Un copil? Doi? Ce parere aveti?
Raspunsuri - Pagina 2
Selene_Bunny spune:
Eu am 33 de ani si o fetita de 3 ani. Sunt in tabara cealalta, ma sperie rau de tot gandul unui al doilea copil.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
Mik spune:
Cel putin doi ! 
L-am avut pe primul le 29 de ani, apoi au venit la 3ani si 4,5 ani de diferenta ceilalti doi.
E adevarat ca renunti macar un pic la ceva pentru copiii, dar se merita ! Doi copii nu se cresc de 2 ori mai greu decit unul singur, ci doar putin mai greu decit unul singur. Apoi puiul tau nu va fi singur in viata, va creste mai sociabil si mai responsabil.
Daca sunteti sanatosi si va intelegeti bine, nu ezita o secunda !
madutza_bra spune:
Parintii mei au gandit cam ca tine si m-au facut doar pe mine. Intotdeauna mi-am dorit un frate/sora cu care sa vorbesc cu care sa ma joc, iar acum vad in jur la prieteni cum se ajuta fratii intre ei si imi pare si mai rau ca sunt singura la parinti.
Primul copil l-am facut la 27 de ani, al doilea la 29, intotdeauna mi-am dorit 2 copii, pentru ca eu am fost singura. Dupa ce am nascut fata ma gandeam ce greu imi va fi pana va trece de perioada de colici si nopti nedormite..dar totul a trecut f repede..acusi face anul si parca mai ieri am aflat ca sunt din nou gravida.
poate singura perioada in care imi convenea ca sunt singura era atunci cand se dadeau banii de buzunar..si nu trebuia sa-i impart cu nimeni..dar asta e o faza foarte trecatoare...
BlackCat4evR spune:
Buna, eu am un frate mai mic cu 8 ani din a doua casatorie a lui taica-meu. Asa ca am avut timp sa vad si cum e fara frate...
Nu l-as da pe nimik! Orice ar fi, orice s-ar intampla, stiu ca undeva pe lume e ceva al meu, parintii se vor duce, dar el va ramane acolo.
Eu neaparat ii fac fiica-mei un fratior sau o surioara! (cel putin...)
buburusca spune:
mey, scuze daca ating pe cineva cu "batrana" dar nu este nici cu cea mai firava intentie.
e adevarat ca pe de o parte ma sperie sa o iau inca o data singura cu totul(sot=servici cu "stii cand pleci, dar nu cand vii"), sa ii ofer conditiile ce le-am oferit si primului. si mai ma gandesc ca o sa renuntam la multe pt ca eu neaducand niciun venit...se simte. avem intrari lunare dar ca tot omul cea mai mare parte se duce pe banci, facturi si gradinita.
sunt o mama buna(zic eu
) imi iubesc copilu enorm, m-as sacrifica pentru el, insa simt ca abia de acum incepe adevaratul greu al vietii de parinte. acum cand incepe sa isi impuna personalitatea, ideile, care unele sunt distrugatoare, cand are si el "nervisori de copilas". si de multe ori ma abtin sa ridic vocea la el, dar uneori sunt si eu greu de stapanit. si ma gandesc ca atunci cand or fi doi...poate ma transform intr-o mama isterica, mereu nervoasa, indispusa, anxioasa.
ma mai sperie si gandul ca nu ma voi ma angaja si este ok acum, insa niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul.
offff... grea decizie! sincer, simt ca as mai vrea un bebe atunci cand intru in contact cu ei sau rasolesc nostalgica prim albumele baietelului meu, prin hainutele lui de bebelus.
kitzy spune:
Clar 2 copii daca aveti posibilitatea. Eu pe al doilea l-am nascut la 32 de ani, e diferenta de 2 ani si 8 luni intre ei, e un pic mai greu cu doi, nu cu mult mai greu decat cu unul singur, dar satisfactiile sunt inzecite. Se bucura cand se intalnesc, se joaca impreuna, e plina casa de chiote si rasete, si cel mai important, sufleteste ma simt implinita cu adevarat acum.
adialex spune:
Eu niciodata nu mi-am dorit doi copii; am fost singura la parinti si mi-a fost bine; nici nu ma imaginam mama de doi, nu credeam ca sunt in stare sa iubesc doi copii la fel; si m-am ferit sa raman insarcinata cat am putut; dupa 5 ani, s-a intamplat... am ramas gravida; a fost un soc, aveam planuri mari, ne pregateam sa plecam din tara, copilul era deja mare, ne vedeam departe; si m-am trezit insarcinata; nu eram pregatita absolut deloc, toata lumea ma sfatuia sa renunt la sarcina; dar am renuntat la planuri ;
acum am doua minuni si le iubesc la nebunie; pe amandoua la fel; sunt viata mea amandoua si cateodata ma gandesc ce naiba a fost in capul meu atata timp de nu am vrut doi, ce egoista am fost;
a, si inca ceva; dupa ce am nascut-o pe bb2, toate in viata noastra au intrat pe un drum atat de bun, toate problemele materiale s-au rezolvat perfect, ne merge de minune;
succes in decizia ta, si crede-ma, Dumnezeu le aseaza pe toate asa cum trebuie.
Bee spune:
Daca acum iti trece prin cap gandul ca mai vrei un copil, peste cativa ani te vei blama ca nu l-ai facut. Am prieteni care au facut primul copil undeva bine dupa 30 de ani. Si nu se simt batrani, ci au doar regretul ca nu l-au facut mai repede (in sensul "unde mi-a fost mintea sa traiesc fara copii").
EU i-am facut la 27, 29 si 31. Acum am 33 si tot am undeva in coltul sufletului meu speranta ca spre 40 ori voi infia ori voi mai face un copil. A 2-a sarcina si al 2-lea copil au fost o bucurie imensa. A 3-a sarcina a fost o surpriza, fizic pentru mine a fost cam mult, insa bucuria si fericirea pe care a adus-o micutul in casa noastra, nu se pot explica. Si am avut probleme materiale, poate nu am putut sa le ofer "totul", dar cand ii vad impreuna, totul trece. Si lor le e bine "in gashca". Stiu asta fiindca mijlociul m-a intrebat cand ii mai fac un frate, ca mai are nevoie.
Cu serviciul, eu am fost o norocoasa. Schimbare radicala, dar in bine, dupa 4 ani de stat acasa.
x_ggg spune:
Eu sunt in cealalta tabara. Am nascut cand aveam aproape 28 de ani, acus fac 30, dar nu imi mai doresc un alt copil. E adevarat ca nici financiar nu ne-am descurca, dar simt ca nu ma tin nervii sa o iau de la capat. Copilul meu are acum 2 ani si 4 luni, si desi multa lumea mi-a spus cand era mai mic ca o sa uit de greutati si o sa vreau altul, se pare ca in cazul meu nu e asa. Cu cat trece timpul sunt convinsa ca nu imi doresc un al doilea copil. Eu am un frate, pe care mama l-a facut ca sa am cu cine sa ma joc, si sincer nu suntem asa apropiati, ne mai dam un telefon din cand in cand si ne mai sfatuim in probleme legate de mama, dar atat. Niciodata nu am fost apropiati, nici cand eram mici. Dar, daca deja iti pui intrebari ca ai vrea, dar dar... inseamna ca iti doresti, si nu ar trebui sa iti stea nimic in cale.
dana vio spune:
Este o vorba: unul e prea putin, trei sunt prea multi. Noi suntem 3 frati, inca n-am stabilit cine-i in plus! Barza s-a lasat greu convinsa sa vina la mine asa ca al doilea nu prea are sanse. Dar faceti-l si pe al doilea, e grozav sa ai frati!
Alexandra Maria
14.12.2007