De acasa si de-aiurea....

Tanti Zavaidoc spune:

Oana, multumesc pentru sugestie L-am citit pe Kundera acum mult timp, iar venind in Suedia l-am descoperit pe Theodos Kallifatides. E grec si a scris, ca si Kundera, in limba tarii de adoptie, despre chestiuni mai mult sau mai putin personale din timpul adaptarii la noua societate.

Nu stiu daca raspunsul la intrebarile mele poate fi gasit intr-o carte sau alta. Desigur, unele lucruri sunt comune. In Suedia sunt chiar si consilieri specializati pe problema emigrantilor. Sunt psihologi care vorbesc in scoli, la care poti merge gratuit sa te consilieze daca ai probleme cu adaptarea in tara unde ai plecat sau intamplator ai ajuns (Suedia are foarte multi refugiati politici inca, iar ei nu aleg sa vina aici, ajung din intamplare intr-o tara care ii primeste).

Ma asteptam sa fie mai multe raspunsuri si mai sincere. Se pare ca adevarurile, ca si reprosurile, apar in momente de tensiune. E alt lucru pe care am sa il reprosez romanilor: ca regula, asteapta sa se umple paharul si abia apoi deschid gura. Discuta mult despre nimic, dar ocolesc lucrurile importante dintr-un soi de lasitate care nu e deloc benefica.

mianna spune:

au platit, nu si-au platit. ar sta mult mai linistiti daca s-ar intoarce intr-adevar la ei ceea ce au platit acum 30 de ani. la fel si eu, as sta linistita daca as sti ca peste 25 de ani se va intoarce la mine ceea ce platesc acum. ati platit si voi aceasta contributie, inainte de a pleca din tara. se va intoarce cumva vreodata la voi?

Tanti Zavaidoc spune:

Da, Mianna, se intoarce. Anii lucrati in Romania conteaza ca vechime, deci vom primi pensie pentru ei.

AB_AC spune:

Portocalia da, cred ca multi emigranti ajung intr-o tara si nu se adapteaza. E o loterie. Cred ca merita sa gasesti un loc in care sa fii tu. Daca n-ai fost in stare sa faci un compromis cu tine in tara in care ai copilarit, greu de crezut ca-l vei face in alta parte fara a te inrai. Putin curaj ajuta ...
Tara perfecta nu-i! Trebuie sa-i poti suporta defectele si sa te simti suficient de atasata de tara aceea ca sa poti sa ai dorinta si curajul de a le indrepta.

Teoretic asa-i. Dar sistemul de pensii de stat se construieste pe principiul ajutorului intre generatii si in practica generatiile actuale de "oameni ai muncii" platesc pentru cele de dinainte asa ca masa statistica si nu individual. E o schema Ponzi uriasa care cedeaza pe mai peste tot in lume cand populatia e mai mult batrana decat tanara si traieste mai mult.

In acelasi timp insa .ro fiind o tara saraca evantaiul de profesii s-a restrans si multi dintre noi am fi fost someri sau bugetari mai mult consumand decat producand pentru .ro . Asa ca nu om ajuta direct, dar nici nu avem nevoie de ajutor. In plus o cota parte din venitul diasporei se intoarce in economia romaneasca. Expatii in plus platesc si impozite in .ro.

Multe din reprosurile facute de o parte si de alta au cate o samanta de realitate, dar ... poate ce-i mai dureros e ca de fapt si majoritatea celor ramasi si a celor plecati au ca scop supravietuirea lor ca oameni si nu a unei comunitati. Bineinteles ca trebuie sa supravietuiesti, dar nu doar atat...

mihaela_s spune:

Asta cu pensiile e aiurea rau de tot. Eu am lucrat 13 ani in Ro, din banii mei am "intretinut" destui pensionari, nu? Si nu voi lua un ban inapoi...atunci cum e? Sa arunc si eu reprosuri inapoi?

Sincer nu m-am gandit la faza asta pana acum, cand am citit discutia aici. Dar nici ca mama ar fi intretinuta de cei ramasi in Ro...

Ca sa fiu la subiect...eu nu am ce reprosa, nici nu mi s-a reprosat direct nimic. Reprosurile pe forum nu le iau in seama daca nu imi sunt adresate direct(nu e cazul).

Daca ar veni insa de la prieteni, rude, atunci m-ar interesa. Nu a fost cazul.

viviana spune:

Cand spun romanii ma refer la unii romani. La fel si cand voi vorbi si despre romanii din diaspora ma refer la unii. Fara generalizari.

De obieci romanii fac multe generalizari. Din cauza comunismului si a educatiei din zilele alea nu avem (unii) baza pentru logica si argumentare. Nu stapanim arta conversatiei. Multi in argumentarile lor se folosesc de invidie (inconstient) si de dispret (inconstient) pentru a demonstra ceva.
Apoi mai este categoria care "loveste" gratuit, fara motiv acolo unde crede ea ca doare.
Lipsa tolerantei este des intalnita.

Apoi sunt cei care au plecat si in societatile care i-au primit au invatat foarte repede cateva din principiile de baza ale tolerantei, alte argumentarii. Au fost nevoiti sa primeasca si sa aplice principiile pe care s-a construit societatea adoptiva.

In propria mea societate am avut parte de:
- daca nu-ti convine ca nu ai caldura la bloc muta-te la vila;
- tu vorbesti ca ai bani;
- ah, pai stati acasa de-aia copilul dvs. nu injura si vorbeste frumos;
- si multe altele.
Sa nu credeti cumva ca cei care au trantit chestiile astea ma cunosteau cu adevarat sau ca m-am laudat in vreun fel vreodata. Nici vorba.


Societatea de romani pe care am intalnit-o in America.
Plecati unii de foarte mult timp.
Nu stiu ca poporul roman s-a schimbat, ca e pe calea buna. Ca multe lucruri s-au imbunatatit. Ca noi deja am ajuns sa ne nuantam pozitiile si argumentele.
De ce nu stiu? Pai sa vedem ce medii de informare au ei?
Familiile ramase care nu fac altceva decat sa se planga.

Sunt foarte putini cei care primesc telefoane si mesaje din tara: "Azi suntem fericiti! Am citit o carte extraordinara, nu vrei sa ti-o trimit? "
Mesaje pozitve. Cati dintre voi au parte de ele?

Intr-adevar cand am fost in America am avut parte de multa suspiciune si toi romanii pe care i-am cuoscut ne-au privit cu multa retinere.
Nu am simtit asta. Mi s-a spus ulterior, dupa ce ne-au adoptat fara rezerve.

Ideea este ca uneori e bine sa alegi sa te folosesti de experienta celor plecati fara a gandi ca acela este superior. Pentru ca nu este. Vrea doar sa ajute pentru ca are un plus.

Ideea este ca romanii plecati ar trebui sa asculte mai mult si sa incerce sa inteleaga societatea de azi. Sa vada partea din ea care s-a schimbat si sa nu-si mai bazeze argumentele pe cea care stagneaza.

Sunt foarte mandra de toti romani care au plecat si au trecut peste toate neajunsurile educatiei. Sunt mandra pentru ca au trecut peste multe bariere pentru a-si face o viata mai buna.

Sunt foarte mandra de toti cei care au ramas in tara incercand permanent sa-si imbunatateasca conditia si sa schimbe ceva.

Este alegerea lor si .

Nu sunt mandra de cei care arata vadit superioritate, dispret, ignoranta, intoleranta. Indiferent unde s-ar afla ei.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Tanti Zavaidoc spune:

AB_AC Da, romanii au tendinta sa supravietuiasca doar ca indivizi. Am inteles ca aproape nicaieri nu sunt uniti ca etnie.

Din pacate, vad si aici destule exemple de familii in care nu se mai vorbeste romaneste. Si nu sunt familii mixte, ambii soti sunt romani si totusi copiii nu vorbesc deloc romaneste, desi inteleg limba.

Eu am avut un moment de tristete cand am realizat ca nepotii mei nu vor mai sti deloc romaneste. Mi se pare o pierdere, in sensul ca orice limba straina cunoscuta e o poarta spre o cultura, dar si spre invatarea limbilor din aceeasi familie.

Admir natiile care se adapteaza la noua cultura pastrandu-si indentitatea. E greu, dar nu imposibil. Se pare ca e imposibil pentru multi romani, care vor sa se piarda instantaneu in peisaj, sa treaca drept localnici. Inteleg sa fie asa in tari xenofobe, dar nu vad motivul pentru care e asa in tari care incurajeaza diversitatea.

Sunt multe de spus...

dana vio spune:

Asta este singurul lucru care pe mine ma deranjeaza : votul celor din diaspora: de ce sa hotarati voi cine sa ma conduca pe mine?! Ati plecat, nu ma intereseaza de ce si unde, vedeti-va de conducatorii aia si lasati-ma pe mine sa traiesc cum vreau eu, nu cum vreti voi.

Alexandra Maria
14.12.2007

karula spune:

Da, da! Si uite, imediat mi-au venit in minte diminetile tale provensale, la piata cu aparatul de fotografiat
Ma regasesc, aici la Viena, in faza asta de dragoste frenetica.
Nu analizez disputele forumistice intre plecati si ramasi. Am observat insa distanta stranie care apare intre romanii adunati laolalta in tara lor de adoptie. (E plictisitor si aiurea sa scrii mereu "unii romani", "cativa romani", ma scuzati!)
Lucrez la un proiect in care sunt implicati romani din Viena. Imi este infinit mai greu sa abordez conationalii, sa le spulber valul de susceptibilitate, decat sa captez atentia si bunavointa localnicilor implicati in proiect. Sigur, teoretic pot sa-mi explic de ce un roman de afara poate sta in garda in fata altui roman cu care imparte un spatiu in care se lupta sa isi gaseasca locul. Dar ca exercitiu socio-cultural, e totusi straniu si uneori trist.

doruletz spune:

mihaela, da, e adevarat, pensiile in romania sunt platite de cei care muncesc in romania. Tu ai platit pensia romanilor timp de 13 ani dar acum platesti pensia suedezului, io pe a francezului, se numeste "repartitie" sau "solidaritate intre generatii" (si nu se stie cat va mai putea dura pt ca nr de pensionari creste iar cel de activi tot scade). Cei 13 ani iti vor fi calculati la vechime si vei primi ceva, depinde si cum e legea in suedia si de acordurile pe care le au cu romania.

Parintii nostri au platit pensiile parintilor lor si nu au acumulat un capital care trebuie obligatoriu varsat acum. Ei nu pot decat sa se bazeze pe faptul ca cei care muncesc isi vor plati "datoria" fata de ei asa cum ei au facut-o la vremea lor, ca legea va ramane neschimbata, ca demografia ramane in grafic etc.