Citim impreuna - "The Help "/"Culoarea sentimentel

angelabv spune:

Bun regasit !
Am terminat "One day" aseara si azi vreau sa ma apuc de "The Help" si uite ca v-am gasit citind cartea. E interesant sa citesti diferite opinii si e prea usor uneori sa critici o persoana care are un blog si o lista impresionanta de carti citite...cred ca e si ea pe forum, sau ma insel eu ?
Spor la citit !

maria_alexia spune:

daca tot e vorba de personal issues pe-aici, sa vedeti ce spumoasa e pana si pagina wiki a lui Kathryn Stockett

si apropos de titlu si de talent la vorbit limbi straine: interesanta alegerea traducatorului german: www.amazon.com/Gute-Geister-Kathryn-Stockett/dp/344275240X/ref=ntt_at_ep_dpt_2" target="_blank">Gute Geister - "spirite bune" as spune...

galisia spune:

angelabv :Nu,nu cred ca autoarea blogului "Pas cu Pas "din care am postat link-ul sa fie pe acest forum.Repet ca nu o cunosc ,este doar una din cititoarele pe care le frecventez cu maxima placere si este pentru mine doar o identitate virtuala; gusturile noastre literare difera ,dar asta nu ma impiedica sa o citesc cu interes .
petrec mult timp pe bloguri in care oamenii vorbesc despre carti,am descoperit personalitati interesante acolo si parerile lor vii,spontane,independente de sfera intereselor oficiale ma inspira mai mult decat critica docta sau decat asa numitele recomandari de marketing.
revenind la carte - nu vad in Stockett o autoare de forta si profunzime ,care sa ne bulverseze emotiile si sa ne clatine putin mecanismele intime de receptare;prea multa straduinta in a-mi transmite "culoarea sentimentelor" pe care eu ,cititorul vreau sa le traiesc "de la sine" ; ii lipseste capacitatea de-a de face sa uiti ca citesti o carte ,caracteristica tuturor autorilor care raman.
nu are harul unei CarsonMcClullers ,de pilda- unde un singur detaliu sugereaza mai mult decat ganduri explicite si observatii (uneori obositoare) ale pesonajelor ( cazul lui Strockett.)
dar...lectura continua.

ChristieV spune:

corap, eu vorbeam despre opinia cuiva (la care trimite chiar primul mesaj de la acest subiect!) despre cartea discutata aici, tu vorbesti despre alt user (ChristieV).

Vad ca ti faci 'mea culpa' pt "comentarea greselilor altora" cind nici la tine nu lipsesc.OK.

Ca sa lamurim parantezele astea: daca te crezi mare bucatareasa si propui retete pe blog-ul personal, iti asumi riscul de a fi criticata pt ca "your dish is just plain bad".Daca esti o catastrofa de bucatareasa "in the privacy of your own house", nu intereseaza pe nimeni si nici nu i nimik de criticat.

"The Help" este o analiza a traumelor unei Americi segregate, din perspectiva unei M. Mitchell la un secol distanta de trauma razboiului de segregare.Copiii sint, ca intotdeauna, razele de speranta intr o realitate mohorita."The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world", punctul fix al scrierilor de gen fiind "your Mama" asa ca acei copii au devenit mai tirziu contestatarii nedreptatii si generatia lui "yes, we can".

Din consideratie pt cele care niici macar n au inceput sa citeasca, opresc spoilerul aici.

buflea spune:

Ah ! despre "devil eggs era vorba ? Chiar ma intrebam la ce mancare se referea Mik . Mai pe romaneste, devil eggs sunt ouale umplute romanesti - la gust ceva mai nasoale insa ca ale noastre autohtone.

In al doilea rand - din principiu, eu nu pun link-uri si nu intru pe link-uri - pentru ca scopul unui forum este dupa mine sa ne exprimam cu cuvintele noastre, mai simplu, mai agramat , mai infantil - adica cam asta fac eu pe aici .

Deci nu am citit blogul ala - dar de unde asemenearea asta cu Pe Aripile Vantului ?
Ca mie mi se pare distanta mare intre romane. Pe aripile vantului este chiar un "roman istoric", aproape jurnalistic, imbracat intr-o poveste cu dragoste si drama ca sa fie accesibila tuturor. Eu nu vad in The Help un roman istoric - mai degraba o satira la adresa unei societati destul de moderne.

buflea spune:

Mik - da-mi putina incredere si incearca ...am mai scris eu de cartiel audio - eu sunt "hooked" cum spune americanul. Nu stiu cat de mult petreci tu in masina, eu atunci ascult, in drum spre serviciu. Oricum este un timp mort care cu o carte in difuzoare trece fara sa imi dau seama. Nici traficul nu ma deranjeaza, mai rau pe deranjeaza cand "citesc" o carte buna si trebuie sa o intrerup ca am ajuns la serviciu.

A asculta o carte este ca si cum ai asculta un teatru radiofonic - si cartile capata alta perspectiva, sunt citite de profesionisti, cu intonatie, cu voci triste, cu rasete, cu furie in voce, cu lacrimi, cu accent ... depinde desigur si de cum e citita - mi s-a intamplat sa renunt la o carte ca nu mi-a placut cum era citita.
Cartea asta in mod special a fost extrem de bine regizata audio - parsonajele "negre" erau actrite n"egre", cu voce "neagra", cu accent "negru", cu exprimari "negre" - mi-am intrebat o prietena care a citit-o pe hartie daca cartea este scrisa in slang sudist si mi-a spus ca DA - deci si cartea trebuie sa fie foarte autentica.

corap spune:

"Vad ca ti faci 'mea culpa' pt "comentarea greselilor altora" cind nici la tine nu lipsesc.OK."

esti asa de buna sa traduci. multumesc.

ChristieV spune:

M. Mitchell nu a scris doar "GWTW".A mai scris proza scurta si vreo suta de article.Era o alba din sudul segregat, scriind despre si prin acel mediu,insa promovind segregarea la rindul ei, chiar daca nu voit."Ei" si "noi" (as is "the help" and us) e segregare prin definite.

Scriu asta ca sa nu se perpetueze confuzia intre M. Mitchell (asta i ce am scris eu)si cea mai cunoscuta scriere a ei...

Mik spune:

Buflea, Eu nu te-am criticat.
(numai ca eu nu pot asculta carti, am incercat si ma opresc din treaba : calcat/bicicleta, gatit; iti inchipui : ramin cu lingura in aer si mai scot cite un "ia te uita !").

In masina ascult France musique si daca am de facut ceva mai complicat - un traseu nou, opresc complet radioul sa ma pot concentra.
Da' am sa incerc, promit. Am in stoc "la princesses de clèves".

buflea spune:

Ba mie mi se pare o situatie foarte reala ... nu cred ca albii nu-si iubesc copii, doar ca nu au disponibilitate sa petreaca timp cu ei. Disponibilitatea vine din mentalitate - eu cred ca cei cu posibilitati si statut social inalt si public, sunt mai preocupati sa-si mentina acest life style decat sa isi invete copiii la olitza. Eu urmaresc aici niste reality shows care se numesc "The real house wife of New York, New Jersey, Atlanta, Orange Caounty ...etc) - protagonistele sunt in general casnice bogate si influente care au copii, care au desigur bone (cate 4) si care nu se ocupa niciodata de ei decat asa, ca titlu informativ ...de aia spun, intr-o anumita lume, cu bani sinfluenta, cresterea copiilor se defineste diferit, are avantaje si dezavantaje - si cartea pune accent pe aceste dezavantaje.

Cat despre final - este dupa mine un final multumitor si necunoscut, un final de noi inceputuri care da, cred ca las loc unei continuari - desi parca nu mi-ar placea sa aflu continuarea.

Vreau sa mai spun ca am remarcat ca personajele pozitive sunt foarte ezitante - nu sunt ca intr-un roman clasic, bune de la inceput pana la sfarsit - isi gasesc greu si ezitant drumul spre "o fapta buna", apoi sunt bune dar cu bube
- Minnie este o dadaca dedicata, cu probleme acasa dar si cu un temperament dificil, o ajuta pe Celia dar nu din bunavointa, mai mult din interes si mila

- Skeeter - nu se apuca de scris pentru ca vrea sa darame niste mentalitati - se apuca mai mult din nevoia de a se afirma ca scriitoare si de a intra in gratiile editoarei din NY ... etc

Gata .. nu mai scriu ca ma bate Viviana.