Atitudinea pozitiva

Andries spune:

Eu am o atitudine extrem de pozitiva si sunt optimista in general, dar nu e meritul meu ci al familiei in principal, al profesorilor de la scoala pentru ca am avut norocul extraordinar de a avea niste dascali de exceptie si am mai avut si sansa de a lucra cu oameni deosebiti. Per total in viata mea au fost mai multe personaje 'pozitive' decat 'negative' si am invatat sa-i evit pe cei extrem de negativisti si pesimisti care nu vor sa se schimbe. Au un fel de "bad karma" si pur si simplu e mai bine sa ii tii deoparte.

portocalia spune:

selene,

la mine angoasele dispar cand fac ce-mi place. am noroc si ca am o meserie artistica, care ma tine in contact cu materialul si materia si-mi ofera rezultate palpabile, imi da loc pentru experiment si din cand in cand imi aduce si bani :). nu-i o viata usoara, financiar vorbind, dar am ales-o constient si matur si stiu ca asta-i drumul. asta-mi doresc, asta fac, si-mi creste inima cand vad ca am mai facut un pas, ca munca mea draga e apreciata si ca pot trai din ea. spun asta dupa ani de zile in care m-am tinut cu ghearele si cu dintii sa nu renunt, am batut la o gramada de porti, am incercat o gramada de poteci, am luat o gramada de tzepe din care am invatat niste chestii foarte valabile... vestea buna e ca din toata zdroaba asta s-a conturat un drum care, in sfarsit, mi se potriveste, pot fi eu insami pe el, fara contrangeri si fara compromisuri. si evident, sper ca-i un drum care ma duce la prosperitate big-time- haha. dar si daca nu, eu sunt multumita oricum, pentru ca-mi trag satisfactia din munca.

Archa spune:

Daca inainte de ranile astea, frigiderul gol nu ti se parea o mare problema si acum ti se pare, inseamna ca nu frigiderul e problema, ci tocmai ranile astea.

Uite, tocmai ai facut primul pas. Ai spus 'cu voce tare' ca ai rani. Acum vorbeste cu tine insati (nu pe forum) despre rani, clar si cat poti de obiectiv. Apoi cauta ajutor, in afara si inauntru.

Bee spune:

Selene, "nu ai fost educata asa". Si ce? Poate nu ai fost educata cum tb. Poate esti altfel decat cei care te-au educat. Poate nu tot ce-ai primit (prin educatie) ti s-a potrivit (nu a fost pe sufletul tau). Ok, schimba, cauta si vei gasi ceva pentru tine. Ceva care sa ajute, aline. Crezi ca am fost educata asa? Educatia mea nu a avut aproape nici o legatura cu religia. Nu a fost nici o problema.
Happy, multumesc pt vorbe. Nu separare, cat masura de protectie si atitudine pozitiva. Accept lucrurile pe care nu le pot schimba.Nu am putere sa ma lupt cu prea multe lucruri odata. Momentan ma concentrez pe 3 directii in "cariera" si 3 copiii. Si incerc din raspunteri sa nu cedez fizic (psihic se pare ca-s calita zdravan).

diana_jors spune:

He he, hai ca, daca tot am ajuns inapoi la calculator, sa fac eu un rezumat al ultimelor mele 3 zile:
Miercuri - am pornit de la serviciu spre casa (un sat langa Bucuresti) la ora 19:30, traficul a incetinit la intrarea in Otopeni pe la ora 20; la 21:30 ajungeam in centrul Otopeniului si hotaram sa incercam varianta Tunari - iesim de pe DN1; dupa vreo 15 minute - drum inchis, ne intoarcem pe DN1. Continuam, cu motorul pornit, sa stam blocati in coloana, si inaintam cate 5-10m la cateva minute. Nu ne anunta nimeni nimic dintre autoritati. Ne suna un vecin care tocmai ajunsese acasa - ne spune ca din cauza viscolului e lasata sa treaca de la un punct doar cate o masina, de asta stam. Pe la 12 ne suna iar vecinul - sunt 2 tir-uri blocate la iesirea din Corbeanca, se lucreaza la deblocarea drumului. De la ora 2 n-am mai miscat nici macar un metru, politia patrula prin zona, dar nici o informare. La ora 3:30 a iesit sotul din masina si a luat-o pe jos inainte sa vada ce s-a intamplat - s-a intors inghetat complet, dar cu informatia ca sunt troiene uriase, iar tir-urile derapate blocheaza drumul si el nu vede sanse de deblocare pana a doua zi. Eu ma enervez, opresc motorul (dupa cele 8 ore in care a mers cu masina aproape pe loc). Ne hotaram sa ne intoarcem spre Bucuresti, desi nu aveam unde sa stam acolo, decat prin birourile in care lucra. Surpriza - masina n-a mai pornit, bateria era descarcata complet. Am hotarat sa ramanem nemiscati acolo, oricum nu mai pleca nimeni din coloana. La 4:30 incepuse sa dardaie si Alex, care dormea in spate, invelit in geaca. Moment in care am hotarat sa umblu printre masini sa caut clesti si sa iau curent. Pana la urma am alergat prin viscol cam 1 km pana la cea mai apropiata benzinarie pentru clesti, am gasit, am cumparat. Intre timp am ramas si fara baterii la telefoane (i le-am dat lui Alex sa se joace si sa se uite la filme, ca era plictisit rau). Ne-a ajutat o vecina de suferinta, si pe la 4:30 am reusit sa repornim masina - eram inghetati complet si dardaiam toti, Cristi il tinea pe Alex in brate ca sa il mai incalzeasca. Mie, de la tot petriplul de o ora prin viscol, imi inghetasera incaltamintea, sosetetele ude, si nu imi mai simteam degetele de la picioare. Dupa ce am pornit masina, cum stiam ca trebuie sa o miscam si singura directie in care puteam misca era inapoi, am pornit cu curaj si ne-am oprit la hotelul aeroportului - unde am dat 95 de euro pe o camera fara curent (ca deh, picase si asta). A reusit sotul sa incarce telefonul de la laptop (care era si el pe moarte si cum hotelul nu avea curent nu il putea incarca) - suficient cat sa linistim bunicii, care erau disperati vazand situatia la TV si nereusind sa dea de noi.

Acum, atitudinea mea: accept ca derapajele alea au fost situatie extrema, viscolul a fost situatie extrema, accept ca exista situatii in care socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Reprosez doar ca nu ne-au anuntat din timp ca nu pot face nimic, ne-am fi putut intoarce in Bucuresti macar sa gasim un hotel mai ieftin, sau sa sunam niste prieteni la o ora decenta . Momentul cheie - cand n-a mai pornit masina. Atunci pe moment am ramas impietrita vreo 30 de secunde, repetand la nesfarsit "great!" - doar asta imi trecea prin cap. Acum, judecand "la rece" [la figurat, ca acolo am judecat la rece la propriu] - a fost cel mai bun lucru care ni se putea intampla, ca altfel nu luam decizia de a ne intoarce si a sta in siguranta in hotel, si cine stie ce ni s-ar mai fi intamplat, ca eram si cu benzina pe terminate.
Pe de o parte - a fost o experienta grea, dar am invatat din ea cateva lucruri - ca de exemplu sa nu plec iarna de acasa fara o patura si niste sosete de schimb in masina, ca nu se stie cand mai derapeaza vreun tir dar ne-am notat lectiile, am trecut peste, ieri seara am reusit sa ducem si masina acasa (din hotel ne luase vecinul cu un 4x4), iar acum chiar mi se pare ceva amuzant, desi atunci pe loc eram aproape de a turba Acum zic "bine ca s-a dus bateria, ca altfel nu mai plecam de acolo" si "bine ca aveam la mine banii de hotel", chiar daca erau planificati pentru complet altceva, "bine ca am gasit clesti la benzinarie", ca mai erau doar 2 pe stoc, si bine ca aveam destul cash sa ii platesc. Si "bine ca suntem sanatosi", n-am racit niciunul, si am ajuns si cu masina acasa pana la urma, si "bine ca nu trebuie sa platim si masina de tractare" (ca si asta ne trecuse prin cap). Si bine ca am trecut si prin asta, ca de acum incolo situatiile extreme ni se vor parea si mai usoare

Asta in locul resemnarii tale de la sfarsit

Selene_Bunny spune:

Inainte de ranile astea, frigiderul n-a fost niciodata gol, daca tot e sa corelam ranile cu frigiderul, desi, din punctul meu de vedere, n-au legatura.

Archa, nu este nevoie sa vorbesc cu mine insami, am vorbit din 2008 incoace.

Daca ajutorul la care te gandesti include si consultarea unui terapeut, been there, done that.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Selene_Bunny spune:

diana_jors, misto, ce sa zic, aventura in toata regula...

Si eu zic, bine ca s-a terminat cu bine...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

szivarvany spune:

chiar m am gandit la subiectul asta acu` 2 seri cand am ajuns intr un mare rahat de problema, cand am simtit ca nu voi razbate, ca efectiv nu mai pot nici eu si nu vedeam nicio raza de lumina, nicio iesire.
am plans asa vreo 2-3 ore sa ma pot linisti si m am trantit in pat. efectiv, tras plapuma pe cap, luat catel pe post de perina sa nu ma simt singura :-))) si am spus ca oricum solutia nu o voi gasi in miez de noapte si nici de planuri nu sunt buna la ora aia.

asta cu frigiderul gol o am si eu. de asta tin in el borcane cu gem :-)))
Selene, daca nu era gol golutz si e conectat la curent, e de bine si nu o zic ca gluma.
italienii spun : chi si accontenta, gode, ar veni tradus ca cine se multumeste, se poate bucura.
So, daca ai cheltuit 170 de lei, sa nu ti para rau deloc. E non-sens, bucura te ca i ai avut si ai fost la cumparaturi :-) Era mai rau sa nu i ai si sa nu iesi din casa.

_

Selene_Bunny spune:

Stai asa, ca nu pot sa nu remarc...

Intai ti-ai schimbat nick-ul si acum si locatia???

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Selene_Bunny spune:

A, nu m-am suparat ca am cheltuit 170 de lei, dar cosul de 170 de lei de la Lidl era mai plin decat cosul de 170 de la Penny Market ala... Da' cu ocazia asta ne-am lamurit de ce sa NU mergem la Penny...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...