Copii la diferenta de un an

Am nevoie de suportul moral si sfaturile cat mai concrete ale parintilor cu copii care s-au nascut repede unul dupa altul. Cum v-ati descurcat? Ce v-a fost cel mai greu sa faceti? Strategii care au functionat? La cine ati apelat?

De-a lungul anilor am mai citit pe ici pe colo, dar nu mai stiu unde sa caut in urma pe forum.
Uite, de exemplu acum ma confrunt cu dilema daca sa iau un alt carucior tandem ptr copii de varste diferite sau nu?

orice idee, sugestie, orice relatare a experientelor voastre este binevenita...multumesc.

ANDRUSHKA spune:

Tocmai am gasit subiectul asta... si mi-e foarte de ajutor, dar vreau sa cunosc si colege de..nu pot sa-i zic suferinta... cu experiente comune si recente.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=129878&SearchTerms=diferenta,mica,intre

Alex@Sara spune:

Intre fetele mele e un an si 2 luni diferenta,si mai am un baietel,care avea 3 ani si 11 luni cand am nascut pitica.A fost greu,a naibii de greu,dar am mai avut noroc ca mijlocia deja incepuse sa se joace cu fratiorul ei,si ma mai eliberam putin sa ma pot ocupa si de bebeita.Dar la mancare,schimbat,jucat (uneori si la baita) am fost singura cu ei,tati ajungand f tarziu acasa.Stiam ca nu va fi usor,cand am aflat ca sunt iarasi insarcinata(oricum aveam deja 10/11 saptamani cand am aflat,deci DD stie ce face )dar nu as schimba absolut nimic din ce s-a intamplat in viata mea de mamica.
Sper ca la tine sa fie vorba si de putin ajutor din partea cuiva,dar crede-ma ca vei face fata cu brio si singura.

Luminita,mami de 3 nazdravani:
tero Stefan-Alexandru 02.09.2005
shoricica Sara-Maria 30.05.2008
trompetzica Daria-Ioana 03 08 2009
Merita sa bagati un ochi ....

ANDRUSHKA spune:

Multumesc de incurajari si ptr raspuns. Credeam ca nu mai e nimeni pe forum la ora actuala care a trecut prin experienta asta, sau nimeni care sa vrea sa-si aminteasca . Despre ajutor... incerc in avans sa gasesc un ajutor in gospodarie si cu copiii, mai ales ca si eu voi fi cu ei acasa. Odata stabilita o oarecare rutina cred ca va fi mai usor. Totul depinde si de personalitatea pe care o va avea mezina, cate ore va dormi, daca voi avea lapte ptr ea, etc...

Am sa indraznesc sa te mai intreb una-alta cand voi fi la ananghie...

buflea spune:

Si eu am copiii la diferenta de 1 an ... Dupa mine, cel mai greu a fost cand unul avea 1 an si celalat 2 ani ... Pentru ca nu poti rezona cu nici unul dintre ei. E important un ajutor in acea perioada ...chiar si o cresa pentru cel mai mare, cu toate riscurile ei, cred ca este o usurare ... In rest, cu al doilea o sa mearga mai usor. E frumos sa ii vezi crescand impreuna, dar sa stii ca nu este obligatoriu sa fie prieteni. Ai mei nu prea sunt, sunt si baiat si fata ... Baiatul fire mai puternica, se joaca cam 20 min impreuna dupa care inevitabil se cearta eventual se bat. Este foarte multa competitie intre i, nu stiu daca asa este intre toti copiii, dar intre ai mei este foarte multa competitie ...la orice, pana si la atentia pe care o primesc e competitie. Daca eu ma dragalesc cu unul, il gadil, il puo .. Invariabil celalat nu-si asteapata randul, vine peste noi ... Sa intrerupa atentia pe care o primeste celalat si sa o primeasca el ... Sunt draguti oricum, eu sper sa fie si mai prieteni ...

cristinuk@ spune:

si eu ai mei au un an si doua luni diferentza intre ei
am fost singura mereu cu ei marele meu noroc a fost copilu mai mare care e super cuminte si independenta nu ma solicitat deloc extra plus ca dormea noaptea toata ceea ce mi a fost de ajutor sa pot sa ma ocup de bebe

acum nici nu ash concepe viatza alfel se iubesc si se joaca impreuna
cam o luna a durat la inceput acomodarea ea se speria de el cand incepea sa planga si era un pic geloasa dar acu il mamoseste ca si mine si ii ia apararea daca face pozne

se cearta pe jucarii inca dar tot ea cedeaza prima adica i o da numa sa taca

de iesit afara mi am luat carutz dublu si la inceput bebe dormea afara si ma ocupam de ea

avand preocupari comune am observat ca cel mic e mai ager(ca fata la varsta lui) si a inceput sa vb mai repede pt ca o copiaza pe ea mereu incearca sa faca si el ce face ea

de nevoie au invat ca fiecare pe rand de ex odata ea odata el in leagan ca nu pot face acelasi lucru cu amandoi odata si isi asteapta randu fiecare

totul vine din instinct ai sa vezi o sa fie bine

ANDRUSHKA spune:

Da, treaba asta cu 'prietenia" si cu gelozia e o loterie...vom vedea. De la inceput m-am simtit vinovata ca va trebui sa-mi distribui atentia si dragostea catre doi si nu numai catre primul, care, parca presimtind continuarea, nu s-a dezlipit de mine si din bratele mele pana acum de curand, cand nu mai pot sa-l ridic si sa-l tin ca si pana acum. Sper ca in subconstientul lui in formare sa nu perceapa asta ca pe un abandon sau retragere a afectiunii mele. Ma doare ca a trebuit sa-l las la parinti, la 300 de km departare si il vad la doua saptamani si mai stau si eu cu el cate doua saptamani atat cat sarcina imi va permite sa ma mai deplasez. parintii mei nu au putut sa se mute la noi si acolo au chiar toate conditiile, a trebuit sa ne sacrificam si sa ne rupem putin de el ca eu sa-mi duc sarcina mai departe in conditii bune iar el sa se dezvolte corespunzator. De aia si vreau sa fac aranjamente dinainte ca, imediat ce nasc sa ne incepem viata in 4, cu eventual ajutor platit.

cristinuk@ spune:

ai o sarcina cu probleme ? de ce ai recurs totusi la asta? mai bine platesti pe cineva sa te ajute zic eu decat sa te vada atat de rar

ANDRUSHKA spune:

da, am ceva probleme iar spatele meu deja cedeaza de la greutatea sarcinii, am zile cand nu pot sa merg nici prin casa. am incercat sa platesc pe cineva mai la inceputul sarcinii, dar eternele probleme cu diferentele de opinii, cu bona care face cum o taie capul pe motiv ca stie mai bine ca prapadita de mama care face spume la gura repetandu-i... de-aia acum ma pregatesc mai temeinic ca sa angajez pe cineva.Toti din jurul meu au considerat ca asta ar fi solutia optima, mai ales ptr Vladut. Las' ca mai e putin si ne reintregim formula.O sa uitam de perioada asta mai grea.

monicabo spune:

Hehe..am citit cu nostalgie subiectul ala...
Si intre fetele mele este diferenta mica, 1 an si 4 luni... si activam la acel subiect, eram in focuri Acum am mai crescut, e mai simplu dvdp fizic, ca sa zic asa.... apar insa altele, dar ne descurcam

UIte, dau copy paste de la ce am scris acolo... si pe parcurs mai adaug una- alta
buna,
Si eu am 2 copii apropiati ca varsta...2 fete, cea mare are 1 an si 5 luni, cea mica 1 luna...
Noi am vrut sa mai facem un copil repede dupa primul, plus ca s-a si intamplat sa se poata... Cred ca daca nu il faceam pe al doilea repede, apucam sa reiau serviciul, ziceam sa nu mai intrerup curand, ne mai cacaiam, nu cred ca imi mai venea sa o luam de la inceput.
Acum e destul de greu, insa copiii cresc, si scapi de problemele specifice bebelusilor/copiilor mici de tot...

In fine, eu ma descurc cu ele prin casa, Andreea e destul de intelegatoare (cat se poate spune la varsta ei, dar in fine, nu a reactionat negativ) cu privire la faptul ca o alaptez pe cea mica, ca o mai tin in brate, si cea mica in general e destul de cuminte. cat doarme, ma ocup de Andreea... Seara vine sotul de la serviciu,mai sta si se mai joaca cu ea

Problemele, si deci momentele cand avem nevoie si de alte ajutoare ar fi:
1 - la iesitul afara, ca nu pot (inca) sa ies cu ambele, si mai vine cate un parinte de al nostru sa ma ajute peste zi in zilele lucratoare la mers la plimbare, in weekend suntem amandoi acasa. Andreea merge de manuta, nu mai folosim carutul de vreo luna- doua, iar cea mica - cu carut. Daca as ateriza direct in parc, m-as descurca, insa pana in parc am de traversat o strada mare si f circulata pe la o trecere cu intermitent, unde nu te lasa mai nimeni, ba iti mai fac si semn sa astepti asa ca mi-e frica ca nu as putea-o tine bine pe Andreea.. si in plus, daca Andreea la intoarcere oboseste si vrea in bbrate, iar nu prea am cum sa fac. Maie varianta cu masina (am carnet, si primavara/vara/toamna am batut parcurile cu andreea), insa asta mai la primavara sa se faca vremea mai placuta sa putem sta mai mult, si sa mai creasca un pic ana maria sa o punem in scoica (acum mi-e frica pt coloana, la 1 luna). Intr-un wk cand a fost frumos, am iesit in 4 in Herastrau. In fine, mai studiez problema in timp, dar deocamdata procedam asa, cu bunicii... Plus ca pe andreea o mai lasam la ei, prin wk o parte din zi sau seara, sau dupaamiaza la cate o plimbare...
si
2 - treburile in casa: cu 2 copii mici in casa, nu apuc sa fac NIMIC. sau aproape nimie, ma rog. Fac doar treburi mai marunte.
Mancare ne face mama sau soacra, iar la curatenie si calcat avem pe cineva.
Ce fac eu: spalat rufe (la masina, si cateceva doar manual) si intins rufe, ordine prin casa, mancarica copil mare, maturat, spalat vase, calcat oarece urgente, si altele..deci chestii marunte, care nu necesita timp mult.
Mancare nu am cum sa fac cu andreea calare pe mine si curioasa sa cerceteze diverse obicete, de calcat nu am cum, ca la fel pune mana peste tot, trage si fierul e fierbinte, iar curatenie la fel, plus ca nici nu prea in place sa fac. Mai ales partea de spalat pe jos, spalat veceul...plus sama solicita rau si fizic spalatul asta pe jos, plus stat cu mainile in apa murdara cu carpa pe care se aduna tot praful de pe jos...pur si simplu NU IMI PLACE... imi place curatenia, dar sa o faca altcineva



Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

monicabo spune:

Mesajul anterior ala cu copy-paste era scris cand avea cea mica 1 luna... Cam dupa prima luna am reusit sa ies cu ele pe afara si singura. Bineinteles orice ajutor era binevenit!!
O imbracam pe Andreea, o luam pe cea mica in carut (l-am avut in casa vreo 2-3 luni, apoi cand a venit primavara l-am mutat in portabaj in masina), coboram, mergeam pana in parcul din apropiere si ma tineam cu carutul pe unde se juca cea mare. Cam in tot acest timp cea mica dormea sau mai cerceta prin jur pana o lua somnul. Cam pe la 5 luni ale celei mici am inceput sa mai iesim si cu masina prin alte parcuri nu in imediata vecinatate a casei. Aveam scaune de masina pt amandoua, si cand ajungeam in parc, Andreea pe jos, Ana Maria in carut.
Cand a mai crescut si Ana Maria, foloseam carutul doar cand era mai obosita, si mai incolo, de pe la 1 an jumatate nu l-am mai folosit deloc. Mergeau pe bicicleta si tricicleta, se jucau pe la locurile de joaca, ne plimbam...

La masa nu ne-am luat 2 scaune de copil, ci l-am prdat de la cea mare la cea mica, si apoi deupa cam inca un an, le-am pus pe amandoua la masuta mai mica cu scaunele mici, gen ikea...

Aum au ajuns amandoua la varsta gradinitei, se joaca, ce cearta, se impaca, povestesc, vorbesc mult intre ele, se "bat" care sa povesteasca prima...

Eu am refuzat sa despart fetele, dupa ce s-a nascut cea mica, tocmai pentru a nu ma desparti temporar de cea mare, pentru ca fetele sa creasca impreuna, sa se acomodeze una cu alta... pur si simplu le-am vrut alaturi pe amandoua!

Multa bafta!

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria