Citim impreuna - "The Help "/"Culoarea sentimentel

maria_alexia spune:

pe mine m-a frapat absenta barbatilor credibili din carte. Doar soti absenti sau violenti, iubiti vesnic pe fuga, fii-victime... si dereglatu'.

iar gospodaria - terenul de lupta intre stapane si "ajutoare".

o lume cam schematica, oricum.

iulianm spune:

8. Nu e chiar imposibil ca un vorbitor (din Sud) sa amestece ambele forme, cind isi mai aduce omul aminte ori mai nimereste forma corecta, o foloseste. De aceea dialectele din Sud, practicate de paturile mai putin educate, sint greu de urmarit, si obositoare. Se intelege ce vor sa spuna, dar tot zgiriie la urechi. Autoarea incearca sa scrie in dialect, nu am nici un dubiu ca este familiara cu vorbirea locala, dar ea nu a practicat vorbirea respectiva, de aici amestecul rezultat si senzatia, pe alocuri, de fortat.

Populatia educata vorbeste o engleza corecta, ce poate contine pe alocuri regionalisme, insa ceea ce condimenteaza vorbirea este accentul, iar asta nu se poate simti foarte mult cind citesti. Accentul variaza si el, de la stat la stat, dar ramine lataret si cintat, ca tenta generala.

9. In zona respectiva, sudul Sudului cum ar veni, ploaia chiar e in cantitati iesite din comun. Sint perioade cind ploua zilnic, scurt si turnat cu galeata. Inca nu s-a inventat umbrela pt ploile din Sud (: Desi au niste umbrele imense, esti aparat cam pina la briu. Dar cum e cald, nu prea deranjeaza, ramine avantajul de a pastra masina curata tot timpul anului.

Nu exista anotimpuri, exista un singur anotimp, cel cald. In lunile de vara e foarte cald, imposibil de cald (senzatia fiind de sera), iar in lunile de iarna e mai putin cald. Dar tot pantaloni scurti si tricou se poarta, chiar si la vremea Sarbatorilor de Craciun.

Cu barbatii...autoarea fiind din Sud, imi imaginez ca nu a vrut sa jigneasca ori supere partea masculina apropiata ei. S-a concentrat pe femei, femeile "scapind" mai usor. La vremea respectiva, femeile nu prea aveau voci in societatea Sudului. Barbatii hotarau, barbatii organizau, barbatii promovau si sustineau tot raul si absurditatile. Prin absenta, autoarea incearca sa estompeze raul, tot raul acelor vremi. E la fel ca si rasismul, citind cartea il simti, dar de citit il citesti in cadru legislativ. Holly se agita cu initiativa ei, sprijinindu-se pe legile existente (grup sanitar separat, fintina de apa separata, intrare separata, samd). Legile respective (segregationiste/Jim Crow) erau inca in vigoare. Aveau sa dispara in citiva ani mai tirziu, in 1967.

Iar in grupul barbatilor, subgrupul celor de culoare e zugravit in culori sumbre, ca abuzatori, betivi, lenesi, tot pt a estompa defectele celuilalt subgrup.

corap spune:

(n-am zis ca confunda anotimpurile, ci lunile anului - la un moment dat era de-abia septembrie dupa ce anterior fusese octombrie).

a... ce n-am inteles e ce inseamna "state cheese" - aici: "[...]during the Depression, when we didn’t have nothing to eat but state cheese." pliz, am nevoie de luminare

buflea spune:

Parerea mea este ca barbatii nu au fost introdusi in intriga tot pentru ca asa era realitatea ... barbatii in vremea aceea, barbatii care faceau bani si isi tineau nevestele acasa, nu aveau decat fix acest rol - sa faca bani si sa se duca la club. Nimeni dintr-o astfel de familie nu cred ca avea alte asteptari de la ei. Asta era familia traditionala bogata a anilor '60 si ma intreb daca nu cumva si acum e cam la fel, poate putin schimbat ...

Barfa, intriga, aerele de mari doamne si presiunea sociala erau incurajate de nevestele fara ocupatie, care faceau asta ca pe o datorie, unele mai sarguincioase, altele mai putin ...

Incercarile amoroase esuate a lui Skeeter cred ca fac parte din definirea ei ca personaj - este dupa mine personajul cel mai ezitant din carte.
Ezita in cariera, ezita in dragoste, s-ar marita daca ar gasi un barbat corespunzator, dar nu s-ar marita daca nu il iubeste, face parte din tot felul de organizatii de "doamne" sus puse (un club parca, nu-mi mai aduc aminte) dar cu mana tremurand de frica ii pune WC-urile in poarta lui Hilly, ca apoi cu tristete (nicidecum cu mandrie) sa se vada data afara din club ... per ansamblu este curajoasa - dar ce mi-a placut este ca nu este curajul unui revolutionar, nu are convingeri ferme, nu prea stie in ce directie sa o ia, nici cu profesia, nici cu dragostea (de aia cred ca ii si accepta magariile aluia si ulterior scuzele si o oarecare relatie).
Are doar dorinta de a se afirma ca scriitoare, desi pare la inceput resemnata ca va ramane sa dea cateva sfaturi in revista locala.

buflea spune:

Ah ! Cat despre barbatii negrii care sunt betivi si abuzatori - cred ca "abuzul si alchoolul" sunt trasaturi care definesc patura saraca si needucata, idiferent de culoare. Pe mine nu m-a surprins ca a aparut acest lucru intr-una din familiile negre, m-a surprins insa ca abuzul a aparut la Minnie, care pare personajul cel mai puternic al cartii, cel mai bully ...

iulianm spune:

Corap, nu stiu la ce se refera "state cheese" in timpul Depresiei, dar pot face o ancheta printre colegi (: Tot ce stiu legat de brinza si Depresie, e ca atunci s-au inventat grilled cheese sandwiches, foarte populare si in ziua de azi. Deci brinza trebuie sa fi fost accesibila, cumva.

Buflea, evident ca statutul de betiv si abuzator nu tine de white/black, si se intilneste frecvent la paturile needucate si fara posibilitati financiare. Dar in The Help sint amintiti doar barbatii care au legatura cu femeile prezentate. In plus, la vremea respectiva, abuzul era privit cu ochi mai putin critici. In paranteza spus, nu numai in Sud, nu numai in US.

Dinamica familiei nu s-a schimbat, si azi destule domnisoare cresc cu ideea ca cea mai mare realizare din viata lor va fi mariajul, indiferent cit de bogata e familia din care provin, indiferent cita educatie (scoala) reusesc sa adune pina la momentul casatoriei.
Faptul ca multe merg la college nu atit pt o diploma ci pt a se casatori, e inca o realitate in Sud.

Se casatoresc si se dedica familiei (ori conditiei de sotie, cu toate avantajele sociale) si dupa ce copiii cresc, unele isi iau joburi (usoare si eventual part-time) ca sa-si umple timpul si sa elimine plictiseala, nu din nevoie de bani.

Skeeter merge impotriva curentului, locul ei nu e in Sud, nu se potriveste. Refuza se se alinieze normelor: nu arata ca scoasa din cutie la orice moment, nu face eforturi sa fie feminina, nu se pisiceste, nu da din gene, nu isi face vint cu batista, nu e impresionata continuu de conversatia barbatilor, nu pune barbatul (orice barbat din clasa ei) automat pe un piedestal.

Din pct asta de vedere Sudul e un amestecat foarte interesant, ai pe de o parte the Souhern Belles, pe cealalta parte the Steel Magnolias. Recunosti trecutul si mintile inchise, dar vezi si o parte din progresul care ii iminge, vrind nevrind, in viitor. Un viitor care deja s-a intimplat, in alte state.

speed spune:

Cred ca se refera la "government cheese" ce se dadea gratis celor saraci

iulianm spune:

Da, state cheese ori government cheese, in fct de perioada de care vorbim. Inainte de Marea Depresie, ajutorul dat persoanelor dezavantajate economic era organizat si acordat de catre stat (la nivel de counties) si de catre organizatii de caritate (private). Ajutorul consta in mincare si benzina, in anumite cazuri putea fi monetar. De aici denumirea de state cheese.

Dupa 1929, cind multi oameni si-au pierdut slujbele si economiile/pensiile, numarul persoanelor dezavantajate a crescut extrem de mult, iar organizatiile locale nu au mai facut fata (~1933). Asa s-a nascut programul federal de ajutorare (welfare), care opera deja in 1935. Deci government cheese.

rrox3 spune:

Ca sa te rumenesti si mai tare, dublez si eu complimentul Galisiei Imi plac mult postarile tale si iti pretuiesc opiniile

Ma roade curiozitatea in privinta Pamantului de sub talpile ei... [/size=1]

Scuze pt offtopic, la subiect nu comentez, n-am citit cartea. Va urmaresc, sa stiu daca o s-o citesc sau nu.

corap spune:

"Old Doctor Neal stares at me through his cloudy blue eyes. He looks at me long and hard, as if trying to decide something about me. “Your mother has cancer, Eugenia. In the lining of the stomach.” "


(asta ca sa imi mai atarn o piatra de picior )
dap, si dupa parerea mea e o carte hiperoptimista, nimeni nu pateste nimic notabil, totul se tremina cu flori, pupici si multumirea scrisa a comunitatii. cam ca in filmele cu barbie.




(rrox, in privinta Pamantului - trebuie intai sa gasesc cartea - am ratacit-o in febra mutarilor si n-am avut timp sa o caut)