Strengari de Martie - Aprilie 2012 - 24

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns irinaelena spune:

Ronina, nici eu nu iau calciu, dar mananc lactate (iaurt si branza mai ales), daca are vreo importanta...

monna, merci

Ce am simtit eu cand am nascut prima oara? Cred ca a fost undeva la mijloc: si iubire, dar si frica. In prima zi nu l-au lasat cu mine, nici n-aveam cum sa ma ocup de el, ca dupa cezariana nu am avut voie sa ma ridic din pat. L-am vazut numai putin. Insa a doua zi cand m-am ridicat l-am tot cerut pana mi l-au adus si mi l-au lasat, si nu ma mai saturam sa ma uit la el. Iar cand am ajuns cu el acasa si l-am pus in patut, ne uitam amandoi la el, eu si sotul, si ziceam: now what? L-am adus acasa, acum ce facem cu el? . Dar am avut ajutoare din toate partile, sotul a avut 3 sapt de concediu, a fost super supportive, mama mea a venit sa ma ajute vreo saptamana.. a contat f mult, asa ca ne-am acomodat usor. A doua oara va fi altfel, sunt convinsa, ca e si Andrei in peisaj, dar ne descurcam noi cumva.

Irina, 28+ cu Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dara76 spune:

Aredwynn, nu stiu cu saptamanile de pe forum foarte clar, cu lista respectiva de unde s-a preluat la toate odiseile, ma gandeam c-o fi buna pt. ca se considera nastere la termen la 37 de saptamani? Dar nu mi-e clar daca de la 37+1zi sau de la 36+1zi.
Eu mi-am facut un calendar personalizat la babycenter sau undeva si imi spune gen aveti 32 weeks+0 days si mi-am luat chestia aia de reper.
Eu in sarcina simt uneori valuri de drag pentru bebe, ori aiurea, fara motiv, ori cand misca pe sus (cand misca pe jos si doare rau, ma mai sperii sa nu se nasca prea devreme si nu simt drag fix in momentul ala, ci indirect, la modul "aoleu sa nu pateasca ceva bebe").
Alteori ma sperie toata ipostaza, renuntarea la libertate, dar ma gandesc ca se va compensa cu iubire. Renuntare la libertate in sensul de a nu fi nevoita sa raspund pentru cineva non-stop, nu in sensul ca n-o sa pot iesi in oras, ci mai degraba daca o sa pot sa nu ii fac rau, nu stiu, prin vreo neglijare cand sunt epuizata.



28+ Miruna Sanziana

*MTHFR C677T homozigot; PAI polimorfism 675 4G heterozigot; mutatia factorului XIII (G102T) V34L heterozigot // Clexane injectie 0.4 seara, Aspenter 2/zi seara, B12 metilat, acid folic metilat, Magne B6, Folowise, Cetebe, L-arginina*

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monna3 spune:

Aredwynn mie acum imi e drag de nu mai pot de bebe, mai ales cand il simt miscand imi vine sa-l pap cu totul, abia astept sa-l tin in brate si sa-l pupacesc. Nu stiu cum va fi dupa nastere... Am si momente in care ma sperii ca n-o sa stiu sa am grija de el dar astea cred ca sunt griji pe care le are orice mamica, mai ales la prima sarcina.

Monica, fericita 32+ cu Cezar-Andrei

AMR: 8 saptamani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aredwynn spune:

Eu sunt curioasa daca, la nastere, poti face legatura intre bebelusul pe care il simti in burtica si cel pe care il vezi dintr-odata si il simti concret, sau nasterea e un nou inceput din punctul asta de vedere, al atasamentului pentru copil. Nu stiu daca m-am exprimat prea clar...

34+ cu Natalia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kovacsc spune:

Dara ma bucur ca ai pus linkurile acelea. Chiar mi-a placut sa citesc despre acele sentimente. Nu stiu dc m-am gandit vreodata ca si eu as putea trece prin asa ceva. Dar cred ca de cele mai multe ori m-am gandit ca o sa o iubesc enorm din prima clipa si ca probabil o sa ma uit la ea si cand doarme asa de draga o sa imi fie.
De exemplu multe mame mi-au spus ce emotionate au fost cand i-au auzit prima oara inimioara la ecograf, sau ca au plans cand au citit testul de sarcina.
Eu cand am mers prima oara la ecograf nu mi-a pus inima sa o ascult si nu am plans niciodata de emotie sau bucurie de cand sunt insarcinataf. Cand am vazut testul de sarcina pozitiv nu imi venea sa cred, apoi treptat nu imi mai incapeam in piele de bucurie. Cand mi-a zis ca este fetita asa mult m-am bucurat dar nici macar atunci nu am plans. in schimb sotului meu i-au dat cateva lacrimi. Chestia este ca eu nu sunt plangacioasa de fel si nu imi exprim bucuria si emotiile prin plans ci cu totul altfel.
Aredwynn pana sa miste fetita nu simteam ceva deosebit pentru ea. M-am gandit ca asa va fi pana voi naste. M-am inselat. De cand misca imi este foarte draga, vorbesc cu ea si tot timpul m-au amuzat miscarile ei. Uneori cand ma trezesc noaptea, nu stiu de ce se intampla doar noaptea, parca mai am asa sentimente ciudate de genul ca acum orice ar fi nu mai pot da inapoi. Gata este in burtica nu ma mai pot razgandi.

Ultimul ciclu l-am avut in 11 iulie 2011 si acum imi ies 28 de saptamani. Cine ma verifica si pe mine sa nu cumva sa fi gresit.

Cristina 28+ Karina, fetita noastra draga


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kovacsc spune:

Aredwynn si eu m-am gandit de multe ori daca o sa pot asocia ceea ce simt acum pt fetita cu chipul ei. Eu acum mi-o imaginez intr-un fel, cu o anumita personalitate acum am sentimentul ca ea se descurca si fara mine, sta linistita in burtica o vad oarecum matura dar cand se va naste, va fi cu totul alta fetita, dependenta total de mine...

Cristina 28+ Karina, fetita noastra draga


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tala spune:

Dara sunt convinsa ca atasamentul se declanseaza datorita oxitocinei. Din cauza asta am suferit ca nu am nascut natural (pe langa alte motive), dar tot s-a declansat ceva. Insa nu pot sa va spun cat de vinovata m-am simtit cand dupa ce mi l-au adus in rezerva a doua zi si a plans noaptea a venit o colega de salon sa ma trezeasca - e adevarat insa ca de atunci nu s-a mai intamplat ever sa nu deschid ochii la cel mai mic fosnet (si acum, la 5 ani jumatate).
Dupa nastere mi l-au adus la san, la 2 ore si cum eram cu perfuzii, intinsa si inca amortita nu-i vedeam decat crestetul si ma chinuiam sa-i fac poze cu mobilul ca sa-l vad . L-am iubit din prima, stiu sigur, dar cum au zis si fetele o data cu el s-a nascut si cea mai mare frica a mea - aceea de a nu pati vreodata ceva. Acum stiu sigur ca o sa fie altfel si asta din cauza ca o sa-mi fie (imi este) teama sa nu iubesc pe vreunul din ei mai mult decat pe celalalt . Sper sa pot evita contorizarea asta pentru ca stiu sigur ca ma va epuiza.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dara76 spune:

Kovacs, e bine cum ai calculat. Uite aici mi-am generat calendarul, dupa data UM http://www.babymed.com/pregnancy-calendar-and-calculator-week-by-week [are si print si mi l-am tiparit intr-un pdf]
Nici eu nu ma exprima plangacios inainte si nici acum. Adica acum n-am plans la ce plange lumea, ci la cu totul alte alea, ca atunci venea la mine valul de plans hormonal. Pana si depresia aia post-partum, tine de sprijin (odihna pt. mamica, suport resimtit), dar si de valurile de hormoni, adica e si pur 'chimica'. Adica nu doar in primele zile sau in primele 6 saptamani, ca mai sunt si hormoni la alaptare, etc.

Tala, eu am inteles ca asta cu oxtocina depinde si de eliminarea placentei, la fel ca si colostrul/laptele. Ori de eliminat se elimina placenta si la cezariana. Eliminarea asta a placentei declanseaza multe, nu doar oxitocina care porneste contractiile. Problema ca uneori ar veni si laptele mai tarziu la cezariana (dar e f. bine cu colostru in primele zile, aia tre' sa manance bebe atunci) e din cauza ca e stresat organismul de operatie, nu ca lipsesc hormonii.
Era o fata draguta la bulgarasi care zicea "de ce n-ati zis ca la alaptare iar e oxitocina care-ti contracta uterul? ca m-am speriat de contractiile uterine de la alaptare".
Chestia e ca si la nascut natural poti sa secreti mai putin oxitocina decat la o nastere cu cezariana, ca e de la corp la corp cantitatea de hormon secretata la eliminarea placentei. La fel si cu prolactina care stimuleaza lactatia. Nu tine atat de mult de tipul de nastere, cat de corpul fiecaruia si de cat de stresat a fost de cezariana (unele fete se refac mai repede dupa cezariana decat altele).

LE:
Tala, nu ai cum sa contorizezi cantitativ, va fi normal sa-i iubesti diferit, ca pe toate persoanele din viata noastra. Cat timp nu faci diferentieri negative de tip "de ce nu esti si tu asa cuminte ca fratele tau" sau "de ce nu inveti la fel de mult, uite el ce face" sau altele mai babane (dar chiar nu cred ca e cazul la tine) e normal sa fie o chestie interactiva, adica si dupa cum e copilul, sa te identifici mai mult cu unul sau sa iti placa la unul unele calitati si la altul altele. Ca e diferenta intre ce ne place si ce iubim. De iubit ii vei iubi pe amandoi, doar ca-ti vor placea lucruri diferite la ei.



28+ Miruna Sanziana

*MTHFR C677T homozigot; PAI polimorfism 675 4G heterozigot; mutatia factorului XIII (G102T) V34L heterozigot // Clexane injectie 0.4 seara, Aspenter 2/zi seara, B12 metilat, acid folic metilat, Magne B6, Folowise, Cetebe, L-arginina*

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J.D. spune:

Sovi, si eu as naste acasa, dar dupa prima experienta nu cred ca as putea. Oricum e devreme sa/mi fac planuri. Doctorii de la spital imi vor spune ce posibilitati sunt. Asta dupa 32 de saptamani.

Dara, eu am simtit iubirea aia profunda pentru Finn la cateva zile dupa nastere. Cat am stat in spital nici macar nu l/am pupat. Il tineam mai tot timpul in brate si ma uitam la el. Il dezbracam, il imbracam si tot asa. Deja devenisem experta in schimbat scutece si imbracat copilasi din spital. Drept e ca nu mi/a fost niciodata frica sa/l schimb, sa/l imbrac sau sa/i fac baie singura. Probabil imaturitatea si/a spus cuvantul.

Finn Constantine 15.10.2009 si 27+ Euan Tudor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tala spune:

Dara apropo's de plansul hormonal eu m-am trezit zilele trecute ca plang la Razboiul stelelor . Si eu am resimtit puternic contractiile uterine de dupa nastere, dar ma gandesc eu ca toata lumea le are si am observat si legatura dintre ele si alaptat.
Stiu ca ai dreptate in legatura cu modul de a iubi copiii, dar nu ma multumeste - nebuna de mine ar vrea sa fie exact la fel.

Mergi la inceput