Autism la....7 ani?
Raspunsuri - Pagina 8
mamitzica spune:
Lorellay,
Eu vad mesajul tau ca cel al unei mame ingrijorate care cere ajutor.
Si eu am una bucata baiat de 6 ani jumate care uneori are pandaxii,de cele mai multe ori cind ii spun ca mergem la culcare sau sa se imbrace sau sa se spele pe dinti spune nu.
Cind il intreb ce a invatat la scoala zice "nu stiu".
Eu una am invatat ca baietii sint altfel si generatia actuala e cu mult altfel decit am fost noi.Sint zile in care ne sfideaza la scena deschisa,uneori tipa,uneori ne vorbeste urit.
Stii ce cred ca se intimpla cu ei?Cresc,devin relativ independenti,incep sa-si foloseasca capul,personalitatea si la virsta asta nu stiu intotdeauna cum sa-si refuleze nervii.Incearca sa stai de vorba cu el cind sinteti amindoi linistiti si mai putin stresati.
Am senzatia ca pe forumul asta s-a ajuns ca oricine sa fie pus la zid,iar restul persoanelor sint toate mame perfecte,intelepte,care sint pline de sfaturi utile si unele au asa mult timp incit pot scotoci in mesaje vechi de citiva ani ca sa-ti dea una in bot tocmai cind iti baga sub nas mesaje de pace si armonie familiala.
AB_AC spune:
Lorellay cand incepi sa scrii asa... pare nu tiu cum sa zic ... mai uman.
Cand un copil se manifesta asa nu poate fi vina lui. Nici de-i autist. Un copil autist care comunica are factori care-i declanseaza aceste crize. Cu cat copilul e mai "functional" ( ce termen idiot... da asa-i zice highly functional) cu cat cu un ajutor specializat poti reusi sa eviti o parte din stimuli si poti sa incerci sa-l ajuti sa recunoasca situatii diverse si sa reactioneze la ele.
Copilul tau nu pare invatat sa-si exprime furia si sa-si controleze mania. Reactiile lui sunt necontrolate... dar asta-i vina ta. E un comportament tipic de copil caruia nu i s-a permis sa spuna NU, NU VREAU ASTA. Ceea ce spui despre invatatura si restul pur si simplu completeaza imaginea unui copil strict controlat si lasat fara supape.
Poate acum situatia te depaseste. cere ajutor specializat. Pan atunci incearca sa-l intrebi ce vrea si decideti imreuna. Si pntru ora de culcare... si pentru masa.. pentru lectii :" cred ca ar fi timpul sa... dar parca as mai face ceva... tu ce zici? mai ne rasfatam putin si mai facem altceva inainte? Daca zice ca vrea altceva lasa-i putina libertate si cere-i cooperarea apoi in schimbul libertatii date. Cand tu simti ca ceva trebuie facut spune-i ca-i intelegi frustrarea. Daca chiar ajungeti la criza nu escalada. La urlete ia-l in brate si spune-i ca-l iubesti si intreaba-l de ce-i asa de suparat, ce si-ar dori el atat de tare sa faca de i se pare imposibil sa asculte atunci? Practic te intorci in urma ..la educatia unui copil de 3-4 ani invatandu-l sa-si exprime sentimentele si sa nu se lase dominat de ele.
emanouela spune:
invata sa-ti intrebi copilul 'ce doresti??? ai nevoie de ceva? ti-e bine? etc" nu te mai impune. invata sa te cobori la nivelul lui, pt ca el nu are cum sa se urce la al tau (tu cam asta ii ceri) si sa-ti intelegi copilul, care e doar un copil ce nu are nevoie de militarie sau vb politicoase, are nevoie de tine ca si mama, ca si prietena si egala lui si de gesturi dragastoase si tandre. schimba-te pe tine
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de 
nazdravana Darius Mihail
Ice_Queen spune:
lorellay, eu cred ca parintii (adica voi) sint cauza principala a frustrarilor baiatului. Nu il respectati ca individ, iar el nu va poate raspunde in mod egal, asa ca doar rabufneste din cind in cind. Dar cind va creste, s-ar putea sa schimbe foaia... si sa va para tare rau ca v-ati purtat asa cu el.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lorellay moa..da unde s-a ajuns...imi pare tare rau nu-mi sta in caracter sa jignesc si sincer nu ma asteptam la atata rautate.ma asteptam la sfaturi eventual... Fiecare isi educa copiii cum vrea si cum crede de cuvinta. Si acum sa ma inteleg cu fetele care m-au sfatuit.Multumesc.Da..sunt impulsiva, obosita, mereu pe fuga si fara timp, si ma afecteaza. Si da..voi cauta alt mod de a ma intelege cu copilul meu. Candva la incepututri...forumul asta era dragut...putei primi raspunsuri si sfaturi.Iti ridicau moralul....era placut. Acum...cum deschizi gura..cum ti-o iei. De atati ani aici...ar trebui sa caut prin arhiva sa vad ce oi mai avea scris. Ma rog..sunt pe langa subiect. Si da..am vrut sa afluu daca ar putea fi probleme de autism, nu sa ma invete unele persoane cum sa imi educ copiii. Cat despre trecut...eu am alta parere..e trecut si atat. As vrea sa va rog sa va opriti din jigniri. Hotararea pe care am luat-o e ca las regulile deoparte, mai multa blandete si cred ca trebuie sa ma tin de ceea ce spun, atunci cand spun sa nu dau inapoi...(hai interpretati asta). Sa vedem daca asa merge.  CODRIN *15.02.2005 si  DIANA *10.11.2009 Cea mai mare bogatie din aceasta lume sunt copiii, mai mult decat toti banii din lume si toata puterea de pe pamant. Mario Puzo |
Pina aici am citit. Am aprobat mesajul nu pentru ca imi place, ci pentru ca, pe undeva, am simtit ca ai inteles ca trebuie sa schimbi ceva la tine, sa incetezi a pune comportamentul copilului pe seama unor lucruri exterioare relatiilor din familia voastra. Dar dupa aceea am citit inca o data cu atentie mesajul si imi retrag aprobarea pentru ca sint
... Adica tu nu ai venit aici ca sa afli care e problema si unde se greseste, pentru ca pe tine nu te invata nimeni cum sa-ti educi copiii, in plus fiecare si-i aduca cum crede de cuviinta... ci doar pentru a obtine confirmarea ca micutul tau are o problema.Citesc mai departe, desi nu cred ca voi avea ceva de spus pina la sfirsit, cel putin nu atit timp cit nu esti dispusa sa asculti.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lorellay Cat despre trecut...eu am alta parere..e trecut si atat. |
A trecut, da... pentru tine poate fara urmari. Din pacate, pentru copil, trecutul care pentru tine a trecut, pe el l-a format.
nelia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui JuliaSM Eu cu regulile sunt de acord, atat timp cat toti din familie cunoastem si ne supunem unui cod nescris de reguli si impuneri, ca sa ne facem impreuna viata mai frumoasa. Nu intram incaltati in casa, nu lovim unii in ceilalti, nu ne strigam pe porecle sau invective, respectam linistea cand cineva doarme si ar putea fi deranjat...si tot asa. Alte masuri si delimitari ale comportamentului sunt mai mult ...aduse la cunostinta, decat impuse, pentru ca mai bine merge puterea propriului exemplu, decat orice barem de punctare si motivare a comportamentului. Daca mama sta cartofel pe canapea si se uita la telenovele toata ziua, degeaba il tot pedepseste pe prunc si-l trimite la invatat si la pozitionarea burtii fix pe carte si nu pe langa! Sistemul de recompense si asta cu + si - mi se pare deficitar pe termen lung, din multe puncte de vedere. Jucariile, cumparaturile,cadourile,dulciurile, excursiile sunt oferite de parinte din dragoste si absolut neconditionat, chiar daca puiul angelic e uneori un mic tiran, are bube-n cap, IQ de 45 si e balbait. Formeaza in copil un sistem dupa cel al lui Pavlov, de stimulare si raspuns, insa e fals, nu autentic. Copilul devine un bun actor, cel mult. Si ce incepe mama in cei 7 ani de-acasa, continua scoala cu calificativele si notele,apoi un sistem profesional la fel de competitiv, bazat pe recompense, asa incat te trezesti ( daca ai norocul asta!) pe la vreo 60 ani ca ai facut din scutece pana la vremea protezei dentare doar ce ti-au impus altii sa faci, de dragul unei recompense si de frica pedepsei! Si ai mei au momente de criza, cand nu vor sa faca aia si aialalta, insa frustrarea si nervii lor, iesirile astea nu interfereaza cu conditionari din partea mea, cu fluctuatii ale sentimentelor sau reactiilor mele fata de ei. Poate de-aia, in culmea nervilor lor, sunt gata sa mi se arunce in brate si sa isi descarce nervii cu o tura buna de plans, decat sa urlu eu singura si nervoasa in baie, in timp ce ei sunt claustrati in camera lor, tot urland! Eu sunt mama, adultul, echilibrul, axis mundi pentru ei.Deocamdata. Mi-ar placea sa raman un punct de referinta in ochii lor si dupa ce vor descoperi ei alte modele demne de urmat, in profesori, prieteni, oameni celebri( autori de carte, lideri spirituali samd). Btw, daca societatea noastra merge pe sistemul recompenselor, de ce nu ne convine cand se aplica asta si in plan intim, intre sot si sotie, de exemplu?... Te doare capul, ai o iesire temperamentala, te declari in greva, nu mai gatesti, nu mai speli(vorbind in general, nu e Buflea subectu', doar am plecat de la ce a scris ea)...si sotul sta cu markerul in mana in dreptul whiteboard-ului, tot scazand si scazand in dreptul numelui tau, pana nu mai ramane nimic! Ce tu pantofi, pardesiu,geanta?!!...Vise! Intai invata sa vorbesti frumos si cu calm,nu cu iesiri din astea exagerate(si fara sa vii cu argumente de-astea...feminine,cu sindrom premenstrual si alte alea!) si apoi poate-poate ti se trece si tie o cruciulita amarata,acolo.Si aia neagra. Pentru ca e scrisa pe whiteboard,vai mie!  |
Excelent mesajul tau, Julia. Nici nu am ce sa spun in plus.
buli spune:
| Citat: |
A trecut, da... pentru tine poate fara urmari. Din pacate, pentru copil, trecutul care pentru tine a trecut, pe el l-a format. |
nelia, cred ca ai sintetizat intr-o fraza esentialul
nelia spune:
Lorellay, ultimul tau mesaj mi-a dat sperante, te rog sa-l recitesti de fiecare data cind ti-e greu. Are multe de comentat chiar si asa, dar nu vreau sa o fac, e bine ca ai inteles totusi ceva din subiect.
Dar, te rog eu frumos, schimba titlul!
Aqai spune:
O sa scriu cu liniute de la capat ca sa nu uit ceva si ca sa mentin cat de cat concis raspunsul :) - AUTOIRONIE LA GREU, cand ma uit in final cat am scris :))))
- recomandare: kids are worth it - barbara coloroso. Nu ma intind acum, dar e una dintre cele mai echilibrate carti de comportament fata de copii si cu copii pe care am citit-o.
- Lorellay, nu e cazul sa te mulezi dupa firea lui si nici el sa iti respecte toate regulile. In prima faza la-o tu mai moale si incearca sa faci tot posibilul sa va cunoasteti si sa gasiti calea de a "convietui" pasnic. La 7 ani un baietel nu mai e un belelus, are personalitatea lui si are nevoie de spatiu sa si-o manifeste. Se prea poate sa simta o presiune foarte mare si de aceea sa rabufneasca? Poate simte ca nu e inteles? Respectat? Asta nu inseamna ca voi nu il ascultati si respectati, insa poate insemna ca nu ati auzit bine nevoia lui...
- crizele: la urma urmei are nevoie de un loc sa rabufneasca. In prima faza, da-i spatiu sa-si termine criza si lasa-l sa vina el catre tine. Daca prinzi criza "din zbor", eu nu cred ca e o idee rea sa-i sugerezi sa se retraga undeva si sa revina cand e calm. Daca sunteti doar voi 2, poti sa te regtragi tu.
Uneori s-ar putea sa aiba nevoie sa fie tinut in brate sa planga. Alteori nu. Invata sa recunosti nevoia ca sa ai reactia corecta. Altfel e bai. Baietelul meu mic de obicei vrea sa fie consolat, chiar daca imi mai arunca si cate o vorba de iubire gen stupid mom in timo ce e consolat. Apoi cand se calmeaza si imi spune ca de fapt el ma iubeste. Cand in sufletele lor e furtuna, se manifesta ca o furtuna si asta e. Vor invata in timp sa cum sa se poarte cu alti oameni, dar tu esti mama.... cu tine pot sa isi permita si sa se mai elibereze si sa rabufneasca, nu?
Celalalt al meu prefera sa fie lasat in pace. Sa nu cumva sa te apropii de el cand e furtuna, ca faci uragan. De fapt, cam tot ce povestesc eu aici am invatat cu el, ca e mai temperamental decat celelalt :)
Daca pleaca trantind si vorbind urat si se inchide intr-o camera, lasa-l. Va iesi el cand va fi gata si o sa fii surprinsa ca isi cere si scuze ca ti-a vorbit urat, fara sa-i spui tu nimic si va fi mai voloros si pentru tine si pentru el.
Nu discuta si nu-i tine morala atunci. Cand e calm, poti sa ii explici unde a gresit si cum sa corecteze. Poti sa ii spui ca e normal sa fie suparat, dar ca reactia nu e cea potrivita. Poti sa-l inveti cum sa reactioneze: sa vorbeasca, sa respire adanc, sa ia o pauza, sa faca 10 flotari mai stiu eu ce i se potriveste. dar nu-l certa. O sa il intarate si mai tare. Si nu in ultimul rand, nu curata dupa el. Cand e calm, e suficient de mare sa si stranga "dezastrul". Dar ai grija cum prezinti: a curata dupa el e o responsabilitate, nu o pedeapsa. Nici tu nu esti pedepsita sa strangi cioburile daca spargi un pahar, nu?
- VREAU si dat din picioare. Nu reactiona. Cand e calm, explica-i ca e de dorit sa foloseasca o alta exprimare.
Daca esti de acord cu dorinta si modul de exprimare, invita-l sa-si ia singur, daca e posibil safe pt varsta lui. Acuma daca chiar face ceva super interesant si nu vrea sa se intrerupa, adu-i tu, nu fii prea stricta :)
- Urletele: lasa-l :D. Oricum, nu cred ca vecinii tai sunt atat de cuminti incat sa nu faca niciodata galagie :)
- Nu iti fie teama sa spui nu, dar sa fii sigura ca spui nu fiindca e nevoie, nu doar fiindca ati intrat intr-o lupta de putere.
- Nu negocia daca nu e cazul (atunci cand ai spus nu fiindca stii sigur ca cererea lui nu e realizabila - gen hai sa mergem la 9 seara tam-nesam la vecini :D)
- Nu ii tine teorii. Mai bine ia-ti 20-30 min seara inainte de culcare, cand sunteti linistiti, dupa povesti daca mai cititi, si vorbiti calm si firesc despre ce s-a intamplat peste zi. ce v-a palcut, ce nu, de ce v-a placut sau nu, cum ar fi de dorit sa fi procedat fiecare. Si el poate sa-ti spuna ce si-ar fi dorit sa faci tu. Ideea e sa fie dialog real, nu cearta mascata.
intr-o astfel de seara eu am descoperit ca pot afla foarte bine cum a fost la scoala invitandu-l sa-mi povesteasca despre prietenii lui. Am aflat toate traznaile :D de care habar nu aveam :D. Atentie sa nu il certi/ moralizezi/descurajezi. Daca auzi ceva ce nu iti face placere faci o notita in minte si peste zile, gasesti tu un moment potrivit, discutati.
Am facut o lista intreaga de NU, imi dau seama :( Dar vezi, sunt NU pentru tine, nu pentru el. Tu esti adult, esti in mai mare masura sa te autoeduci, iar el va urma in timp noul model. Si ca si cum n-ar fi destul de greu deja, trebuie sa inveti sa fii flexibila :) Consistenta aia din carti nu inseamna ca de fiecare data sa reactionezi musai la fel; la noi a avut valoare sa avem grija sa facem ce spunem, chiar daca in situatii similare am spus lucruri diferite.
As vrea doar sa te mai asigur ca nu vorbesc din carti. Si noi am ajuns intr-un punct in care "conflictul" era atat de puternic incat mi-am dat seama ca daca nu dau eu inapoi ssi sa-mi dau timp sa re-evaluez relatia noastra nu vom merge bine inainte. Uneele abordari le-am citit si mi-am impus sa le practic, altele mi-au venit ca inspiratie de moment dar ce e important este ca lucrurile stau cu totul si cu totul altfel.
Si nu in ultimul rand odata ce am luat niste distanta, nu am mai fost noi parintii tensionati. Echilibrul nostru le-a dat si lor incredere, sunt sigura. Si chiar cand mai gresim, nu mai e tensiunea aceea dinainte de a fi parinte bun.