Cum ne comportam cu copiii ALTORA?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns cipcipcip spune:

Citat:
citat din mesajul lui buli

copiii altora sunt si trebuie sa ramana copiii altora.
consider ca trebuie intervenit numai in momente in care este absolut, dar absolut necesar.

cat despre abordarea unui copil strain, fara ca adultul "apartinator" sa fie in preajma, o consider total nepotrivita.



Daca tu vezi un copil strain, fara parinti in preajma, rupind flori, copacei, stricind un leagan, chinuind un animal etc, tu ignori? Wow.
Mi se pare foarte ciudat, sincer.

Eu o data cind am vazut niste copii de 10-12 ani, fara parinti, fumind, le-am spus sa nu mai fumeze, si cind m-au ignorat, am sunat politia care a venit si i-a trimis la casele lor. Eu consider ca le-am facut un bine, dar poate sint eu naiva

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Eu am mai atentionat copiii care chinuie animalele.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Ce anume ar trebui aprofundat, Maria_1?

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nicavica spune:

mi se pare total deplasat sa cataloghezi un copil de 1.5 ani!!!-"prost crescut", pt ca arunca cu nisip!e la varsta la care experimenteaza,nu stie ce-i bine si ce-i rau....sau ma insel

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ramiris spune:

Isi aminteste cineva povestea cu nepotica lui Mircea Badea?
Parca a fost si un topic aici pe DC, povestea e pe blogul mamicii, titlul este relevant "Esti doar o dobitoaca cu un copil dobitoc".
Eu stiu ca am fost socata la momentul respectiv.
Asta e linkul, sper sa fie ok sa-l pun aici:
http://www.rontzi.ro/%E2%80%9Cesti-doar-o-dobitoaca-cu-un-copil-dobitoc%E2%80%9D

Altfel eu incerc sa fiu atenta la comportamentul copilului meu si sa-l temperez cand este cazul si nu sunt de acord cu interactiunea parinte strain - copil. Daca sunt probleme de nerezolvat intre copii si parintele despre care consideram ca ar trebui sa ia masuri nu reactioneaza parerea mea e ca trebuie sa ne indepartam copilul de sursa problemelor, maxim sa rugam parintele copilui respectiv sa faca ceva.
Nu sunt absolut de acord cu admonestarea copilului altcuiva, oricat de prietenos ar fi facuta. Interactiunea strain-copil este clar defavorizanta pentru copil si atata timp cat eu imi invat copilul sa evite necunoscutii/ strainii cum as putea sa ma duc in calitatea asta la alt copil si sa-i cer ceva ce parintele lui (prezent) nu-i cere? Pentru copil parintele este autoritatea, atata timp cat autoritatea "lui" nu reactioneaza sa intervin eu inseamna sa-i bulversez sistemul de referinta.

Mi s-a intamplat ca alti parinti sa i se adreseze direct copilului meu (nu neaparat in scopuri educative) si m-am indreptat frumos catre ei si le-am spus la fel de frumos ca eu sunt acolo, imi insotesc copilul si-i rog sa vorbeasca cu mine, copilul meu e instruit sa nu vorbeasca cu persoane straine. Punct.

Daca nivelul de educatie si abordarea (sau lipsa de reactie) a parintilor cu care sa intempla sa impartim locul de joaca mi se pare greu de tolerat plec in alta parte sau acasa atata timp cat locurile de joaca sunt pentru toata lumea nu am cum sa impun niste limite de comportament care pentru mine pot fi minimale dar pentru altii sunt greu de acceptat.
Oricat ar parea de ciudat, suntem diferiti, avem asteptari si sisteme de valori diferite, nu ne putem astepta ca toata lumea sa reactioneze in acelasi fel si nici nu le putem impune altora limitele noastre. Chiar daca ceilalti sunt needucati din punctul nostru de vedere.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Maria_1 spune:

Citat:
citat din mesajul lui viviana

Ce anume ar trebui aprofundat, Maria_1?


Offtpc

Scrie in mesajul meu. In fraza de dinainte.
Sa nu ne referim doar la parc si la locurile de joaca. Sa nu ne referim doar la copii de 3 ani.
Ceea ce fetele au inceput sa faca deja.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

Citat:
citat din mesajul lui cipcipcip

Daca tu vezi un copil strain, fara parinti in preajma, rupind flori, copacei, stricind un leagan, chinuind un animal etc, tu ignori? Wow.
Mi se pare foarte ciudat, sincer.


n-am vazut, pana acum copii facand fapte chiar asa reprobabile.
am intervenit o sg data, cand vreo 4 tiganusi il bateau pe altul mai mic.
am spus ca mi se pare ca trebuie intervenit cand este absolut necesar, sunt sigura ca ai observat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anya spune:

Depinde de varsta. La 2 ani e ok sa zici ca nu e ok sa interactioneze cu persoane straine, dar la 6? Merge la scoala si interactioneaza. Vor fi profesori, parinti ai altor copii, femeia de serviciu, portarul...e obligatoriu sa interactioneze. Acolo nu mai suntem noi, clostile, sa spunem ce e bine sau rau si sa interactionam in locul lor.
Copiii mei au mers de la 3 ani in colectivitate si a trebuit sa se descurce singuri, atat in interactiunea cu persoane straine cat si cu copii de diverse educatii.
In parc i-am lasat sa isi gestioneze singuri conflictul, pana in momentul in care se ajungea la agrsiune in forma repetata. Sa va dau un exemplu. Copilul meu mai mare are 9 ani si face parte dintr-o echipa de basket care are si copii mai marisori decat el. Inainte de inceperea unui meci, antrenoarea inca nu venise si copiii se jucau cu mingile. Multe mingi. Unui coleg i se pusese pata ca vrea neaparat mingea pe care o avea in mana baiatul meu (desi avea de unde sa ia alta) iar al meu nu a vrut sa i-o dea. Intai a fost un schimb de replici iar apo baiatul respectiv s-a aruncat in placaj si l-a daramat pe al meu. Al meu si-a scuturat piciorul si s-a ridicat, tratandu-l "cu spatele". Copilul respectiv iar s-a aruncat la bataie, daramandu-l pe al meu. Si-a scuturat piciorul si s-a infoiat la agrsor amenintand-ul ca daca mai face ceva il pocneste. La faza asta eu m-am ridicat de pe banca pregatindu-ma sa intervin daca continua disputa. Nu mi-era teama pt al meu (face karate de niste ani) ci de faptul ca daca pana la urma se enerveaza si il pocneste pe agresor iese urat. Noroc ca baiatul respectiv s-a linistit si a luat una din multele mingi din zona. Nu stiu cine e parintele copilului respectiv, dar nu parea cineva interesat de ce se intampla pe teren.
In viata de zi cu zi, la gradinita, la scoala, copiii se vor trezi in contact cu agresori (verbal, fizic). Daca nu sunt lasati cand sunt mici sa incerce macar gestionarea conflictelor se vor trezi cand sunt mai mari ca se blocheaza si nu fac fata "greului".
Pe de alta parte, chiar cand sunt mici, daca nu ne ne vad pe noi ca reactionam la agresiuni, la murdarie, la violenta li se va parea firesc ceea ce se intampla. Daca 'acei' copii nu sunt atentionati cand arunca mizerie, vorbesc urat, bat inseamna ce e ok ce fac? Atunci de ce sa nu facem si noi la fel? Ca e mai usor!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monicabo spune:

Problema este destul de complexa, depinde de multi factori, sunt situatii..

Eu in general incerc sa intervin cat mai putin, le las pe fete sa se descurce. Insa o fac daca situatia escaladeaza in vreun fel. In general, nu am avut conflicte majore cu nimeni, nici fetele mele nu sunt genul "agresiv" incat sa-mi faca mari probleme...
Insa "nefacute" au mai facut cand si cand...le-am facut observatie si gata. S-a intamplat si sa arunce cu nisip in alt copil cu mine la juma de metru... (cea mica, cand avea cam 2 ani si ceva, a aruncat cu nisip in fatza unei fete, colege de gradinita cu fetita mea cea mare fetele se jucat la comun, aparusera mici neintelegeri mai ales cu cea mica, si pac!), eh...mi-am cerut eu scuze, i-am facut observatie Anei Maria, si mamica fetitei a reactionat rezonabil, si s-a dezamorsat situatia...
SI fetele mele au mai primit cate o portie de nisip (cred ca s-a intamplat cate o data fiecareia), la fel, n-am facut tambalau, era vorba tot de copii mici, si oricum parintii respectivi au reactionat.

Ce m-a mai enervat pe mine si am ripostat (la modul civilizat): copiii mei, la vremea cand aveau 1-2 ani, nu aveau cine stie ce stabilitate de mers/urcat scari pe la tobogan, vin copii de 6-7-8 ani, in fuga, si sa-l impinga, sa incerce sa-l dea jos de pe scara ca deh, se misca greu... Pai atunci m-am dus sa le apar, sa nu le darame aia mari, si le-am spus copiilor respectivi ca sa aibe un pic de rabdare ca pe scara este un copilas mai mic.. unul mi-a si replicat "da, dar urca prea incet" - "pai asta e, are doar 2 ani, ce vrei sa-i fac??"
Deci la conflictele "disproportionate", unde fetele nu fac fata datorita diferentei de varsta, acolo clar intervin, fie ca incerc sa mediez, fie sa ne "dam putin mai incolo" sau sa mergem in alta parte

Haideti ca trece ff repede timpul si toate astea vor deveni amintiri

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ramiris spune:

Citat:
citat din mesajul lui anya

Depinde de varsta. La 2 ani e ok sa zici ca nu e ok sa interactioneze cu persoane straine, dar la 6?


Al meu are aproape 10 si ii spunem in continuare ca nu are voie sa interactioneaze cu adulti straini.
Cred ca atata timp cat copilul nu poate merge in parc sau cu mijloacele de transport neinsotit trebuie sa stie ca nu este ok sa interactioneze cu straini. Spre protectia lui.
Din pacate traim intr-o lume in care exista pedofili, criminali, oameni cu probleme de sanatate mintala. Tie ti se pare ok ca un copil de 6 ani sa stie ca e in regula sa interactioneze cu un adult strain?



Mergi la inceput