut, poate a gresit, poate nu (eu cred ca nu s-a apropiat de copil cind era mic, foarte mic, filmul arata si asta, dar nu mai stiu in ce scop... toate facem ce putem, toate ne iubim copiii, toate le vrem binele (si nu, in realitate nu e adevarat, sint mame/parinti care nu-si iubesc copiii, din diferite motive, s-a ajuns pe diverse cai acolo, stiu ca e greu de acceptat - lumea nu e formata doar din mine, tine si cele care scriem aici)... dar nu era nimic de facut, copilul era psihopat, era bolnav, ar fi ajuns la crima oricum... ca uite ce a facut de mic etc.

Cornelia

Adela99 spune:

acum am vazut si io filmu'.
un film ca un cosmar, cosmar care e realitatea Evei.
cu un sot absent - absent si in rolu' de tata, chiar daca relatia tata-fiu pare a fi o relatie buna.
mie mi s-a parut ca Eva a suferit de o depresie portpartum daca nu chiar de psihoza postpartum. si situatia nu i-a fost usurata nici de sot nici de copil. o percep ca pe o femeie puternica, care e mai tot timpu' uimita uneori shocata de Kevin, de ea insasi, de Franklin.
o femeie care nu intelege, incearca sa inteleaga ... il intreaba la sfarsit pe Kevin "de ce?" iar el raspunde "am crezut ca am stiut, acum nu mai sunt asha de sigur"
in incercarile ei de a intelege nu cred ca vrea nici sa se invinovateasca nici sa se dezvinovateasca, in "realitatea" ei defectele si deficientele proprii nu sunt raspunsu'. ea crede ca ceea ce s-a intamplat a fost inevitabil. vrea doar sa inteleaga.
io cred ca in multe privinte Eva si Kevin se aseamana. au aceleasi sentimente: aversiune, nesiguranta, dragoste ... imaginea din film in care Eva isi scufunda capu' in apa si chipul ei se transforma in a lui Kevin ... cand isi petrec o zi impreuna la initiativa Evei si el ii spune cand ea emite judecati la adresa obezilor "esti necrutatoare, acum stiu cu cine ma aseaman"
o poveste fara raspunsuri. despre doi oameni "bolnavi" si despre un sot/tata absent.

nelia spune:

Acum am citit ce a scris si Rrox, da, cred ca e o problema de perceptie aceasa culpabilizare, eu am vazut tot timpul culpabilizat copilul... si o mama nesustinuta asa cum ar fi trebuit sa fie.

Cornelia