De pe peste tot ...(2)

Dupa ce vazuram ce au sa-si toarne in cap diaspora cu tara muma, ajunsesem la ce avem in comun ca romani...

A se lua in discutie:

1. ce ne face sa ne simtim romani daca traim in tara s-avem origini mai mixte.

2. ce ne face sa ne mai consideram romani in diaspora si daca vrem bineinteles sa ne consideram inca romani.


In prima categorie incercam sa explic de ce ma vad romanca. Chiar si daca ai o origine etnica diferita si din diferite motive nu esti integrat etnic in vreo minoritate sfarsesti prin a fi asimilat daca o vrei. Natiunea e legata si de un loc geografic si de o continuitate istorica fie ea si redusa la scara unei vieti umane. Adica faptul ca am copilarit intr-un loc, ca am fost ajutata sa-l iubesc si sa-i inteleg oamenii te face sa ai aceleasi sperante si sa te identifici cu un tot mai mare.

Exact pentru ca apartenenta mea nu-i etnic romaneasca... in diaspora mi-e mult mai greu sa ma identific ca romanca. Strainii ma vad ca romanca, dar ... nu si romanii:) Din cele cateva puncte cheie deja elimin macar doua: Sarbatorile si biserica... care nu-mi sunt comune. Daca elimin si bucataria romaneasca din cauza sotului... apai chiar devine greu, nu-i asa? Ma intreb si eu de ce copiii mei vorbesc romaneste foarte bine? Probabil pentru ca nu vreau sa cumpar cartile din biblioteca de doua ori


------------

off-topic: Va rog frumos sa va reglati certurile in alta parte, va deschid eu sobect la ZZ daca nu stiti cum.

Mik spune:

ABurel, imi pare bine ca ai deschis subiect tu si nu altcineva.

1. Da, sunt romanca si sunt mindra. E tara in care m-am nascut si am crescut, e prima limba pe care am auzit-o si pe care am invatat-o. Nu stiu ce numesti tu radacini mixte : din partea mamei sunt tarani, preoti si invatatori, din partea tatei erau functionari si o modista (bunica-mea).
2. Nu sunt mai romanca decit cei ramasi, dimpotriva. Nu mai stiu ce se mai intimpla, ce cintece se mai aud radio, ce legi mai apar, cine sunt ministri, nu mai stiu nimic. De asta sunt si pe forum : sa pot avea putin pulsul Romaniei. (din cind in cind apar ca o flaore pe la unele si intreb ca p....sta in tirg "cine e Florin Salam sau Oana nu-stiu-sum"). Aflu prin martie cind va fi data Pastelui, aflu doar daca vorbesc cu mama la telefon ca e zi de Sf Gheorghe/Dumitru/Mihai.

Incerc sa nu prea spun cit e de minunat aici sau in alta parte, convinsa fiind ca daca m-as fi intors in Ro dupa doctorat poate ar fi fost foarte bine.

Nu am plecat din Ro ca sa plec, ci ca sa fac studii care erau dificil de facut pe vremea aceea. Intimplarea a facut sa-mi fac aici familia si deci aici in Franta e acasa pentru mine. Si continui sa fiu romanca.

Copiii isi spun franco-romani si maninca mamaliga si castraveti acri. Stiu sa spuna rugaciuni in romana si stiu foarte bine detalii din istoria Romaniei. Cea mica adora cintece in romana, e fan de Maria Tanase.

AB_AC spune:

mixte era pentru mine care-s poate mai putin de un sfert romanca neaosa in rest unguri+evrei+ceva nemti si eu mai stiu ce alte minoritati de prin Banat.

Daaa si baietul meu e topit dupa mamaligutza cu branza si smantana. Cu istoria inca nu stam grozav, dar stam bine cu povestile lui Ispirescu.

vikinga spune:

Si eu ca sa aflu care-i pulsul Romaniei. Si uite asa am dat de mesajele astea frumoase ale tale, AB-AC.Inteleg perfect ce zici, sotul meu si fratele sau, la fel s-au simtit o viata spanioli/italieni in germania si alemani in spania. L-am tot intrebat daca simtea vreo mindrie cind se cinta vreun imn national, l-am descusut pe toate partile pe tema asta, complexa situatia. El zice ca mai degrbada s-a simtit european inca inainte sa existe ideea de EU. Si ma preocupa subiectul, acum din postura de mama. Copiii nostri au singe din 4 natii( eu pe sfert rusoaica) si traiesc in a cincea, chiar ca m-a scapat de-o grija EU, ca sa zic asa in gluma.Unde-si au radacinile copiii tai? Ai mei se simt germani, prima lor limba ramine germana si inca mai pendulam cu 2. Au nevoie de acele radacini in locul de bastina? Ori acum, de cind lumea/europa a devenit mai ampla, sa fii copil european e o alternativa mai buna pt un mix child, viitor adult? Bine, viitorii adulti de etnii/nationalitati mixate trebuie sa intimpine si alta abordare mai aerisita din partea celorlalti. Europa e in schimbare, Germania la fel. La pediatru intilnesti mai multe mame negermane, in ultimii ani emigrantii de aici au tinut linia ascendenta a natalitatii. Din 80mil de cetateni ai germaniei, ca 16 mil au radacini negermanice. Plus locuitorii care inca nu au cetatenia tarii asteia.Pentru noi ca romance si mame pe alte meleaguri, e o tema interesanta. Pe mine una ma framinta aspectul asta. Nu de cam ce am vrea noi, adica sa faca fetele noastre racitura de Craciun, ci de cum exact se vor simti ei?Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

Mik spune:

Vikinga, nu te-am mai citit de secole !
Mey, nu de racitura mi-e mie, ci de varza acra si o cana mare de moare, parol !

Copiii trebuie sa stie de unde vin, in Mexic cit am stat eu se simteau europeni si franco-romani, asta in opozitie cu localnicii care erau majoritari franco-mexicani.

AB_AC spune:

Ce se considera copii mei?
Mai tarziu nu stiu... dar acum ei se considera americani cu origini franco-romane. Ceea ce e absolut ciudat pentru ca bunicii adoptivi si reali sunt in Canada.
Dar amandoi iubim Franta, revenim in Franta an de an, eu mai mult, al meu si copii mai putin si banui ca de acolo le vine dragostea. Deja din radacinile etnice s-au pierdut cele rusesti si unguresti. Restul sunt acolo si stiu limba si din obiceiuri pe saritelea.
USA le valorizeaza radacinile etnice. Iar fii-mea care-i o vorbareata mereu capata de tinut cate un discurs de 4 iulie in care explica ea tuturor toata istoria familiei si ce fac comunitatile "ei" in NYC. Dar e americanca in mod clar! Stie ca are mai multe nationalitati, dar pentru ea sunt asa ca o dovada a originii si atat.

AB_AC spune:

off-topic
Mik vii la mine si are fata si varza acra si moare... de la comunitatea romaneasc NYC Ca in Franta pe caldura ista ce moare sa faci... bomba chimica poate...

nelia spune:

AB_AC, ma bucur ca ai deschis totusi un subiect pe aceasta tema. Si pe mine ma framinta, simt cumva ca tine de noi de parintii sa le transmitem ceea ce trebuie transmis... dar eu vreau sa transmit ceea ce au copiii nevoie, in devenirea lor acolo unde sint, nu ceea ce cred eu, ca parinte, ca ei au nevoie. De aceea spuneam ca e interesant cum ai pus tu problema in privinta sentimentului tau de apartinere.

Intr-un mesaj acum citiva ani spuneam ca eu cred ca ar trebui sa tinem cont de ceea ce ne formeaza ca indivizi si sa lasam loc, ba chiar sa cautam si sa facem eforturi in acest sens, pe toate liniile pe care ne-am format, tinind cont pe cit posibil de toate radacinile noastre etnice. Si inca mai cred ca asta e solutia, nu poate sa fie decit o sursa de bogatie pentru un individ si de saracire atunci cind, din prejudecati, neinformare sau chiar reavointa incerci sa inabusi una din cai.

Sigur ca acest lucru e valabil si pentru cei plecati, dar chiar si pentru cei ramasi in tara.

Revin la subiect, imi place, ma preocupa si chiar mi se pare unul bun si demn de o dezbatere pe un forum desprecopii. Copiii mei cei mici spun ca sint canadieni, dar ca sint si romani... Fata mea cea mare insa, nascuta in Romania, spune ca este romanca, ca tara in care s-a nascut e Romania, traieste in Canada acum, care este tot tara ei, dar cind va fi mare se intoarce in Romania si va trai pe malul Marii Negre.

Vikinga, mama de frumosi vikingi, nu ai idee cit ma bucur sa te vad!

aschiutza spune:

Cred ca pt a fii roman, nu conteaza zestrea genetica ci mai mult daca te simti romani. Asta spune cineva cu radacini poloneze, germane, romanesti (si nu se stie sigur dar separe ca sunt si ceva urme de refugiati bulgari si ceva mica nobilime scapatata ungureasca). Cum se vor simtii copii mei? Cine stie? Strabunica mea s-a nascut in Romania din parinti polonezi. Nu a vorbit poloneza, pt ce? La vremea aceea vorbeai ca sa te intelegi cu oamenii din jurul tau. A gatit toata viatza piroghii si alte mincaruri poloneze. SI in afara de a ne povesti legendele familiei, ea s-a simtit acasa aici,in Romania si s-a considerat romanca.

SI ca sa destind atmosfera, ii dau cuvintul lui Nenea Kipling
"We And They

Rudyard Kipling

Father and Mother, and Me,
Sister and Auntie say
All the people like us are We,
And every one else is They.
And They live over the sea,
While We live over the way,
But-would you believe it?—They look upon We
As only a sort of They!

---------------------

All good people agree,
And all good people say,
All nice people, like Us, are We
And every one else is They:
But if you cross over the sea,
Instead of over the way,
You may end by (think of it!) looking on We
As only a sort of They!"

AB_AC spune:

Pe undeva si mie mi-e teama sa nu semene copiii cu mine si sa fie la fel de aventurieri ... si din mirajul originilor sa faca drumul in sens invers Sper sa fac coada la visa pentru noile colonii din galaxia vecina.

Mda.. cat sa le zici de origini ca sa le faci bine, dar sa nu-i dezradacinezi de locul in care cresc. Noi nu prea discutam de .ro pe acasa si nici de .fr si nici nu-mi depanan amintirile bune si rele cu ei. Daca intalnesc ceva ca in .ro le spun. Le citesc despre .ro si .fr mai mult decat despre alte altele, dar au si povestiri rusesti si chinezesti...


In fine nici nu idealizam tarile. Acuma, daca ei aleg sa se intoarca in cunostinta de cauza nu m-ar deranja. M-ar necaji daca ar alege pur emotional intr-un moment de nesiguranta.
Asa ca eu cred ca daca traiesc cate un pic in fiecare tara e muuult mai realista viziunea decat din vacanta. Noi ne straduim ca in fiecare tara sa traim la nivelul pe care l-am avea acolo si sa facem ce fac localnicii si nu turistii. N-am mai fost in .ro de multisor, dar imi tot propun sa merg in vreo doi ani. Dar vom sta la mama la bloc etc. vom lua trenul pana la Arad (ma intreb daca personalul face tot 11 ore), om merge prin Apuseni... adica nu le vom oferi o imagine feerica pe care nu mi-as fi putut-o permite. Si-mi propun sa-i trimit prin clasa a cincea sa stea un trimestru. Asa de reality check si de corectat limba.

Franta ar putea fi foarte tentanta. Insa fii-mea desi vrea in vacanta, nu vrea la scoala in .fr. E incredibil si desi noi n-am comentat deloc isi aduce aminte ca a incasat-o de la un coleg si n-a aparat-o nimeni. In plus educatia americana o face sa remarce si sa sara imediat la remarci rasiste asupra romanilor si nu numai.

AB_AC spune:

Aschiutza brava bunicii, am si eu cu cine sa simt sora de suflet. Da piroghiile ce-s?