Atractia sexuala in cuplu

n/a spune:

RUFUS... nu e nici pe departe un compliment. "Buna rau" reduce femeia din mine la o carne buna de si atat. Ba mai mult.... este o ofensa.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

isabella_80 spune:

Nu, nu e nicidecum vorba de "tehnica".

Adica, in cazul meu, daca baza - intimitatea, afectiunea si atractia exista, aprape orice e bine in pat (sau altundeva) , iar fara atractie, poate fi vorba de Don Juan sau Brad Pitt sau orice "sex-simbol" va puteti imagina, tot rece ma lasa.

Si tot in cazul meu, atractia are de-a face mult cu caracterul... Doar un corp frumos de sine statator si fara caracter il apreciez pur estetic si atat, dar nu ma poate atrage, asa cum vad ca se intampla in cazul unor barbati (nousername)...

Nu, nu ma respinge deloc sotul meu, s-a inteles gresit sau m-am exprimat eu gresit. E vorba de acei fiori, de acei fluturi in stomac, care au disparut pentru mine.

Egoismul celui venit pe fir s-a manifestat prin faptul ca isi urmarea doar scopul lui si a devenit aproape obsesiv la un moment dat: sa fie cu mine. Nu lua deloc in considerare prin ce treceam eu, cat ma chinuiam gandindu-ma la fericirea tuturor, sau ca ar strica o casnicie, sau multe, multe alte lucruri... Si zi si noapte, ma teroriza cu asta: cand vom fi in sfarsit impreuna, suntem facuti unul pentru celalat, asa ceva nu vom mai gasi nicaieri - ce mai, voia tabloul Monalisei pe peretele din dormitor.

Ei bine, nu pot sa expun acum totul, desi a fost vorba de o perioada scurta, a fost mult mai mult decat ce am povestit, s-ar putea scrie un roman. Si inainte sa derapeze in felul asta, au fost momente care mi-au dat acei fiori, acei fluturi in stomac pe care ii pierdusem.

Si apoi a urmat comparatia... care, asa cum am mai spus, e nedreapta...
As fi vrut sa iau de la acest individ acea parte, si sa o integrez in sotul meu: atunci as fi fost fericita.

Ce bine a scris cineva aici, ce am simtit atunci din cauza acestui individ are legatura cu ce simt (sau nu mai simt) acum... Dar, fara sa ma pacalesc pe mine, si cu toata sinceritatea, simt ca nimeni nu imi poate oferi adancimea afectiva pe care mi-o ofera sotul meu. Daca ar exista si fluturasii, as avea o relatie de vis.

Am vorbit cu sotul meu... si el crede ca totul e posibil... Adica daca a fost la inceput, exista potetial. Ca el tot asa simte. Sa vedem... sa planificam excursii, iesiri, concediu... Oricat de bine ma gandesc la asta, nu ma simt nefericita, si doar simt ca ar putea fi mult mai bine si ca as avea mai mult de oferit.

Ieri m-a terminat cu o propunere... A venit entuziasmat la mine: "Ce-ar fi sa mergem sambata cu totii la... (interesul meu era la maxim) ... Ikea? Sa mai luam cate ceva ce ne trebuie prin casa"
Cum as putea refuza o asa propunere...

kariguld spune:

noideea, m-am gandit la ce ai spus tu, ca s-ar putea sa fie vorbe vorbite. de fapt vise visate, mai corect. da sa fim si noi intelegatoare, omul are voie sa viseze daca asa vrea.

o, da si expresia aia "buna rau" pe mine ma ingretoseaza. cred ca cel care gandeste asa, o face in acel moment, doar cu ce are in nadragi.

am recitit ultima postare a lui noUserName. trist si nefericit asa vad ca ar fi. in cautarea fericirii dar exact acolo unde nu este.

anda2009 spune:

Isabella, n-ai pierdut nimic cand l-ai dat pe unul ca nouusername pe sotul tau, sa fim seriosi!

Si la IKEA, tot e bine, iesiti din casa, poti cumpara cateva lumanarele parfumate, un set pentru aromaterapie sau o lenjerie de pat mai colorata...si propune-i tu sa luati cinci paini la intoarcere si sa va opriti intr-un parc sa hraniti ratele sau gastele salbatice dintr-un parc. Ar putea fi frumos sa va bucurati de bucuria lor si sa va culcusiti unul in celalalt pe frigul asta.

Stiu c-ai vrea sa vina de la el, dar mai fa tu un pas si vino tu cu o propunere frumoasa de petrecut timpul "altfel". Si poate data viitoare te surprinde el cu o iesire la ... Directia 5, la concert, de Valentine's Day.

n/a spune:

anda.... ca sa continui. Citesc si eu abia acum cartea lui robin norwood. Nu stiu daca am retinut bine, editez mai tarziu. Cea cu femei care iubesc prea mult.

Daca nu s-a inteles revin asupra a ceea ce am scris si spun foarte clar ca da nu avea legatura cu contextul, cu acest curent de opinie creat aici si pentru care maria ar fi surprinsa, de exemplu, ca se referea ea undeva la un subiect la spiritul de turma. Eu numesc asta curent de opinie.

Dorind sa spun ca se bat campii la subiect, ca nousername e sharmant si atat, ca s-a deviat in mod glosolan topicul, ma gnadesc sa-l reaprind, sa-l readuc pe fagasul initial si trosc plesnesc din dej'te si scriu in aparenta ineptie de la pagina 6 parca sau 8, nu conteaza. Ideea e ca abia reuseam sa conturez ideea de baza. Da nu a prins... de aia intrebam daca s-a inteles ce scriu eu acolo.

M-am lamurit ca nu.

O sa incercs a nu las timpul meu sa fie afectat de inoportunism si am sa incerc sa redau ideea altfel, in asa fel incat sa fie de apreciat ce am scris, si sa nu ramana doar niste cuvinte fara noima.

Ei bine.... ma refeream la a iubi prea mult sau destul incat sa merite. Ma refeream la a avea suficient de castigat sa ramai intr-o casnicie care te inchide la o anumita frustrare. Nu putem avea totul in viata. Cand sunte la rascruce este esentiala o analiza cu privire la costurile alegerii pe care suntem in aparenta pregatiti sa o facem. conflictul interior este foarte mare si ne vulnerabilizeaza, ne scoate de pe sine, devine obsedant si ne consuma energie mai multa decat ar fi necesar pentru o buna functionare interfamiliala, echilibrata.

Ok. Nu putem avea totul, pentru ca ne-am impus niste limite. Frustrarea creste cu cat trece timpul. In cazul izabelei 80 e vorba de frustrarea legata de sexul pasional. Aceasta frustrare o impiedica sa-l mai vrea pe el. Pentru ca odata ce iti mijesc hormonii in cautarea unui alt mascul, cel de acasa pute. Eu am intuit asta si i-am bagat-o subtil izabelei, care si-a dat seama ca am dreptate.

O alta chestie cu care cred ca am pus-o pe ganduri a fost aceea de a-si analiza daca costurile iesirii din relatie sunt suficiente sau necesare sa ii garanteze ei satisfactia pe plan sexual si am constata cu surprindere ca dorinta ei de a-si satisface pornirea sexuala, pornirea de explorare a sexualitatii proprii perfect valabile la majoritatea femeilor in criza varstei de 30 de ani nu este argument suficient ca e a sa abandoneze mariajul, nici macar sa-si tradeze sotul.

Eu ma inclin in fata intelepciunii ei pentru ca aici a gasit resortul in puterea ei de conservare a valorilor in care crede: casnicia si maternitatea.

Am gasit in acelasi timp, in decizia ei motivatia pentru a se imaca si a trai cu propria frustrare: are cu cine. pentru ac barba-su a investit suficient in aceasta casnicie si a valorat-o mult prea mult pe izabela , in asa fel chiar si de dragul acestui fapt nu poate sa fie ingrata sis a dea cu sututl la asemenea altruism de care a dat dovada sotul ei. A implinit-o ca femeie si a multumit-o in valente care mie imi scapa daca a ajuns la concluzia ca poate sacrifica aceasta nevoie, daca risca sa se condamne la o frustrare imensa a sexualitatii sale. sau poate ca este speranta unei reveniri in forta a libidoului marital daca nu poate sa renunte la el desi el este clar ca nu o mai sarisface la nivelul la care ea are nevoie.

Si ma intreb ce anume ii ofera in plus fata de ce vedem noi sa o motiveze la un astfel de gest. Si as vrea sa stiu, dar nu-mi permit sa o intreb pentru ca ar insemna sa o fortez intr-un fel pe ea, pe izabella sa isi dezgoleasca sufletul in asa hal incat mi-ar fi rusine. Dar curiozitatea este acolo si ma roade. oare ce ii ofera atat de sublim incat ea sa sacrifice o parte din iubirea ei de sine? Cat de minunat este ca tata si ac sot, ca si companier de viata, ca prieten si partener. Cat de mult o sustine moral si cat de mult conteaza ca els a bage cheia in usa seara cand vine de la servici?

Poate oare ceva sa faca sa paleasca frustrarea sexuala care evident ca este acolo? Si daca da... ce?

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com

ladyJ spune:

Anda, este interesant ce spune nousername, pentru simplul fapt ca el ne dezvaluie prin povestea lui un mod de gandire pe care il au multi barbati(care au trecut de adolescenta demult).
Nu stam sa judecam, luam povestea asta cum este ea si atat.

Rufus zicea ca barbatul face un compliment cand spune despre o femeie ca ´´e buna´´. Adica remarcile la adresa fizicului femeii sunt complimente .
Bun, acum sa ne gandim: multe femei se chinuie sa slabeasca. O fac pentru a arata ´´mai bine´´. De ce vor ele sa arate mai bine? pentru a fi ´´jignite´´ de barbatii care considera ´´esti buna´´sau pentru a fi complimentate de barbatii care spun ´´esti buna´´ ?

Remarcile strict legate de fizic ne incomodeaza? De ce? Anuleaza ele alte caracteristici bune ale unei femei, cum ar fi capacitatea intelectuala?

kariguld spune:

acuma trebuie sa te gandesti sa profiti la maxim de iesire. in masina pe drum spre Ikea ii pui mana pe picior si-i spui: "ce bine arati scumpete!" mai incolo la Ikea cand vezi o patura/lenjerie de pat care ti-ar placea faci un comentariu de gen: " mi-ar placea sa stam goi pe patura asta" la plecare, poti sa-i spui "abia astept sa adoarma piticot si sa stam in pat sa ne mangaiem ...." imagineaza-ti astfel de lucruri si spunei-le.

belleane spune:

Nousername:tu nu-i acorzi nici o sansa sotiei, ma bucur ca te-ai impacat cu ideea ca ea e de vina. In felul asta ai toate scuzele de pe lume si esti iertat pentru infidelitatile de orice tip. Ma bucur ca te descarci aici, e ok, dar si noi suntem sotii cu copii. Si noi am avut greturi, am alaptat, n-am dormit, poate am avut depresii; toata presiunea sarcinii,a cresterii, a dezvoltarii normale a copilului este pe noi. Tu ca tata nu mai esti in centrul universului sotiei. Nu ca nu te mai iubeste/doreste dar se schimba un pic situatia, are alte responsabilitati, prioritati, griji. Daca te-ai implica mai mult ai intelege mai mult, i-ai acorda o sansa si nu cred ca vei regreta. O sa spui cand o s-o vezi pe Cristina: Ce prostie era sa fac!

J G spune:

E desigur o mica ipocrizie. Vrem sa ramane eligibile dpdv sexual, dar sa fim apreciate pentru inteligenta noastra :D

"Esti buna" are conotatie negativa, ca expresie. Insa nu trebuie sa uitam ca principalul criteriu dupa care ne alegem partenerii e cel fizic. Abia apoi intervin criterii ca inteligenta, potenta financiara.

Isabella, eu nu cred ca poti pastra fluturii in stomac ani si ani de zile. Mi se pare o dorinta nerealista (mi se pare mie, desigur).
Insa am toata increderea ca vei gasi o rezolvare la problema ta!

anda2009 spune:

LadyJ, sincer, eu cred ca femeile vor sa slabeasca in primul rand pentru ele, pentru a se simti mai bine in pielea lor, apoi pentru sotii lor, pentru a fi mai atragatoare pentru ei, apoi pentru femeile a caror parere conteaza pentru ele si in ultimul si-n ultimul rand unele dintre ele pentru acest "mai buna" din partea unor necunoscuti care, evident, cantaresc la momentul respectiv doar ambalajul si in mod cert nu cu capul care trebuie!

Si da, mi-au luat-o degetele inainte, nu stam sa judecam, citim doar povestea, asa ca in "Povesti adevarate reloaded".