oferta de angajare&femeia insarcinata

msl1 spune:

Eu am inceput sa lucrez cind bb 2 avea 8 luni; doar part time o vreme; a fost f greu(si inca este); cum era alaptat exclusiv la cerere ma dureau sinii ingrozitor in alea 5 ore cit stateam acolo si cind ma intorceam acasa erau ingrozitor de umflati si durerosi; ar fi fost f f rau sa trebuiasca sa stau 8 ore; in alea 5 ore aveam o pauza de 15 min si nu aveam unde sa ma duc sa ma mulg.nu am putut sa inteleg cum reusesc unele femei sa se intoarca la servici la 3 4 luni ( sau 6 saptamini aici) cind bb minca inca din 2 in 3 ore? doar daca este pus pe lapte praf;plus sculatul noaptea a 2 a zi esti praf; si in ziua de azi ca are 2 ani ma mai scoala noaptea si a 2 a zi sint extrem de obosita, dar job-ul meu nu are responsabilitate mare, nu stiu cum ar fi sa trebuiasca sa stau concentrata 8-9 ore sau sa fie stresant nu as putea zau. toata admiratia mea celor care pot.nu mai spun de perioada de sarcina care am petrecut-o mai toata in pat! nu as fi putut sa merg la servici nici macar 1 minut!

buflea spune:

Eu am stat acasa fix 3 luni cu ambii copii. A 4 a luna, la serviciu, ma duceam intr-o camera speciala unde ma mulgeam ... a mers oarecum bine dar pentru ca nu o faceam la intervale fixe de timp, in a 5 a luna am inceput usor, usor sa-mi pierd laptele. La sfarsitul lunii a 5 a erau trecuti pe formula ...

Eu sunt multumita de aceast rezultat - isteria asta cu alaptatul pana la 1 an si mai incolo ma depaseste. Nu spun ca e rau, dar nu este obligatoriu ... nu am gasit argumente in a pune o cariera in pericol pentru 4 luni suplimentare de alaptare. Dupa mine alaptatul este important dar nu esential. Ca si avortul, reprezinta o alegere personala determinata de conditiile particulare ale fiecarei femei in parte.
Copiii mei nu sunt deloc bolnaviciosi, s-au dezvotat normal, nu am avut probleme majore cu ei, nu mi s-au parut cu nimic mai diferiti de unii alaptati pana la 1 an.

galisia spune:

EU_2012: in situatia in care esti tu,prioritatea trebuie sa fie copilul si nu job-ul.
Din start - nimic durabil nu se poate cladi fara onestitate(in primul rand fata de tine insati !)
Intoarcerea la job la 3-4 luni dupa nastere nu e nici o bravura.Nu alaptatul este problema,ci faptul ca prezenta mamei in primul an de viata si apoi, langa copilul ei, este decisiva .Acesta este primul factor securizant - legatura afectiva dintre mama si copil,iar ea implica prezenta fizica a mamei .DE acest timp,de disponibilitatea mamei,de implicarea ,de linistea si de echilibrul ei - depinde dezvoltarea ulterioara a copilului.Nici o bona din lume nu te va putea inlocui.Carierele se constuiesc si se duc,se schimba si se reiau,anii acestia in care copii au nevoie de mame nu se mai intorc insa.

lai spune:

Eu gandesc ca Sabina, ca a nu povesti despre sarcina in primul trimestru nu intra la categoria minciuni si inselaciuni. Eu nu am spus nimanui profesional si aproape nimanui personal cat mai multa vreme pentru ca ma temeam ca nu voi duce sarcina pana la capat (aveam motive destul de intemeiate) si mi s-a parut (mi se pare in continuare) ca, daca as fi pierdut sarcina, ar fi fost oribil ca, pe langa durerea pierderii, sa trebuiasca sa mai si explic tuturor ce si cum, sa ma confrunt cu fel si fel de comentarii poate bine intentionate dar aiurea formulate etc. etc. Pur si simplu am simtit ca e dreptul meu sa ma protejez, e un lucru atat de intim care nu e treaba nimanui altcuiva, nu m-am gandit nici o clipa, moama, ia sa-l mint si sa-l insel eu pe X si pe Y. In momentul in care as fi incurcat serios niste treburi la servici, am amanat cat am putut, iar pana la urma am discutat cu seful meu direct, i-am explicat situatia si i-am cerut confidentialitate 100%, cerere pe care mi-a respectat-o.

Galisia, foarte frumos ca o sfatuiesti pe Eu2012 cum crezi tu ca e mai bine, dar nu vad rostul de a incepe acum o polemica generalizata, care mama e mai brava si mai breaza, cea care se intoarce la o luna, doua, noua, nouazeci si noua sau niciodata.

Lai de pisica mica august 2011

galisia spune:

lai,remarca ta in ceea ce ma priveste este indreptatita,termenul de "bravura " folosit de mine nefiind chiar cel mai inspirat.
n-am vrut si nu vreau sa lezez pe nimeni,fiecare mamica ia propria decizie in contextul unic al vietii sale.
sugestia mea era aceea ca hotararea trebuie gandita nu numai in raport cu angajatorul ci si cu viitorul bebelus.
un post solicitant ,stresul revenirii la job ,standardele de performanta pot afecta o tanara mama.

monicabo spune:

lai, ai dreptate cu povestitul despre sarcina in primul trimestru, cand doamne fere...

Imi aduc aminte, la prima mea sarcina, in afara de familie (sot, parinti), nu mai stia nimeni, ma gandeam sa incepem sa le spunem cunoscutilor, si am apucat sa spun unei singure prietene.
Intre timp, au intervenit niste probleme (analize iesite aiurea care reprezentau posibile probleme la fat, si mi s-a recomandat avortul), deci trebuia sa intrerup sarcina, era 100% sigur in opinia doctorietei de ma vedea atunci si a altor 2 medici la care am mai fost pe urma...

Eh, cu toate ca imi era (si este si acum) prietena destul de apropiata (deci nu coleg de job, sau vreun sef), nu stiam cum sa fac sa-i spun ca de fapt nu va mai exista nici o sarcina, nici un copil si ca fac avort Imi inchipiuiam cu groaza ca trecand timpul, ma va intreba cum merge sarcina, daca misca bebe, sau unde voi naste.... Dar nici sa o sun sa-i vorbesc despre asta nu aveam chef, eram eu terminata sufleteste, incat sa mai si vorbesc cu altii despre problema... Pana la urma i-am scris un mail
Ma gandeam: bine ca n-am apucat sa spun mai multor persoane din anturaj...

Hehe.. pe urma am rectificat, ca pana la urma totul s-a intors nesperat cu 180 grade... Dar atunci a fost altfel comunicarea

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

lai spune:

Galisia, asa e, trebuie gandita decizia din toate punctele de vedere.

Monica

Lai de pisica mica august 2011

anya spune:

Nici eu nu am spus nimanui (cu exceptia sotului) pana n-am trecut in semestrul 2 de sarcina. Nu aveam probleme la job, toti stiau ca imi doresc bb (facusem si FIV), dar pana nu am fost sigura cat de cat ca totul e ok - n-am spus nimanui.
La primul copil am incercat sa rezist acasa pana la 8 luni - ale lui. La al doilea am revenit la job dupa cele 126 de zile (5 luni). Cred ca la al doilea asi mai fi stat acasa vre-o luna, dar era prea complicat sa umblu cu acte doar pt o luna. I-am alaptat mixt de la o luna si doar pe lapte praf de la 3 luni la primul, 5 luni la al doilea.
Nu fac polemica suptului. Prima luna mi s-a parut ingrozitoare (de durere) iar dupa a fost ok dar nu pot spune ca era o activitate confortabila. Le admir pe mamicile care reusesc sa alapteze mult, totusi nu cred ca e pentru mine.

J.D. spune:

Eu am spus la serviciu de sarcina pentru ca nu m/am simtit bine si am lipsit niste zile. Stiind managerul de situatie mi/a fost simplu doar sa dau un telefon si sa imi iau zi de concediu platit cand mi se terminasera cele de medical.

In ceea ce priveste alaptarea sunt de acord cu Buflea.

Finn Constantine 15.10.2009 si 33+ Euan Tudor

ramiris spune:

Semestrul 2 de sarcina?
1 Semestru = 6 luni
1 Trimestru = 3 luni
Sigur n-a fost semestru si cred ca nici trimestru ca dupa 6 luni majoritatea sarcinilor se vad destul de bine, nu mai ai cum tine secret.