atac de panica dupa nastere

laurenta spune:

deci eu merg de 5 ani. cauza -moartea subita a parintilor mei!
apoi acum dupa ce am nascut(asteptand minunea 7 ani),faptul ca iar ii vroiam l mine sa-si vada singurul nepot etc ,,,,,ma luase iar cu rau.......oboseala,grijile,un pui e o mare resposabilitate ,intrasem intr-o panica noua pe care nu o stiam,nu o mai avusem si iar hop la psiho ca nebuni-glumesc!
vam zis cam asta e terapia mea,gandurile astea o data vorbit despre ele si rabufnite,si rastalmacite acolo,in cabinet ,sau cu familia sau cu sotul ...recunoscute sunt parte vindecate.
NIMENI nu e nebun! fetelor voi ati vz o persoana nebuna?
NU. doar bolnave. bolnave cu capul!deci au un diagnosticat clar care le perecliteaza gandirea si rationamentu.
voi cand ati fost la psiho ce diagnostic va pus?
vau spus ca sunteti nebune?
nu! oboseala,post-partum.,vreo trauma din trecut.......
deci nebune nu sunteti,medicamentele aveti grija cum le luati....
DA va veti aminti de aceste trairi mereu.....e normal.asa cum va amintiti ca copilu a avut febra in luna cutare ,anul cutare.....asa si aceste trairi.vor trai in amintirea voastra voi trebuie doar sa fc diferenta intre amintire si trairea de atunci.....amintirea ei trebuie so strunesti acum ,mai ales cand ai o pasa proasta si zici ca nu mai poti ca inebnesti de atatea necazuri....in momentul ala automat se reactiveaza acesta amintire cu inebunitul.
diferenta o fc tu.ca aia e o amintire,si asa o opresti automat.
trebuie sa fii totusi consecventa cu psiho tau,sai spui adevarul oricare ar fii el,bun,rau,groaznic.
desenez,scrii,fluieri,tipi.de cate ori mam certat cu psiho meu,si el tacea si se uita la mine.dar il am pe acelasi de 5 ani.si am mare incredere in el.
eu acum mai iau uneori valeriana dar asta cand mi se intampla ceva rau,de exp sotul meu e in coma de 1 luna,din accident de masina

oanap85 spune:

laurenta imi pare rau,sa-i dea D-zeu sanatate si tie putere si multa vointa ..
in multe din ce spui tu ma regasesc:(,eu am inceput cu atacuri de panica tot din cauza unor decese,avea bb 4 luni ,nici nu imi revenisem dupa " trauma" nasterii si a murit soacramea apoi la o luna taicamiu si astea probabil mi-au declansat,am stat vreo 4 luni cu aceste atacuri pt a-mi alapta bble insa pe cand avea vreo 8 luni nu am mai rezistat si am mers la psihiatru ,nu am terminat de luat tratamentul ca ramasesem insarcinata cu bb2 iar dupa nastere iar mi-au revenit aceste stari,depresia, si iar a trebuit sa intrerup asa ca pe cand avea bb4 luni iar am inceput cu medicamente (se si inbolnavise in acea perioada baietelu si am pierdut si laptele si asta m-a afectat f mult)am cerut sa fac tomograf ca ziceam ca am ceva la cap
si iar a trebuit sa intrerup ca am ramas insarcinata cu fetita
imi pare rau ca nu am putut sa merg in acest timp la un psiholog , as fi vrut sa am cu cine lasa copii:(
acum astept sa termin de alaptat si ma gandesc sa merg si eu la un psihoterapeut ,trebuie ,ca altfel nu vad cum as putea trece peste crizele astea de nervi
de multe ori nu ma recunosc,stau si ma gandesc ce sa intamplat cu mine si ce se intampla..
eu cred ca si nasterile au partea lor de vina ,cum suport greu durerea pentru mine a fost groaznic
+ oboseala acumulata
macar sa ma gandesc ca la un moment dat imi voi reveni si voi putea sa-mi cresc copiii linistita sa nu creada ca mama lor a luat-o razna




Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

laurenta spune:

nu ai luato razna esti f obosita. nasterile au rolul lor,in ceea ce traiesti.esti o mama buna_te admir enorm ca ai avut curajul sa fc 3 copii-
citeste bine mesajul meu,a fii nebun nu exista.toti trecem prin stari de astea.dar fiecare raspunde in modul lui.
eu am un jurnal de vreo 2 mii de pagini,scriu acolo,tot,ma descarc ,plang.
teama asta ca inebunesti inteteste si mai tare trairea ta si uite asa fc atacul de panica.NEBUNA nu esti,nu exista om nebun ,doar bolnav,si am intrebat ce diagnostic tia pus psiho,daca te crezi bolnava?
dupa acest diagnostic,poti fc referire la boala ta asa numita "mie frica ca o iau razna".si asa descoperi ca esti ffff obosita de nasteri,de traume,de necazuri,de grijile zilnice,etc ........
si asa tragi aer in piept-nu uita ca respiratia e f importanta- si scoti un zambet de usurare. cand vezi ca te enervezi si treci un pic limita_e permisibila toti o trecem- respiratia e f importanta .respira puternic ,si trage aer in piept.fa ceva ce-ti place.....orice ar fii....mananca ceti place ,imbracate cum iti place ,nu trebuie sa ai deloc frustrari in momentele astea.
nu-ti pune bariere deloc ,daca vrei sa bei un pahar de vin ,dute si umplati paharu si dal pe gat,nu-ti pune bariere.asa descoperi ce frumoasa e viata,prin mici escapade care zici ca de fapt sunt in limita aceea a bunului simt sau eu mai stiu ce limita iti impuneai inainte......
sper sa ma fii fc inteleasa.
NU mai gandi si autosugestiona ideea nebuniei ca ea nu exista,bolnava nu esti,atunci au ramas celelalte care ti leam enumerat mai sus:oboseala ,depresie.etc .peste care poti trece .
traiesteti viata ca viata e frumoasa. asa imi spune terapeutul meu.

oanap85 spune:

intre ghilimele " ca mama lor a luat-o razna"
diagnosticul era" atacuri de panica cu fobia de moarte"?)
pana sa ajung si eu la un psihiatru ,pana sa ma confrunt cu aceste stari ale mele,credeam ca exista oameni nebuni ,dar vorba ta -nu exista oameni nebuni ,ci bolnavi-fiecare are un motiv ptr care a ajuns asa,oameni care au pierdut totul intr-o zi tot ceea au acumulat o viata intreaga,oameni care au pierdut persoane dragi, sau ,oameni care au ajuns asa din cauza altora...


imi spunea cineva" invata sa te bucuri de ceea ce ai,decat sa te gandesti la ce au altii si tu nu ai.. mai bine gandeste-te la cei care nu au ,si atunci vei aprecia ceea ce ai"
am trei copii minunati si cred ca ,ca mama,pot face fata la orice



Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

laurenta spune:

exact.mas bucura sa aud ca te simti mai bine.fobia ai care o ai poate fii asa :oboseala,trauma mortii celor dragii.
sa ai 3 copii nu e usor deloc,te admir mult ,e imposibil sa nu clachezi un pic in fata resposabilitatii copiilor,familiei.
la tine e vb de timp de acomodare si un pic de obisnuinta cu trei prunci,vor trece chiar si amintirile.........
eu ma simt la pamant,dar sper sa fiu puternica pt copilul meu

oanap85 spune:

multumesc
exista o vorba " ce nu te doboara te face mai puternic" eu cred ca vei trece si peste aceasta incercare grea,a vietii,
numai D-zeu stie de ce ne pune la atatea incercari..
multa sanatate si tie si sotului si copilasului




Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

Giulia_S spune:

cad citesc mesajele voastre ma gandesc ca voi sunteti niste eroine iar, vorba laurentei, sa mai rabufnesti cateodata este ceva firesc. Fata de voi eu am senzatia ca ma alint: slava domnului, nu am avut decese in familie de curand, am un sot si un copil sanatosi, nu sunt probleme cu banii, doar ca... si eu inclinam sa zic, ca si oanap85, ca innebunesc uneori. Eu mai lucrez si de acasa si toata ziua stau cu telefonul la ureche, ca ala vrea luna de pe cer, cealalta are o problema, contabila nu gaseste chitantele, etc. Mai vreau sa fie si curat in casa, mancare la bebe si pentru sot - 2 feluri, cum l-am obisnuit si tot asa. Am senzatia ca nu mai fac fata. Caut o femeie sa stea 2-3 zile pe saptamana cu bb, cateva ore pe zi, ca sa mai decongestionez din sarcini. Al meu nu e de acord. El pleaca dimineata si vine seara, atunci tot eu stau cu copilul, rara ies pe undeva prin apropiere iar noaptea am grija sa nu-l trezeasca bebele, ca deh, el lucreaza. Nu am cu cine vorbi. Mama e tot timpul bolnava de tot felul de chestii si parca se fereste sa vina pe la mine, cu sotul abia daca mai discut cate ceva ptr ca am senzatia ca nu ma intelege si nu vreau sa ne certam, deci mai bine nu vb cu el, toate prietenele mele au copii, sunt cu grijile lor si nu vreau sa impovarez pe nimeni cu ale mele. Mai bine va scriu voua, cand am timp. Nici nu stiu daca as rezolva mare branza cu psihologul, eu cred ca as avea nevoie mai curand de un confident caruia sa-i descarc frustrarile si nemultumirile mele. Seman cu un radiator infundat care are nevoie sa fie curatat de scame. Va pup si va admir!

may16 spune:

eu nu am mai fost de 3 saptamani la psiholog pe motiv ca nu am timp, pe motiv ca m-am simtit mai bine.
in weekend am ramas singura in casa si am facut un atac de panica in toata regula, cu sufocare cu ameteala, cu palpitatii si a trebuit sa imi repet tot ce stiam despre atacuri de panica, ca nu se intampla nimic, ca nu dureaza mai mult de 10 min. am reusit sa rezist dar toata ziua am ramas asa cu o tensiune in corp.
laurenta ai dreptate cu amintirea starilor.
cateodata imi e frica sa nu mai simt ce am simtit, sa nu mai gandesc ce am gandit.
incerc sa imi spun ca e doar frica,si frica e un sentiment normal in atatea situatii doar ca acum eu o exagerez
cateodata chiar imi iese cu autoincurajarea, ca totul o sa treca , ca e doar o perioada grea acum: azi am reusit sa conduc singura, am fost in oras singura si am fost ok.
o sa reiau sedintele

laurenta spune:

stii cum se spune,fiecare isi duce crucea
adica "crucea" pe care o duci tu e acel stres zilnic,acel stres care tea fc sa te simti asa de obosita si pana la urma sa ai trairile care le ai,rezultatul fiind atacurile de panica,nervozitate in exces.suntem diferiti,tu poate nu ai putea duce crucea noastra asa cum spui ,ca te alinti,nui adevarat.pt tine e greu ceea ce fc zilnic ,asa esti tu facuta,asa ca cel mai bine e sa recunosti ca intradevar,te simti obosita si intradevar ai nevoie de ajutor.ideal ar fii sa vb ca sotul .mama .cea mai buna prietena ......trebuie sa te descarci......dar daca ajungi la aac de panica ....ar trebuie totusi sa mergi la psiho.......nu strica absolut deloc.....dimpotriva e ora ta de ralaxare si daca ai norocul sa-ti mai dea si o terapie tip cum mia dat-o mie cu piscina ar fii ok........

laurenta spune:

may,nu uita respiratia e f importanta.
in momentul in care incepi sa simti acei fiori de teama,frica,groaza, RESPIRA profund!apoi incearca sa pui STAPANIRE pe tine pe ,trupul tau.in momentul in care apare acea acei fiori,ai senzatia ca esti blocata toata....nui asa ....de aici si senzatia de sufocare. tu respira si ai sa vezi ca poti si asa recapeti oxigenul. apoi incearca sa te asezi,si sa respiri continuu.....nu cosmetiza situata cu muzica ,tv ,sau alte treburi. da-ti seama ce a provocat atacul respetiv .din aceea zi. daca ai traume din trecut,poae fii acelea,dar daca zici,ca doar de cand ai nascut situatia se naste de aici,oboseala ,responsabilitate,griji.
un alt factor e ca cineva din din jurul tau sa stie ce simti,dar sa NU te menajeze. tu trebuie sa fii constienta de tine,sa infruntii tu singura,doar trebui sa impartasesti ce ti se intampla cuiva........daca macar nu mergi la psiho.scrie undeva.
si repet in situatia asta care zici tu mai grea,nu-ti refuza nimic.eu sunt inebunita sa conduc cu muzica. sa nu ai prejudecati ca te judeca unul sau altul ,pt ca acum esti un pic mai vulnerabila.
Si nu mai spune niciodata : a e o perioada vor trece......pt ca amintirile nu vor trece,si vei ajunge sa confunzi amintirle cu starea de fapt.
lucreaza f mult si gandeste ca da sunt dar de unde vin....descopera cauza tu si ideal cu psiho tau,nu ascunde dupa deget,ca vei suferi mai tarziu. odata descoperit CAUZA deja esti vindecata.
exp: poate uita cineva ca a avut cancer? nu.
dar daca la vindecat,acum traieste cu fericit cu zambetu pe buze,ca a castigat lupta.
imi doresc sa aud de bine,si sa te ajute cate ceva terapia mea ,luata de la terapeutul meu