Buburuze ian-feb- LMA buburuze de 1-8 feb.! (129)
Raspunsuri - Pagina 8
Andutza_B spune:
Ia sa lansam noi o IVS, ca nu se mai poate, grea barca asta pe mal, hai ca un pic mai e pana la primul val care s-o duca. (Catalina, imi dai voie? )
Cand v-ati simtit mai bine emotional: cand ati iertat si ati mers mai departe (diverse situatii din viata) sau cand v-ati razbunat/impotmolit in suparare, etc?
Doloress spune:
ANDRI - nu pot sa-ti impun eu ce sa simti si ce nu, dar e periculos sa te simti vinovata si sa te compari mereu. Copilasii simt tot si din pacate miros imediat sentimentul de vinovatie si nu fac decat sa ia asupra lor si sa se simta si ei vinovati. O mama impacata cu ea insasi, cu greselile si problemele ei, e mult mai benefica pentru copil decat o mama care se autoflageleaza constant.
Sa nu crezi ca sunt un exemplu, hehe, departe de mine. Am momente cand tip, cand trantesc, amenint, fac totul invers decat as dori sa fie. Insa cred cu tarie ca daca sunt autentica, imi recunosc greselile si limitele, le expun cu sinceritate copilului fac mai mult bine copilului decat daca m-as simti constant vinovata de ceva. Le spun, asta e viata, cu bune si cu rele, suntem oameni, cu nevoi diferite care intra in conflict. E normal sa existe ciocniri. Totul e sa discutam si sa gasim o cale de mijloc.
Vine acusi perioada critica de 2 ani, cand copilul incepe sa-si manifeste individualitatea, sa vezi atunci ciocniri si conflicte.
Si eu am plans mult, si eu m-am simtit de multe ori vinovata, si eu mi-am zis ca poate alta mama ar fi mai buna pentru copilul meu, dar mai apoi am stat si m-am gandit, exact la ce spunea LORI - e cineva capabil sa-l iubeasca mai mult decat mine, nu cred. Si copilul, in definitiv de asta are cea mai mare nevoie - de afectiune si tandrete, aratata cat mai mult. Si sunt nenumarate episoade de afectiune si tandrete in fiecare zi, si-mi vad copii multumiti si fericiti ca pur si simplu exista si-mi zic ca totusi fac o treaba buna. Mi-am asumat si vinovatia, mi-am asumat si urletele si tipetele, asta mi-s, o mama cu bune si cu rele, dar probabil cea mai buna pentru copilul meu.
catal_ina10 spune:
Si acum doamnelor, pregatiti-va! Urmeaza provocatoarea IVS.
Mayane astept sa-mi raspunzi .
Andutza, , ma bucur ca ai pus si tu o IVS, ca unde-s doi puterea creste si barca iute se urneste .
IVS: Ce calitate a voastra credeti ca l-a atras cel mai tare pe sotul vostru cand s-a indragostit de voi? O mai apreciaza si acum ?
Mimo spune:
Cu scuze pentru intarziere:
LA MULTI ANI
pentru
FLORIN, pui de Simis
EDUARD GABRIEL
ADRIANA THEODORA !
CARLA OANA
LA MULTI ANI ALEXANDRU STEFAN, pui de Iubita.Mara !
RaluKara spune:
roxxx ce bine imi pare sa te mai vad si pe forum, indiferent pentru ce motiv ai intrat!
andri31 ce-ti veni, mai mama? se pare ca trebuie sa vin cu biciul si sa dau jos militaria din pod! de ce anume zici ca e Amalia privata de diverse? pai are o mamica care o iubeste si care face tot ce ii sta in putinta sa o vada fericita si cu zambetul pe buze! SUNTEM CELE MAI BUNE MAME PENTRU COPIII NOSTRI!!!!!!...da??
andutzasi eu constat cand ies cu amicele(doar una are copil si aia nu iese:))) ca nu prea mai avem ce sa ne zicem, ca nu imi mai place agitatia si zapaceala...ca prefer o cafeanea in care sa te auzi om cu persoana si nu sa imi urle decibelii in creier...aa, o data la 6 luni mi se face dor de un club, fug un pic si dupa 3 ore vreau inapoi acasa ca ma oboseste atmosfera! eu nu pot sa zic ca am imbatranit, in schimb vad ca m0am schimbat chiar daca nu imi place si nu vreau sa recunosc! inca ma agat de particele de ce era inainte, dar deja ma bucur mai mult cand sunt intr0un parculet de copii si o vad pe Maia ca se lumineaza toata la fata ca se joaca cu copiii! si prefer o carte buna, sau un film, sau o cafea luunga decat zbuciumeala specifica colegilor mei de liceu si de facultate!
ivs- andutza- cred ca in nici una din situatii. daca am iertat,intotdeauna imi mai aduc aminte franturi si zic ca am gresit si ca nu trebuia sa trec cu vederea. iar cu razbunatul e si mai si...nu am reusit si vrut niciodata pana acuma sa ma razbun pe cineva. mi se pare pur si simplu o dovada de prostie crasa sa recurgi la genul asta de fapte. "violenta si razbunarea sunt ultimul refugiu al oamenilor incompetenti!" spunea Isaac Asimov si intotdeauna am incercat sa ma ghidez dupa vorbele astea. de obicei , cand nu imi convine unde s-a ajuns in relatia cu o anumita persoana, ma asez frumos si stau de vorba cu respectivul om si incerc sa clarific unde anume e problema. daca e la mine fac tot posibilul sa o rezolv si evident imi recunosc gresala. daca e in partea cealalta, incerc sa imi explic punctul de vedere dand exemple concrete cu ce anume m-a suparat\ranit\infuriat. in cazul in care persoaa respectiva vede gresala si incearca sa faca orice sa o remedieze, atunci trec cu vederea, insa, daca se incapataneaza sa fie la fel, pur si simplu ma retrag incet incet din relatia respectiva. cel mai greu e cand vine vorba de persoane din familie cu care am altercatii, atunci e mult mai greu...cedez deseori pentru ca ma gandesc ca nu merita sa iasa o bomba exploziva din cauza unor cuvinte aruncate la nervi.
ivs-catalina esimplu in cazul nostru: spontaneitatea mea si faptul ca nu "gandesc in cutie": si ies mereu din tipare! si da, o mai apreciaza si acuma. si ar mai fi si altele...cred ca pe locul 2 e faptul ca niciodata nu edulcorez ceea ce gandesc, mereu spun adevarul verde in fata chiar daca doare. nu mi-a placut niciodat sa mint sau sa fiu mintita.
asaaa....
tananana! tanananana!
ne-au disparut bubitele! ne-am retransformat din "broscuta patata" in "strumf pus pe sotii"!
de maine avem si noi voie afara...am pregatit deja sania...abia astept!!!
va
Mimo spune:
Ca tot vorbeati de echilibrul serviciu - copil. Eu sunt d-aia ce se agita la serviciu si de multe ori ia acasa energia negativa. Sper sa invat de la voi pana incep si eu si sa separ viata de la serv de viata de familie.
Luiza, nu sunt eu cine stie ce priceputa, dar nu toti copii se dezvolta in acelasi ritm. Ce daca nu arata cu degetul? Sau ca merge pe varfuri? Multi merg asa din cate am vazut.
Catal_ina, eu ma dau non-stop cu crema de maini. Si am incercat tot felul de creme. Dar acum parca nu-si mai fac efectul. Adevarul e ca spal vase si biberoane de zici ca-s intr-o cantina. Cred ca cea mai buna e una Farmec cu glicerina (am vazut ca a mentionat-o si Simis). Acum am doua - una Garnier/Hidratare intensiva care mi se pare o porcarie si una Elmiplant care e bunicica, dar totusi nu atat de hidratatnta cum imi trebuie.
Apropo de faza cu aruncatul pe jos si rasul tau - al meu pune o buzita asa jos si farica niste lacramioare cand pisica il ameninta sau chiar il zgaraie. Si atunci vorbesc cu el, ii explic, etc. dar azi a facut faza asta cand nu i-am dat un lucru interzis....mai, m-a pufnit un ras de a ramas copilul contrariat. De data asta era clar ca joaca teatru.
Anka, felicitari pentru promovare. Si eu zic s-o accepti pentru ca Bubu isi va reveni curand. pentru el.
Ocsanica, al meu face kk si de 5 ori pe zi. Sau mai bine zis facea. Ca de cand mananca putin face o data, maxim de doua ori. Pediatra mi-a zis sa fiu bucuroasa ca nu e constipat. Si ca probabil asta e normalul lui, avand in vedere ca o tine asa de cateva luni.
Andryii, bafta in continuare la cresa!
Tunde, sanatate Soniei. Nici noi n-am mai iesit de marti. Abia astept sa vaz daca azi (sambata) e bine de iesit.
Andri, cum poti spune ca "daca ar fi avut o mama ca voi ar fi fost mai fericita" !!!??? Mami, fetita ta stie ca esti cea mai buna mamica pentru ea si ca o iubesti. Copii nostri au nevoie de iubire si cred ca tu ii dai deja asta, nu-i asa?
Mirela, domnul sot ar invata incetul cu incetul. Ar suna in prima zi la fiecare minut, a doua zi la 5 minute s.a.m.d Incearca macar cateva zile.
Maia, petrecere frumoasa la sanius!
Si eu mai am inca conflicte interioare generate de iesitul cu/fara copil. Acu' doua zile a stat mama toata ziua cu bebe si am iesit la plimbare. Mi-au placut si frigul si zapada si vantul Iar seara am fost la film cu tati - am fost doar noi doi in sala
IVS-uri...poate maine daca am timp sa mai intru. Acum e deja f. tarziu.
Va pup. Noapte buna!
Doloress spune:
IVS- Catalina, imi place intrebarea ta ca uite asa ne mai mangaiem si noi orgoliile, l-am intrebat pe domnul coleg si a zis ca doua lucruri i-au placut la inceput - ca eram desteapta si linistita. Apoi cica s-au mai adaugat tot mai multe. haha, dupa o zi obositoare chiar mi-a facut bine olecutica de lauda. Nu l-am intrebat de defecte insa ca daca pentru calitati a fost super-laconic, cred ca la defecte era si-acum pe langa mine dand din gura (pot sa zic eu defectele pe care le urasc la el - critica si critica si critica toata ziulica...)
IVS - Anduta - hehe, intrebare cu bataie lunga, nu?
Acuma toti am fost crescuti in frumoasa traditie crestina si normal ca suntem cu totii inclinati sa zicem ca iertarea e adevarata cale, ca ne face mai buni, mai umani, ne inalta, etc.
Acum insa eu zic ca iertarea interiorizata, aia autentica, nu aia facuta asa, la presiuni exterioare. Ca sa ierti cu adevarat cred eu ca trebuie o motivatie intrinseca si nu pur si simplu o presiune sociala. Ca atunci e degeaba, nu te inalta absolut nimic, ba chiar te coboara, si oricat ai incerca sa te simti mai bun si mai drept ca "ai iertat" - daca simti (si e uman sa simti) inca durere si amaraciune fata de un lucru, mai bine e sa fii sincer cu tine si sa-ti consumi durerea si amaraciunea. Eu vad totul ca un proces in care sunt niste etape si e important sa le treci pe toate - si furie, si durere, si dezamagire si chiar razbunare si apoi sa ajungi la iertare, adevarata, interiorizata. Acum depinde si de circumstante, despre ce relatii e vorba, pentru care merita sa lupti, reale, sau pur si simplu - chestii pentru care nu merita sa-ti bati capul. Si depinde si de temperamentul fiecaruia. Pe mine cand ma supara colegul, am o perioada in care nu ii vorbesc, normal, cred ca toti avem, si in care imi consum furia. Ma mai si razbun, ii raspund cu aceeasi moneda. Abia mai apoi il iert si merg mai departe. Cateodata sunt chiar foarte linistita si impacata cu modul asta al meu de a actiona. Cateodata imi dau seama ca as fi putut sa trec direct la iertare si furia sa mi-o fi consumat mai constructiv. Si uite asa, ma fac mai batrana si mai inteleapta.
Cu mersul in baruri - eu nu inteleg cum eram in stare in tineretile mele sa merg in baruri -restaurante-cluburi in care se fuma (bine, fumam si eu pe vremea aia) Acum daca stau 2 minute si imi vine sa vomit, sa tusesc, ma ia brusc iritarea. Le multumesc de o mie de ori guvernantilor canadieni ca au interzis fumatul in orice loc public inchis.
catal_ina10 spune:
Asa, Andutza, matale pleci in distractii frivole si noua ne lasi intrebari d-astea grele, de iertare si razbunare ! Ntz, ntz, ntz....
Dar mai intai, ca vremea cafelei s-a dus, cate o cana cu vin fiert sa se mai dezghete atmosfera ! Daca nu apare nimeni, eu pot sa o beau si singura .
Deci... iertare si razbunare. Eu ma supar greu, greu, asa de tare incat sa fie importanta iertarea sau razbunarea. Dar, din pacate, atunci cand o fac nu prea pot sa iert, nu sunt dintre cei "alesi", care au capacitatea asta. Ignor, las lucrurile sa mearga, dar tot imi ramane un ghimpe in inima. Razbunare, da, e arma prostului, e arma sufletului chinuit, se intoarce impotriva ta.... Asa se zice. In rarele cazuri cand ma supar tare, in foarte rare cazuri pun la cale asa ceva, tehnica mea e ignorarea. Dar uneori am comis-o si eu si, cand mi-a iesit, ce bineee a fost.... Da, da, a fost bine !!!