Atitudinea pozitiva

n/a spune:

am raspuns la subiectul meu si voi continua acolo.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

alexia_21 spune:

la terapie se intampla exact dupa ceea ce spui. cum poate cineva sa iti suna cum a fost la terapie? tu crezi ca terapie e ca si controlul general? am fost, m-a consultat, a zis ca trebuie sa imi fac analiza de sange. asta vrei tu.?
mai cauta, draga mea.

Happy_in_TO spune:

Viata este simpla, noi o facem complicata. Incerc sa ma exprim simplu si sa folosesc exemple.

In general nu imi place sa vorbesc despre mine si despre experientele mele negative. Pentru ca tot calcind in rahat il faci sa miroasa mai mult si il intinzi si prin camerele curate din viata ta. Si apoi iar da-i si munceste munca de Sisif! Le-am rezolvat, le-am lasat in urma si gata, azi este important. Acum. Ce a fost si ce ar fi putut fi daca si cu parca... astea sint mori de vint cu care nu se merita sa te lupti. Cu totii avem rabdare finita, energie finita in noi, un anumit numar de ore. Atunci la ce bun sa le pirzi cu lucrurile negative?
De exemplu eu in loc sa stau sa imi fac draci ca soacra inca ma mai vorbeste de rau si spune despre mine neadevaruri, ca pune vina a tot ce s-a intimplat pe mine mai bine hotarasc sa fac altceva. De exemplu astazi am facut cornulete si placinta cu carne si o sa merg sa ii las citeva si unei prietene bune. Apoi voi merge la o cafea cu ea si vom discuta de chestii care ne preocupa acum, nu despre trecut. Maya se duce la bazin cu mama unei prietene bune (saptamina trecuta le-am dus eu la patinoar, acum vrea ea sa le scoata) si Sarah se duce sa viziteze o prietena. Diseara vom iesi la patinoarul acoperit (ploua aszi) si seara ne vom uita la un film la televizor. O viata destul de simpla dar plina de activitati care ne fac placere. Varianta negativa ar fi sa ii dau telefon si sa ma cert cu ea sau sa dau telefon unor prieteni comuni sa o birfesc pentru ce a facut sau nu a facut.
Nu stiu ce voi face daca imi voi gasi un partener iar acesta se va baga in relatia mea cu fetele mele. In primul rid nici nu vreau sa imi creez in minte scenarii din astea fataliste. :)) Pentru ce mi-as inchipui asta? Gindurile noastre ne creeaza realitatea si eu imi doresc o relatie armonioasa si matura sentimental si emotional.
Nu am ramas singura in toti acesti ani pentru ca m-am inchis in turnul meu de fildes deasupra celorlalti si ii examminez precum la insectar, cu lupa :)) Mi-am trait viata normal, cu activitati pline, am ris mult, am umblat cu fetele peste tot, am facut voluntariat, am organizat petreceri. Chiar nu am stat plingind in pumni dupa unul sau dupa altul sau pentru ca nu am pe cineva in viata. Asta e... viata este frumoasa si asa.

Imi plac lucrurile simple iar cind ma izbesc de ceva mai complicat, simplific. Aleg sa vad partea frumoasa a vietii si pur si simplu refuz sa ma umplu de negativitate.

Kari spunea ceva despre libertatea pe care o simti si de senzatia de zbor. Exact!!! Am zile in care simt ca zbor, la fel ca Tinkerbell.

Selene, m-ai intrebat de culoarea preferata. Acum este movul si rozul. Asa, ca si culoare sa ma uit la ea. Am bluze de culoarea asta in ultimul timp si esarfe asortate. In casa imi plac culorile cu tonalitate de pamint. Bej, gri, ocru.
Am mai mereu flori in casa. Imi plac florile in ghiveci pentru ca sint vii si traiesc. Acum am pus niste bulbi de zambile in casa, in vaze de sticla sa creasca. Au incoltit frumos, sper sa infloreasca peste o saptamina doua. Imi plac toate florile exceptie poate facind garoafele.

Observ cu uimire ca povestea mea si a lui Mihaela, Andacos, Kari au fost foarte similare. Apoi vad ca si abordarea lor a problemelor ca fost cam la fel cu a mea. Iar rezultatul, locul in care sintem astazi in viata sint cam la fel. Deci functioneaza. La mine stiu sigur ca atitudinea pozitiva m-a ajutat sa ajung aici.

Happy_in_TO spune:

S-a intimplat de am ajuns sa ma cunosc pe mine, sa ma plac asa cum sint, sa imi vad limitele si neajunsurile si sa mi le respect si la urma sa ajung sa ma iubesc pe mine asa cum sint. Faptul ca am ajuns sa ma cunosc pe mine mi-a ajutat sa cunosc si lumea din judrul meu mai bine. Sa stiu ce i-a facut sa gindeasca asa cind "mi-au gresit" si atuci mi-a venit mai usor sa inteleg si la urma sa ii iert sau sa imi devina indiferenti. (tot una dupa parerea mea!)

Lupta asta nu ar trebui sa se dea in afara, ci inauntru. Eu am problemele mele si eu le pot descurca in mine. Daca cistigi batalia inauntru se lumineaza si in afara, in realitatea de zi cu zi, in relatiile cu cei din jurul tau. Viata devine mai usoara, problemele se rezolva mai usor, lumea iti zimbeste pe strada, intri in armonie cu gindurile si realitatea si ramii uimit de frumusetea Vietii.

Fiti pozitivi si lucruri pozitive vi se vor intimpla. Poate ca nu peste noapte, dar in mod sigur va veti indrepta in directia fericirii.

Selene_Bunny spune:

Partial, da. Un singur lucru stiu: daca cineva, oricine, imi arata cu dovezi clare ca l-am suparat, ca l-am ranit sufleteste, ca l-am jignit, o sa imi cer scuze fara probleme. Nu o sa ma ascund dupa deget, nu o s-o dau la intors. Daca vina mea e reala, voi incerca sa o remediez.

Ca nu sunt perfecta, stiu foarte bine. Insa nu imi aduc aminte de vreo ocazie in care sa ma fi luat de cineva - cum arata, cum se imbraca, cum vorbeste, din ce mediu provine - doar pentru purul meu amuzament. Ba sa mai si implic pe altii, straini de familie, in acest amuzament al meu - "hai sa radem impreuna de proasta asta sau de prostul asta".

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Mik spune:

Selene, eu zic ca trebuie sa te vezi pe tine puternica. Asa puternica in sine sau devenind puternica.
Hai curaj ca trebuie sa poti !

Selene_Bunny spune:

Eu nu imi aduc aminte de abuzuri fizice, cu exceptia unuia. Insa, din momentul in care nu am intrat la facultate din prima incercare, din momentul in care am intrat intr-o relatie cu un om... nepotrivit, putin spus, nepotrivit pentru cei din jur, atunci au inceput presiunile psihice. Nu am avut niciun sustinator, nici macar mama mea nu m-a sustinut. Erau 6 adulti impotriva mea, 3 dintre ei fiind chiar inversunati. Si au lovit fara sa se gandeasca in oameni care nu le-au facut nimic, niciodata. Au ranit sufletul unei femei care, pentru mine, este si acum o femeie de nota 100, o femeie care m-a primit in casa ei, m-a omenit, m-a ajutat, desi stia bine care era situatia. O femeie care a primit-o si pe mama mea in casa ei, sa doarma acolo, desi stia bine care era situatia. Femeia aia, simpla, de la tzara, fara facultate, le-a dat clasa celor 3 adulti absolventi de studii superioare, mandri de ei, dar atat de ignoranti, atat de... mici.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Selene_Bunny spune:

Oau, cred ca e prima data cand ma incurajezi...

Cel putin pentru ziua de azi, mie mesajul lui Happy mi-a dat putere, incredere...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

n/a spune:

M-ai inchis. Pur si simplu nu pot sa procesez.
Cum adica dinauntru nu dinafara , ca ai mai scris asta undeva....

Cum te cunosti? Ce e de cunoscut? Care limite?

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

salcia spune:

Fetelor, eu va sunt tare recunoascatoare pentru ca va povestiti aici experientele, mai ales ca unele dintre voi chiar ati trecut prin situatii devastatoare, si presupun ca nu e usor sa vorbiti despre toate acestea.

Eu citesc si incerc sa invat de la voi, pentru ca, desi nu pot spune ca mi s-au intamplat lucruri foarte urate in viata, nu cred ca sunt "inclinata in mod natural" catre o atitudine pozitiva. Cred ca sunt o fire prea agitata si framantata, analizez totul din n unghiuri, despic in firul in milioane fire mai mici, ma gandesc mereu la ce am facut in trecut si trebuia sa fi facut altfel, imi pun non-stop fatidica intrebare "de ce?", militez pentru tot felul de cauze (unele pierdute din start) etc. Si ma si preocupa mereu o infinitate de probleme, mai mici si mai mari, globale sau personale. Culmea e ca din afara par o persoana calma si linistita, dar asta doar pentru ca disimulez foarte bine. Si cred ca am asteptari foarte mari si de la mine, si de la ceilalti, iar asta nu e neaparat un lucru bun. Pe de-o parte pentru ca daca iti propui prea multe si lucrurile nu ies cum vrei te simti frustrat, te invinovatesti etc., iar daca ai asteptari mari de la altii poti fi foarte usor dezamagit.

S-a vorbit si despre iertare, si tin minte ca tot aici am citit (cred ca Rrox scrisese, daca nu ma insel) ca nu e bine sa iti impui sa ierti cu orice pret, pentru ca asa nu faci decat sa adaugi inca o presiune asupra ta, si daca nu reusesti o sa fii dezamagit si frustrat. Si sunt de acord cu ideea asta. Cred ca e mai "safe" si mai fezabil sa incerci sa depasesti momentul negativ, problema, raul provocat de cineva, decat sa-l ierti cu tot dinadinsul pe acel cineva. Cum spunea si Happy, depasesti problema, treci peste, si incerci sa ignori persoana respectiva. Adica nici nu o urasti, dar nici nu o ierti, pur si simplu incerci sa nu-ti mai pese. Eu asta incerc sa fac fata de o persoana care mi-a facut mult rau, si ceea ce mi-a facut m-a afectat foarte mult si din mai multe puncte de vedere. Am analizat lucrurile luni de zile, m-am intrebat de ce, am incercat sa-mi dau seama ce ar fi trebuit sa fac eu ca lucrurile sa fi mers altfel si intr-un final mi-am dat seama ca trebuie sa trec peste problemele astea. Cred ca am inteles ce s-a intamplat, cu ce am gresit eu, si ca e cazul sa nu ma mai intereseze aceasta persoana. Iau toata povestea ca pe-o experienta de viata, din care trebuie sa invat ceva si apoi... move on.

Altfel, ma ajuta sa ma gandesc la cate lucruri frumoase mi s-au intamplat, la persoane apropiate pe care le iubesc, la oameni de la care am ce invata, la oameni care o duc mult mai rau si poate nu se plang asa ca mine (cred ca sunt si usor "drama queen" ) etc. Sunt implicata in diverse actiuni umanitare, incerc sa ma tin de anumite hobby-uri (desen/pictura, colectii diverse, fotografie, mai nou "mesteresc" tricouri), citesc, ascult muzica, dansez in casa , merg des la film, la teatru, la concerte, incerc sa invat lucruri noi (de ex. noi limbi straine, in curand o sa incep niste cursuri profesionale serioase, pe care mi le doream de multa vreme) si sa ma "aerisesc" plecand in mici vacante etc. (bineinteles ca unele lucruri depind si de partea materiala, care cateodata nu e stralucita, dar intotdeauna se poate compensa cu altele mai putin dependendente de bani). Si incerc sa-mi gasesc un sport ne-plictisitor, ca de vreo luna si ceva m-am cam lenevit...

Nu cred ca dintr-un mare pesimist te poti transforma peste noapte in cea mai optimista si pozitiva persoana, dar putem incerca sa ne cunoastem mai bine si sa intelegem ce ne ajuta sa evoluam si ce nu. Sau ce ne face sa ne simtim bine si impacati si ce nu. Oricum, pe mine una chiar ma ajuta sa citesc povestile voastre, si chiar o sa-mi fac un mic ghid de "supravietuire" si "zenificare" cu toate aceste informatii si experiente .