Cum ne comportam cu copiii ALTORA?

freedelia spune:

Ei uite ca nu pot sa cred ca nu fumeaza parintii in nasul copiilor la locul de joaa si in orasele de provincie. Nu de alta, dar noua ni s-a intamplat si in Targu Neamt, unde am calatorit asta vara, si in Bacau, unde ne-am oprit pentru o pauza de joaca si mancare, si in Predeal. Si nu numai parintii, dar chiar si gardianul (in Parcul Tineretului, toate locurile de joaca au cate un gardian, care are casuta lui la una din intrarile locului de joaca) fuma pe rupte chiar in locul de joaca -- el, cel are ar fi trebuit sa ii opreasca pe parintii care fumau!

Despre situatii periculoase, evident ca nunstau sa ma uit cum alt copil e lovit de o masina sau de un leagan. Nu despre asta e vorba ka acest subiect.

Si daca tot l-ai catalogat drept tendentios, te rog sa imi explici si de ce este asa.

Delia, 16+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

Selene_Bunny spune:

In parculetul unde mergem noi vara, nu am vazut parinti fumand. Cu seminte, da, si eu m-am mai dus cu seminte, cu diferenta ca eu nu scuip cojile pe jos, le adun in pumn si le arunc la cos. In parculetul asta nu este nisip, sunt pietricele si, la un moment dat, era infiorator de murdar. Sunt si duzi, pietrisul devenise un amestec mizer de pietricele, ambalaje, coji de seminte, mucuri de tigara si dude storcite.

Cum am spus, parinti fumand nu am vazut. Insa am vazut tineri, de liceu si mai mari, fumand. Am gasit de mai multe ori cosurile de gunoi sparte sau intoarse cu fundul in sus. Am gasit leaganele distruse, scandurile de la podisca de la tobogan smulse.

Si nu e singurul parculet cu problema asta.

freedelia, si eu mi-am mai luat copilul in brate si am plecat. Insa mi se pare oarecum aiurea, eu ma tot indepartez cu copilul meu de agresor, nu ii spun nimic nici acestuia, nici parintilor acestuia, ala poate va continua sa faca la fel, poate cu sentimentul de "am invins, i-am alungat, asta e comportamentul corect, asa tre' sa fac mereu".

Uite ca eu n-am chef sa mi se adreseze un pusti de 12 ani cu "sugi p..." pentru ca nimeni nu a reactionat cand trebuia.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

aalina2003 spune:

Vad ca multora li se pare normal -adica nu ar interveni-daca un copil ar arunca cu nisip in capul propriului copil. Dar daca v-ar arunca voua in cap? Ati astepta sa intervina mama/bona fara sa reactionati? Ba eu as interveni! I-as spune copilului sa nu mai arunce. Fara sa vorbesc urat, dar as avertiza. Si fara sa consider sau sa am pretentia ca-i fac educatie. Asta nu e treaba mea, intr-adevar, dar este treaba mea ca in capul fiica-mii sa nu fie nisip.Adica eu sa stau sa ma uit cum un alt copil arunca in capul fiica-mii cu nisip. Da'eu pentru ce sunt acolo?Indiferent de ce ar spune mama/bona, fiindca este evident ca este macar pentru moment, nesupravegheat. Asa cum eu nu as lasa-o pe fiica-mea sa agreseze vreu copil in niciun fel, in acelasi mod, nimeni cu are dreptil s-o agreseze. Chiar si numai cu un pumn de nisip in cap.
Si ma enerveaza foarte tare parintii/bonele care nu intervin deloc.
Da, copiii ar trebui lasati sa se descurce singuri, dar pana la un punct. Parintii si bonele d-aia sunt acolo, ca sa stabileasca limitele.
Ca sa nu mai spun ca,daca este vorba despre alt tip de agresiune, cu atat mai mult as interveni.
Bine, primul gest pe care l-ar face fiica-mea ar fi sa plece si asa as face si eu daca agresiunea s-ar repeta. Dar nu fara sa atrag atentia copilului.

Maria_1 spune:

Bun. Eu nu am inca copii, dar as vrea sa-mi spun parerea despre subiectul asta, caci mi se pare foarte interesant. Si delicat.
Vad ca exemplul are legatura cu comportamentul copiilor in locuri de joaca. Interesant ar fi sa aprofundati putin.
Eu am vazut oameni care fac observatii copiilor altora in tramvai sau in sali de asteptare la medicul de familie. Am auzit doamne care ii atentioneaza pe micutii altora sa stea mai linistiti, sa stea la locul lor, sa se ridice ca sa stea un batran jos, sa nu mai faca galagie, sa nu mai arunce hartii sau ambalaje pe jos.
La locurile de joaca am auzit si femei care fac observatie altor copii (destul de agresiv). de genul: "Da-te jos din leagan ca tu te-ai dat de 5 minute, lasa-i si pe altii sa se dea".
Eu cand eram copil primeam observatii de la membrii familiei (mama, tata, bunici, matusi) si niciodata de la prieteni de familie sau straini.
Stiu ca cineva i-a zis mamei o data ca ar trebui sa ma bata. O intreba de ce nu ma bate ca dupa parerea aleia, copiii numai de bataie invata si nu asa de vorba buna. Tin minte ca mama s-a suparat foarte tare pe acea persoana si ca se gandea ca nu e treaba altora modul de educatie pe care il aplica cu mine.
Am primit observatii si de la educatoarele de la gradinita, de la invatatoare si mai tarziu de la profesori. Observatii facute cu un ton normal si cu un limbaj civilizat.

Ei bine, parerea mea (chiar daca nu am copii) este ca atata vreme cat parintii copilului respectiv sunt de fata, atata vreme cat sunt in preajma, nu trebuie sa facem observatii copiilor lor. De nici o natura. In primul rand parintii acelui copil se simt jigniti la culme. Indirect, facand observatie altor copii, ii facem pe parintii lor sa se simta prost, ii facem sa inteleaga ca ei nu isi educa bine copiii. De multe ori asa este. Un parinte indiferent in situatiile descrise (agresivi si haotici la locul de joaca) este direct vinovat de situatiile pe care le creaza copilul lui si ceilalti sunt indreptatiti sa creada ca nu ii da o educatie buna.
Adultii ar trebui sa se adreseze copiilor lor sau celorlalti adulti. Cu mare tact, cu multa delicatete, fara reprosuri si fara samanta de scandal.
Eu as prefera sa imi duc copilul cu 5 metri mai incolo sau sa incerc sa atrag atentia unui parinte.

Cred ca doar cei care au un rol clar in educatia unui copil trebuie sa se amestece. Cum ar fi: Mama, tata, tutorii, bunici, nasi, matusi, verisori, bone, educatoare, invatatori, profesori.
Ori in tramvai daca vad un copil care sta pe scaun si un amarat care abia se mai tine, in picioare, intervin vorbind cu adultul care il tine pe scaun. Doamna/domnule fi-ti amabil/a ati putea sa-i faceti loc domnului ? Si oamenii de cele mai multe ori reactioneaza. Ar fi o magarie sa ma adresez unui copil care nu are nici o vina si nu isi da seama de consecintele actiunilor sau prezentei lui.
Daca as fi profesoara copilului sau bona lui as vorbi cu copilul si nu l-as lasa de la bun inceput sa faca anumite lucruri nepermise sau deranjante.
Daca cineva imi lasa in grija copilul lui ( mi s-a intamplat de multe ori) am facut observatii foarte rar si doar atunci cand 'se sarea calul' evident. E absurd sa faci observatii multe si dese copiilor unor prieteni care il lasa la tine cateva ore sau zile.

La un moment dat am avut o fetita de 5 ani in grija. Mama ei trebuia sa plece in provincie si tatal era plecat in strainatate. Am tinut-o 3 zile. Am mers in parc, am avut o multime de activitati. In parc s-a necajit cand un copil i-a luat o jucarie din mana. A inceput sa planga si sa urle ca ea nu da jucaria nimanui. Celalalt copil era in culmea fericirii si analiza minutios jucaria respectiva. Am preferat sa vorbesc cu fetita prietenei mele si sa ii spun sa nu se necajeasca, sa nu mai planga, am incercat sa ii explic ca celalalt copil nu a facut un gest frumos, dar sa incerce sa inteleaga ca respectivul copilas este si el curios si poate ca nu are acasa jucarii asa frumoase. Cand i-am spus asta s-a linistit. Era bosumflata, dar undeva a inteles ca trebuie sa fie generoasa si sa incerce sa se joace cu jucariile ei si cu alti copii. Imediat a aparut bunicuta baietelului, i-a facut observatie, i-a spus sa nu mai ia jucariile celorlalti. I-a luat jucaria din mana si ne-a dat-o inapoi. Daca as fi facut eu asta m-as fi simtit oribil in fata bunicutei care in momentul respectiv nu era atenta la ce face nepotul ei, si fetita prietenei mele nu ar fi inteles decat ca jucariile si totul i se cuvin. Ar fi inteles ca egoismul ei este justificat.
Cand am plecat mi-a spus ca ii pare rau ca baietelul plangea si a spus ca o sa ii lase si pe altii sa se joace cu jucariile ei doar ca sa nu ii mai certe parintii si sa nu mai planga.
Mie asta mi se pare o lectie de generozitate si nu mi se pare nimic gresit. In afara de 'observatia' asta nu i-am mai spus nimic altceva.

Ca sa inchei intreb: Ce s-ar intampla daca toti ne-am apuca sa facem observatii copiilor altora si ei la randul lor sa faca observatii copiilor nostri? Nu cred ca este nici corect, nici eficient.

andacos spune:

Nu compara tu chelneritza-care presteaza in interes public,cu bona-care presteaza doar in interes personal!

Deci tu nu ai dreptul sa-i atargi atentzia sa-si faca treab,pentru ca tu nefiind angajatorul,habar n-ai in ce consta treaba ei!Doar presupui,insa nu stii!

Mamagiuliei,noi n-avem nimic cu bonele,doar ca uneori(dupa cum trag concluzie)sunt considerate...obiect de a arata superioritateaa !

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Maria_1 spune:

Si inca ceva:

Daca as vedea alti adulti ca ar veni sa faca observatii copillului meu (daca as fi mama), m-as simti infiorator si nu mi s-ar parea corect absolut deloc. Copiii fac greseli, unii arunca nisip in capul altora din joaca si nu isi dau seama ca fac ceva urat. Si eu am primit nisip in cap, dar mama ma tragea si ma scutura si imi spune:"nu fi bleaga, ori du-te si joaca-te cu alti copii, ori daca mai plangi mergem acasa".
Nu putem sa pretindem ca facem educatie lumii intregi si copiii au multe sanse sa se intalneasca cu copii rai si prost crescuti. Mi se pare importanta relatia parinte-copil si in nici un caz adult-copilul altuia.
Repet, nu am copil mic, dar daca un copil de 5 ani primeste un pumn de nisip in cap(nu in ochi!) se scutura si se joaca mai departe. Am vazut asta cu ochii mei si am patit-o si eu cand eram copil. Nu se intampla nici o nenorocire.

Daca copiii altora arunca nisip in ochi, lovesc sau imping pana la accident, atunci da, as prefera sa imi iau copilul de acolo (nu sa plec) ca sa nu il mai expun la pericole provocate de copii agresivi. Nu m-as duce sa fac educatie nici copiilor agresivi, nici parintilor indiferenti. Sansele sa ajungi la cearta cu acesti parinti (care stau la seminte si li se pare ok ce face odrasla lor) sunt mari. Deci pentru ce atata bataie de cap?
Iei copilul, il scuturi, ii explici si mergi la 3 metri mai incolo.

szivarvany spune:

mnoah bine :-) ca noi ne iubim bona si nu am putea fara ea.

in alta ordine de idei, mi se pare inutil sa ma razboiesc cu un parinte caruia i se pare normal ca al lui copil sa arunce cu nisip/pietre/sa loveasca/impinga.
de asta am preferat mereu plimbarea :D
copiii au crescut si au plecat singuri mai departe, lasand in urma copiii al caror comportament nu le era pe plac.
acum sunt si mai mari si le e mai usor sa si exprime cerinta turmei proprii :D si sa excluda astfel comportamente nedorite.


_

Maria_1 spune:

Inca ceva.

Bona se angajeaza 'sa inlocuiasca' parintele pentru un anumit interval de timp. Bonei i se transfera intreaga responsabilitate atata vreme cat este platita si accepta jobul asta. Bona este indreptatita si are datoria de a face observatii (civilizate!) copilului pe care il are in grija. Asta isi asuma parintii cand angajeaza bone.
Bona nu este o servitoare care sa schimbe copilul, sa il stearga la popou si sa ii dea de mancare. Bona este 'loctiitorul' parintelui si are si un rol efectiv in educatia copilului.
Ea trebuie sa intervina in astfel de situatii pentru ca isi asuma rolul de ingrijitor si educator al copilului.
Are de indeplinit si functii educative. Nu este servitoare la stapan. Ea trebuie sa ii ofere copilului tot ce i-ar oferi parintele care este la serviciu. Bona nu se ingrijeste doar de corpul copilului si de activitatile lui, ci si de comportamentul acestuia. (la masa, in casa, in parc, pe strada).
Cine considera ca bona este o servitoare care nu trebuie sa se amestece, greseste profund. (din punctul meu de vedere)

buli spune:

copiii altora sunt si trebuie sa ramana copiii altora.
consider ca trebuie intervenit numai in momente in care este absolut, dar absolut necesar.

cat despre abordarea unui copil strain, fara ca adultul "apartinator" sa fie in preajma, o consider total nepotrivita.

cipcipcip spune:

Si eu sint de parere ca putem atentiona copiii altora. Desigur, depinde de imprejurare, daca parintii sint prezenti etc. Eu atentionez chiar si adulti , daca ii vad ca nu/si string dupa caine sau isi lasa copiii sa distruga (plante, leagane etc), sau arunca mormane de gunoaie pe jos. Unii se supara dar nu-mi pasa, ma gindesc ca data viitoare poate se gindesc de 2 ori inainte de a face lucrul ala. Eu consider ca este vorba de simt civic si ca toti ar trebui sa procedeze asa.

Nu mi se pare normal deloc sa-mi iau copilul si sa plec daca alt copil imi agreseaza copilul, sau da cu nisip in repetate rinduri sau ca alt parinte le fumeaza in nas etc. Este vorba de un spatiu comun (parcul, strada) si este responsabilitatea tuturor ca sa respectam niste reguli de bun simt. Am intotdeauna grija sa atentionez cuviincios si cu vorba buna si de cele mai multe ori functioneaza.
Bineinteles ca nu ma bag daca parintele e pe faza si isi atentioneaza propriul copil.