Citim impreuna - "The Help "/"Culoarea sentimentel
Raspunsuri - Pagina 5
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui angelabv Bun regasit ! Am terminat "One day" aseara |
Ti-a placut ?
- spune-mi la ureche sa nu auda Corap
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mik Buflea,  Eu nu te-am criticat.  [size=1](numai ca eu nu pot asculta carti, am incercat si ma opresc din treaba : calcat/bicicleta, gatit; iti inchipui : ramin cu lingura in aer si mai scot cite un "ia te uita !"). In masina ascult France musique  si daca am de facut ceva mai complicat - un traseu nou, opresc complet radioul sa ma pot concentra.Da' am sa incerc, promit. Am in stoc "la princesses de clèves". |
Nu, nu, nu ... nu m-am suparat ... I mean, common, nu m-am suparat eu ca m-ai facut catzea pe alt subiect, sau nu tu erai aia ?
.Imi place atat de mult sa ascult, incat am sesizat ca am tendinta de a incerca sa-i conving pe ceilalti de cat de interesant este ... acasa, cand aveam copiii in Romania, imi pusesem CD-ul la brau si faceam treaba cu castile in urechi (spre disperarea barbatului).
Recunosc totusi ca este o chestie de concentrare - sa asculti si sa conduci in acelasi timp, dar pe tresee arhicunoscute, deja condusul este instinct.
Mik spune:
Buflea, eu am vorbit de oase fara sa pomenesc vreun animal.
De unde si expresia : cine poate oase roade.
O dam la pace ?
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mik Buflea, eu am vorbit de oase fara sa pomenesc vreun animal. De unde si expresia : cine poate oase roade. O dam la pace ? |
Categoric ! ... doar n-o sa ne impiedicam de un os (in gat) acum ...
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ChristieV Scriu asta ca sa nu se perpetueze confuzia intre M. Mitchell (asta i ce am scris eu)si cea mai cunoscuta scriere a ei... |
Ah ! acum cred ca inteleg ... tu comparai cele doua scriitoare, ca gen de literatura abordata si nu cele doua romane care le reprezinta.
P.S. M-a penetrat o banuiala. Nu cumva credeai ca blogul ala imi apartine, daca ai scris de audio-books ? Daca DA, declar public ca nu imi apartine, nici nu am citit ce scrie in el, nu as scrie o parere despre o carte in engleza si ca iti dau dreptate pe undeva - mi se pare cam ridicol sa scrii un review public, chiar si amator fiind, intr-o limba pe care nu o stapanesti bine. Ca circumstante atenuante - blogul ala este un "document" neoficial.
In plus, nu asta este scopul topicului de fatza ... tu zi de ce ti-a placut The Help ca o sa avem ceva de luptat impotriva Corei
maria_alexia spune:
gata si eu cu cartea, am iesit teafara din iuresul emotional - ura!!
sunt curioasa daca un barbat o poate citi!
parere finala: n-are rost s-o judecam ca pe o simfonie, cand de fapt e un pop de mare succes. nu e arta literara cu majuscule, dar e o carte de care te tii bine cu ambele maini pana o termini.
la doza de emotii si comploteli pe care o contine, putea fi pe orice tema sensibila, la fel te-ar fi tinut in priza.
prea textuala (corap ), prea condimentata, cand ramane fara suflu iti serveste si the-making-of in acelasi pachet, si-si mai proiecteaza si destinul...
mesaj optimist pana la absurd (nici de cancer nu se mai moare), drama si zbucium cat cuprinde.
cred ca poata fi luata drept exemplu pentru cum sa scrii un bestseller. in genul ei, e foarte buna cartea.
Ioana_Pos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ChristieV Cartea?Da... M. Mitchell deghizata. |
Hmmm, adica despre o pustoaica bogata infumurata care il vrea pe un baiat si face tot felul de tampenii ca nu poate sa il primeasca si incepe razboiul si viata devine grea. Pe aripile... poate fi rezumat ca o drama amoroasa. Culoarea... cu platitudinile sau profunzimile pe care le debiteaza e o drama obiectiva si nu vad cum ar putea fi comparate.
EDIT: vad ca ai facut o corectie. cand ai scris 'Cartea?Da... M. Mitchell deghizata' am inteles ca te referi la carte. Ulterior ai zis ca te referi de fapt la autoare. M Mitchel scria din cartile de istorie, K Stockett a apucat sa si traiasca un pic din ceea ce descrie. Iarasi, cam difera perspectiva.
viviana spune:
Gata. Mi-a venit cartea.
Intr-o ora ma apuc de ea.
PS. a venit impachetata intr-o mare cutie de carton. Spiritul civic nu m-a lasat sa o indes in ghena. Am taiat-o cu foarfeca.
Si... Surpriza! Am gasit un ruj Avon si o mostra de parfum. 
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
corap spune:
noroc cu spiritu'
(spiritu' meu nu mi-a adus decat doar numai semne de carte in cele mai fericite cazuri)
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maria_alexia mesaj optimist pana la absurd (nici de cancer nu se mai moare), |
Ba pardon, nicaieri nu spune in carte ca suferea de cancer ... e drept ca acolo ne duce gandul si daca ne iese un cosh pe fatza. Mie mi-a placut ca m-a convins pe atatea pagini ca sfarsitul e aproape si o sa vina in plus peste nefericirea deja existenta. Si boala s eintampla fix cand afli ca a facut rau in viata si ar merita o oarecare pedeapsa ... ca in final sa-ti faca o surpriza placuta. Mda, cred ca s-a cam jucat putin cititorul si a ales sa-l multumeasca versus sa-l umple de lacrimi.
Ca tot suntem aici - sa mai scapam putin din carte - nu-i asa ca asta este un conflict interesant - iti iubesti mama si afli amanunte din viata TA care te fac sa o dispretuiesti ... incerci sa-i intelegi mentalitatea dat ti-e dor de cea careia i-a facut rau. Cred ca plecarea ei a fost si solutia acestui conflict.