Atitudinea pozitiva

Mik spune:

Mey, Selene, eu te vad puternica si sufletista, insa fragila caci ai fost contrariata.
Hai curaj !

Ice_Queen spune:

Eu imi obtin atitudinea pozitiva din proverbul 'life's a b***ch, and then you die'

Andries spune:

Eu cred ca e foarte greu cand "lovitura pe sub centura" vine de la cineva din propria familie . Cand trebuie sa "tragi gardul" in curtea "emotionala" pe care o imparti cu parintii, sora, bunicii.

Happy jos palaria si la fel si pentru celelalte fete. Totusi eu perceap ca in revenirea ta, critic a fost faptul ca ai putut sa spui "drogul l-a furat, l-a transformat intr-un om bolnav si eu sunt singura responsabila sa ma scot din situatia asta si sa-mi scot si fetele din situatia asta". Ceva de gen. Ai avut o limita de demarcatie atat de clara ca nu mai aveai de ales.

Dar daca limita nu-ti e trasata atat de clar, e mult mai greu sa spui "ii bag pe toti in aia... " si-mi iau eu responsabilitatea unui nou inceput, vad eu ce fac mai departe. Sangele apa nu se face.

Selene_Bunny spune:

Eu tocmai am primit un mail taman de la acele persoane despre care am scris, acele persoane despre care am vorbit la subiectul meu, "Oameni". Probleme de sanatate, nu mari, dar nasoale, operatie in strainatate, chiar zilele astea.

Stau si ma intreb daca ma pot detasa emotional si sa le raspund doar din bun-simt, din cei 7 ani de acasa.

Pe de alta parte, nu pot sa nu observ ceva ce am observat si mai demult. Ori de cate ori iau o decizie radicala, parca isi baga dracu' coada si apar evenimente care sa ma intoarca din drum.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

andacos spune:

Andries(nu,nu sunt de acord cu ce spui tu ,astea sunt doar motive de ascuns dupa degete,parerea mea bineintzeles)adica tu vrei sa spui ca pumnul(sau pumnii ca doar nimeni nu se desparte asa usor,nimeni nu e atit de categoric mai ales cind sunt copii la mijloc)dat de sotzi,de cei pe care i-am ales si ne-au ales la un moment dat sa ne petrecem batrinetzile impreuna,nu e asa dureros,socant ca cel dat de familie?

Explica te rog,ca eu n-am intzeles ce vrei sa spui!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Andries spune:

Eu cred ca totul depinde de proportia de timp pe care o petreci cu persoana respectiva. Cu parintii, traiesti de la 0 la 20 (?) de ani si esti practic oglinda lor in viata si ei sunt cumva oglinda ta, o oglinda in care te poti vedea cum vei deveni peste ani. Cu sotul incepi sa traiesti 2, 5, 7, 15 ani impreuna si abia dupa un numar x de ani sotul ajunge ca o ruda de sange.

Daca ai o relatie proasta cu ei (familii dezorganizate, etc) evident ca nu prea astepti mare lucru de la ei. Vrei eventual sa pleci sa scapi de ei.

Dar daca ai o relatie buna si la un moment dat apare o "lovitura" (o cearta urata, o problema emotionala) aceasta "lovitura" te forteaza in mod brutal sa alegi intre A si B, izbeste exact in satisfacerea nevoii de apartenenta sociala (care era bine mersi pana atunci, in familie) sau intr-o alta nevoie, poate in nevoia de a avea propria familie (pentru ca probabil ai de ales intre familie si omul iubit).
Dar pana la urma ceea ce se numeste "securitate fizica" nu este fundamental atacat cum e atacata la o persoana abuzata fizic atat de tare incat sa "rupa puntile" cu agresorul (agresorii). Evident ca poti avea situatia in care tatal devine dependent de drig si isi ia la bataie fiica, evident ca ea o va lua la sanatoasa cat de repede va putea si va suferi enorm. Dar e genul de situatie de nesuportat fizic, nu poti sa umbli vanata pe strada zi de zi si sa te prefaci ca e ok totul. Dar ce faci cand atacul este de natura emotionala, de santaj si vine de la cineva din familie care timp de 20 de ani de exemplu a fost ok, a fost un model pentru tine? De cele mai multe ori te chinui ani de zile sa gasesti o cale de mijloc, sa impaci si capra si vafza, nici nu suferi fizic, dar nici bine nu-ti este.

In fine, nu stiu daca m-am facut inteleasa. E mai rapid sa iei decizi de a da divort cand ai incasat-o de doua, trei ori, decat atunci cand sotul nu te bate, dar te "toaca marunt" cu diverse chestii... pana-ti iei lumea-n cap.

Andries spune:

Eu am un exemplu in familie, mama si fiica nu si-au vorbit de ani de zile, nu s-au vazut de ani de zile. Acum mama asteapta cumva sa vina fiica sa vorbeasca cu ea inainte de a muri, dar nu-i da un telefon, iar fiica stie ca ma-sa va muri candva, dar nu da un telefon. Oricum nu mai au ce imparti, dar una va muri neconsolata si alta va plange dupa aceea cand va fi si ea batrana ca nu s-a dus s-o vada pe ma-sa inainte de a muri. Si daca ar fi sa-mi spun parerea, s-au certat dintr-o prostie, dar fiica a reactionat extrem pentru ca intr-un fel mama a incercat tot timpul sa ii dirijeze viata fiicei asa cum credea ea ca e bine. Chesti asta cu "dirijatul" a fost ca o bomba cu ceas.

andacos spune:

E asa cum am banuit,nu sunt de acord cu tine,de sub "tutela"parintzilor abuzivi iesi mult mai repede(mai repede nu am spus ca mai usor)decit dintr-o casnicie abuziva!

Sunt cazuri(chiar si din relatarile membrilor,din viatza lor)in care o casnicie abuziva se intinde pe 40 de ani,pentru ca efectiv cei abuzatzi nu se simt in stare sa faca pasul!

In cazul abuzului famileii,la 18 ani potzi intoarce fizic spoatele si-tzi potzi vedea de viatza ta!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

mianna spune:

teoretic poti. practic cati realizeaza fix la aniversarea majoratului c-au fost abuzati, si reusesc in timp ce-si fac somnul de frumusete de dupa petrecere sa constientizeze tot raul facut, sa invete sa se valorifice, sa redea copilaria fericita copilului care a fost candva, si sa paseasca odata cu rasaritul soarelui intr-o viata noua linistita si echilibrata?

andacos spune:

Eu vorbeam de victima!Pina la 18 ani(e o visrta de referintza la care potzi sa iei propriile decizii legal de asta am dat-o)itzi dai seama ca esti abuzat fizic sau emotzional!

Oricum subiectul se indrepata spre altceva si nu despre asta e vorba!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit