Trebuie sa vorbim despre Kevin
Raspunsuri - Pagina 19
anca74 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui XIO spui ca mama a fost ok, dar la sfarsit spui ca se intreaba daca merita sa faci copil chiar si atunci cand nu ai chef sa "faci pe mama". pai a avut chef sau nu sa isi creasca acel copil cum trebuie? |
Mama e OK la cap. Nu are nicio buba.
Pur si simplu s-a nimerit sa faca un copil cand nu era momentul (pentru ea).
Sau pur si simplu nu avea instinct matern.
Sau nu vroia sa aiba copii.
Pot sa inteleg asta.
Copilul, insa, are grave probleme la cap.
Greseala mamei, daca o putem invinui pe ea, este ca nu s-a ocupat de la bun inceput sa investigheze ce se intampla cu acest copil care o respinge cu atata ura inca de prunc.
Adica, ca mama, daca nu simti ca ceva nu e in ordine cu puiul tau... cine naiba sa o faca in locul tau?
In schimb, a stat si a asteptat sa se intample ceva... Inevitabilul.
Asta-i partea pe care nu o pricep.
Dupa care, isi mai si intreaba fiul, in final de ce si-a omorat sora mai mica, pe tatal sau, si nu stiu cati colegi...
Duh!... Uite de aia. Ca nu-i zdravan la cap. Atat de simplu.
Psihanaliza asta pe care o faceti unii dintre voi pe marginea acestei carti... e inutila din punctul meu de vedere. Unii oameni se nasc cu probleme grave.
Unde-si au locul cei diferiti de restul?
Ideea cheie pe care o vad eu este urmatoarea: ca societate, ce se poate face in conjunctura redata in aceasta carte? Cine-i responsabil pentru oamenii aceia care au murit? Societatea ca intreg sau parintii?
As putea sa fiu si mai specifica, dar sunt convinsa ca opinia mea este complet opusa trend-ului general.
nelia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui anca74 Eu am vazut filmul fix acum o ora si pot sa spun doar atat: Eva nu este o mama care a avut un comportament gresit fata de copilul ei. In afara de faptul ca e o femeie mai rece si mai putin "mamoasa", pe mine nu m-a socat in vreun fel negativ atitudinea sa fata de baiatul ei. In schimb copilul... Ei, aici este alta poveste. Sincer, eu l-as fi dus la doctor inca din frageda pruncie. Nimic in comportamentul sau nu este "normal", si asta incepand cu urletele nonstop la cateva luni. Sa fi fost in locul ei si sa fi trebuit sa cresc asemenea specimen, l-as fi trimis, fara doar si poate, intr-o institutie specializata si as fi platit banii sa se ocupe altii (cu studii in domeniu) de el. Spun asta cu riscul sa primesc o tona de rosii in cap. Eu una nu as fi in stare sa ma ocup de asemenea copil. Mi-ar fi tot timpul teama sa nu faca rau altora din jur. ... Asa eroina principala ce-a realizat? A crescut un monstru de om care, in final, a mai distrus alte zeci de vieti (colegii de scoala, sora si tatal lui), pe langa a lui din start distrusa. Nu, mama nu a facut nimic rau. Copilul are probleme grave la cap. Cred ca intrebarea - pe care, in mod evident autoarea si-a pus-o si care persista in finalul filmului este: merita sa ai copii? Oricum... ? Chiar si atunci cand pur si simpul nu ai chef sa faci pe mama? |
Cam atit...
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
anca74 spune:
Da, Nelia, stiu cat urla un bebe mic. Urla mult, dar se mai si opreste.
Ca mama, eu m-as fi alertat in locul Evei: as fi mers cu copilul la medici, i-as fi facut investigatii medicale. In niciun caz nu as fi stat sa vad ce se mai intampla...
Voi incercati aici sa justificati actul unui om nebun.
Tu, Nelia, locuiesti in Montréal. Banuiesc ca ai auzit de Marc Lépine, nu? http://en.wikipedia.org/wiki/%C3%89cole_Polytechnique_massacre
Seamana foarte mult cu personajul din cartea pe care o discutam.
In cazul respectiv, eu nu ma identific cu muma-sa, ci cu parintii fetelor ucise de acest dement. Din care cauza, sunt mai transanta si spun ca asemenea specimene ar trebui trimise la munca silnica pe viata, nu bagati in spitale, ingrijiti si indopati cu medicamente pe banii contribuabililor.
Eu nu am pregatire in psihologie, recunosc, si chestiile astea mi se par inutile dupa ce se intampla o tragedie ca cea din cartea asta.
A incerca sa explici de ce adolescentul acesta "diferit" a ucis atatia oameni, post factual... da bine doar in fata tribunalului, care-i va comuta pedeapsa din omor cu premeditare in "e nebun de legat si il bagam intr-un ospiciu".
Imi cer scuze ca nu ma pot identifica cu mama acestui adolescent.
Sa fi fost in locul ei, Doamne fereste, eu n-as putea sa-mi iert "copilul" criminal. Cum sa iert o asemenea bruta care mi-a ucis o fetita si sotul? Nu, nu as putea. Niciodata!
Da, m-as interoga la nesfarsit unde oare am gresit. Asta da.
Si, probabil, singurul raspuns pe care l-as gasi ar fi... Cine naiba m-a pus sa fac acest copil?
ela_04 spune:
Din cate citisem eu de obicei psihopatii rareori ucid...
probabil ca e gresit...
in acelasi timp multi copii cresc fericiti si iubiti si adorati si la un moment dat tot ucid...
cat despre psihanalizasi psihanalist..de obicei ei fac o interpretare a viselor, sperantelor, gesturilor etc... de aici porneste terapia...
asa ca daca mama se duce la psihanalist vinovat e copilul ca o suprasolicita, e ingrijorata pt el etc etc
daca duce copilul e vinovata mama sau mediul in care acesta traieste...
e doar parerea mea... de citit am citit chestile astea acum multi ani...probabil ca stiinta acestor materii a mai evoluat sau poate pur si simplul nu am inteles eu bine...
nelia spune:
Din pacate, nu ai mai avea unde sa-l duci... Institutiile specializate sint deja pline, peste tot in lume... si nu toti de acolo au ajuns asa pentru ca nu era nimic de facut. De fapt, majoritatea sint oameni pentru care mediul social si familial au atirnat atit de greu in deteriorarea lui incit nu se mai stie exact cit e de la natura si cit de la mediu.
Spun doar ca un copil care urla non-stop cind e mic poate fi la fel de normal ca si cei care nu urla si cauza urlatului lui poate fi si pentru ca nu i se satisfac corespunzator nevoile de baza, fizice si emotionale sau pot fi medicale (probleme de intoleranta la ceea ce maninca, dureri etc.)...
E gresit si simplist sa tragi linie si sa spui are comportament neadecvat, sigur are ceva la cap... ce facem cu el, unde il ducem, noi sintem in regula, facem ce putem, el e problema. Si chiar daca ar fi la el problema, tot adultii sint cei care trebuie sa actioneze...
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
anca74 spune:
Mie mi se pare gresit si simplist sa dam vina instant pe mama cand ceva nu e in regula cu copilul.
In cartea asta, mie mama mi s-a parut OK, se ocupa de copil, il ingrijea, etc. Poate nu asa de mamos ca alte mame mai picate-n cap dupa copiii lor, dar s-a ocupat de baiatul ei.
Inca o data, singura vina pe care i-o gasesc eu este ca nu i-a facut copilului niste investigatii medicale mai specifice si mai detaliate, cand acesta era inca mic. Ar fi putut astfel palia, cred eu, rezultatul final.
Iar de aici la a avea ca rezultat ura aceea inexplicabila a copilului fata de mama sa... e cale lunga. Parerea mea.
ladyJ spune:
Citat: |
citat din mesajul lui anca74 Voi incercati aici sa justificati actul unui om nebun. Eu nu am pregatire in psihologie, recunosc, si chestiile astea mi se par inutile dupa ce se intampla o tragedie ca cea din cartea asta. |
Nu justifica nimeni nimic, aici se discuta despre mecanisme psihologice, scoli de terapie, tulburari de personalitate, poate si de psihoze. Sigur,in relatie cu filmul.
Ti se pare inutila discutia? Pacat, sunt lucruri pe care le poti invata fara sa urmezi o pregatire in psiho.
On topic, credeti ca poate fi vorba de punerea in ´´scena´´ artistic, a unor episoade psihotice?
Pentru cine e interesat : http://www.romedic.ro/adiora-clinic/articol/9616
Aici explica pe larg ce este psihoza respectiv episoadele psihotice si diferenta dintre acestea si psihopatie.
nelia spune:
LadyJ, nu, eu nu cred. Personajul din film are mai degraba, daca acceptam asta, caracteristici psihopatice decit episoade psihotice. Si apoi spune si in link-ul tau ca acestea apar pe masura ce se dezvolta creierul, adica spre maturitate...
Mi-am luat cartea... revin cind o termin.
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
ladyJ spune:
Citat: |
citat din mesajul lui nelia LadyJ, nu, eu nu cred. Personajul din film are mai degraba, daca acceptam asta, caracteristici psihopatice decit episoade psihotice. Si apoi spune si in link-ul tau ca acestea apar pe masura ce se dezvolta creierul, adica spre maturitate... Mi-am luat cartea... revin cind o termin. |
Asa-i, e ff rar ca un copil sa prezinte episoade de genul asta, dar intrebam gandindu-ma ca autoarea a amestecat niste lucruri, desigur excelent dpdv artistic.
Astept sa ne spui ce impresie ti-a lasat cartea.
Bettercy spune:
Am vazut si eu filmul aseara de curiozitate.
Ce m-a surprins in film este ca mama nu-l legana, nu-l strangea in brate pe copil cand el plangea la cateva luni. Nu stiu daca in carte se intampla asta. Il tinea departe si ii zambea intr-un mod robotic foarte ciudat...de parca cel mic intelegea zambetul ei. In fazele alea mama arata zero disponibilitate afectiva fata de copilul ei. Si cred ca fiecare copil simte asta, chiar si la cateva luni.
Poate mama ar fi trebuit sa ceara ajutor pt ca era super stresata, era la marginea prapastiei. Zgomotul unui picamar este mai placut decat plansetul copilului ei. Daca ea cerea ajutor din perioada in care el era inca foarte mic, poate sfarsitul ar fi fost diferit.