atac de panica dupa nastere

am nascut acum 2 saptamani.al doilea copil. un copil sanatos eu sanatoasa. o saptamana dupa nastere am suferit de insomnie puternica nu am dormit deloc. si am inceput sa caut pe internet despre insomnii despre depresie postpartum.am devenit convinsa ca am si eu. pur si simplu am ajuns sa incerc sa ma incadrez in simptome. am dezvoltat o obsesie ca am depresie, nu pot sa dorm sunt agitata, sunt mereu trista, nu ma pot bucura de ce am.simt cum imi fac singura rau, cum imi creez aceste stari.
si de doua zile traiesc o spaima continua ca o sa innebunesc, ca o sa ajung sa fac rau copiilor sau mie.
imi e frica non stop, imi e frica sa raman singura in casa
pur si simplu simt ca innebunesc.
am incercat sa ies in oras cu sotul, sa am musafiri sa incerc sa nu ma gandesc, dar ma ingrozeste gandul ca innebunesc, ca nu o sa ma pot controla si o sa ajung sa fac rau copiilor.
va rog din suflet daca ati trecut prin asa ceva dati-mi un sfat.ce sa fac.

giulia71 spune:

NU inebunesti Sigur!!!

Sunt doar schimbarile hormonale de dupa nastere. Crede-ma nu spun din povesti. Mergi rapid la medic, pentru consiliere psihologica daca alaptezi. Ar fi pacat sa intrerupi alaptatul daca iti va da vre0un antidepresiv usor.

Daca nu alaptezi, atunci vb cu un medic specialist si vezi ce zice, poate iti va recomanda ceva sau vei face psihoterapie.

Linistete-te ca nu inebunesti!
Si sa nu te puie pacatul sa cauti pe net despre simptome asemanatoare ca ti le insusesti usor in perioada asta si tu n-ai nici pe naiba.
Bebe sanatos iti doresc!

uneori gandesc prea mult....

laurenta spune:

acum o luna am trecut prin asta.exact aceleasi simptome,nimic altceva.bb meu are 10 luni,dar de la nastere ma cam bantuiau starile astea,dar acum o luna sau agravat.sotul meu e f mult plecat asa ca eram mereu singura si simteam ca inebunesc.la indemnul medicului meu,am mers la psiholog,chiar daca eu ma cazneam ca nu am timp ca tre sa ma ocup de bebe,dar intro zi am decis sa merg.ei uite asa psihologul mia zis ca e stare de oboseala cronica cu atacuri de panica.NU INEBUNESTI mergi doar la medic,mie nu mia dat decat valeriana8ceai)-alaptez-,si ai sa intelegi exact ce e cu tine.pt ca mie mia recomandat odihna,asa ca miam luat pe cineva sa ma ajute,am reluat cate un pic munca(sunt pe cont propiu).eu degeaba tias pune ce mia zis psihologul pt ca nu ai intelege(tias spune cu cel mai mare drag),dar doar medici au modul lor de ati transmite aceasta terapie care pt mine a fost minunata.aaa si acum dorm bine,mananc bine ,am cu totul un alt tonus.sfatul meu din experienta mea e sa mergi la un psiholog ,totul e de la oboseala.

may16 spune:

va multumesc din suflet pentru raspunsuri.am si facut o programare la un pshiholog. sunt atat de speriata.
azi noapte am chemat-o pe mama sa stea cu copii si a incercat sa dorm, m-a chemat doar cand se trezea cel mic sa alaptez. am dormit cateva ore din bucati.
adevarul e ca in ultimele 2 saptamani nu cred ca am 10 ore in total de somn. daca reusesc cate o ora pe noapte e bine.
cel mic nu prea doarme, plange destul de mult. cea mare vrea numai cu mine, sa doarma sa faca baie cu mine, sa manance cu mine.
sunt ca la maraton, dau piept la unu ,o pun pe cea mare sa doarma, cand apuc sa ma intind incepe cel mic sa planga.
pe ea am crescut-o fara ajutor, a fost greu dar nu am simtit niciodata ca pierd controlul.
de aceea sunt acum asa speriata...simt ca innebunesc si o sa ajung sa imi fac rau.vezi atatea cazuri si pe la televizor, cu oameni la capatul puterilor, cu tragedii.
de obicei sunt o femeie puternica, am facut fata la multe...
va multumesc din suflet pentru incurajari. sper sa scap din cosmarul asta si sa revin la viata mea

diamat spune:

May
in primul rand, daca mama poate sta la tine e super, insa incearca ca, pe timul noptii, sa aduca copilul la tine la san [deci sa nu te trezesti, sa nu te ridici din pat], tu stai pe o parte, culcata, si il alaptezi asa, iar mama ta va vegheaza in cazul in care tu adormi si iti e teama sa nu te intorci peste copil.

in al doilea rand, georgeta musat, de la spitalul elias [daca nu esti din buc, are o asociatie, attsct.ro - asociatia totul pentru tine si copilul tau] este foarte bine documentata despre depresia post natala. daca nu stii pe alticeva, poate iei legatura cu ea [numarul de telefon e pe site] si macar iti face o recomandare.

absolut tot ce spui e foarte bine. e bine ca reusesti sa iti dai seama ce se intampla cu tine, chiar daca asta in sine nu e un lucru foarte bun. incearca sa gasesti un psiholog sau terapeut.

e normal sa te simti coplesita, cateodata hormonii de dupa nastere, langa un set de circumsante nu tocmai fericite, iti pot da lumea peste cap.

tu esti o femeie puternica, esti o mama puternica, tocmai prin faptul ca realizezi ce se intampla. daca nu reusesti sa gasesti un specialist, mai scrie aici si cautam si noi.

Giulia_S spune:

va rog sa ma ajutai si pe mine cu un sfat: am un bebe de aproape 7 luni si lucrez de acasa, sotul e la servici pe timpul zilei iar eu simt ca nu mai rezist: am uneori niste crize de nervi de-mi vine sa vorbesc urat, sa tip, sa sar, sa izbesc totul. Pur si simplu mi-e frica de faptul ca nu ma mai pot controla si ca pot sa-i fac rau copilului. Acum e mic si nu intelege, dar nu stiu ce o sa ma fac atunci cand o sa fie mai mare. Simt ca o iau razna incetul cu incetul... Stiti un psiholog bun in Iasi? Multumesc anticipat!

carolinah spune:

May, Giulia,

cel mai bine este sa va luati ajutor ca sa va puteti odihni! Veti vedea ca asta face minuni! Evidentb ca ajutorul psihologic e bine-venit si el.

Multa sanatate va doresc.

eumada spune:

Lipsa de somn e cauza in principal....citisem pe undeva ca fara mancare omul traieste 2 saptamani,fara apa o saptamana fara somn doua trei zile...nu bag mana in foc ca e exact ca si intervale,nu am timp sa caut,doar ca vreau sa subliniez ca oboseala cronica,plus hormonii pot ds dea peste cap un organism..putin ajutor e minunat...doua ore de somn neintrerupt daca prinzi e perfect.

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

patryss_88 spune:

Intr-adevar fetele au mare dreptate referitor la lipsa de somn.
Cand avea bebe 3 luni am intrat intr-o stare ciudata , asemanatoare cu a ta , si aveam impresia ca percep lucrurile altfel, intrasem intr-o anume stare si nu mai puteam iesi.

Eram la socrii, si nu ma odihneam prea bine, eram si cu un parastas...ma culcam noaptea tarziu si ma trezeam la 6-7 , plus ca noaptea ii dadeam sa pape micutului.

Mi-a fost greu sa imi revin, eram sigura sigura ca sunt nebuna, ca o iau razna, ca ma vor interna, imi faceam griji pt bebe ca nu va avea cine sa il creasca...si filme din astea horror...

Deci draga mea, mergi la psiholog , te va ajuta mult, si crede-ma ca numai tu poti sa iesi din starea asta... Si nu e greu, trebuie doar sa accepti ca nu sunt sanse sa innebunesti .


Sa auzim vesti bune, mai scrie pt ca iti face bine, nu te interioriza

de gaza mica Luca Adrian

Giulia_S spune:

Carolinah, Eumada si Patryss,
multumesc tare, tare mult pentru sfaturi si incurajari.
Am cautat si un psiholog, am gasit unul bun pentru care o sa-mi fac o programare in martie.
Intr-adevar, dupa o noapte in care apuc sa dorm cateva ore legate sunt altfel, f bine dispusa si am senzatia ca ce mi se intampla cateodata este o iluzie si ca niciodata nu se va mai intampla. Cred ca aveti dreptate. Am sa vb si cu psiholoaga, sa vad daca nu cumva sunt si alte cauze si o sa-mi caut pe cineva sa mai stea cu el putin, cateva ore pe zi macar, ca s-a facut un neastamparat, alintat si explorator de nu mai pot sa fac nimic cu el prin casa, daramite sa mai si lucrez ceva. Va multumesc si am sa revin cu noutati - cateodata s-ar putea sa mai am nevoie de sprijinul vostru pentru care, inca o data, va multumesc!

may16 spune:

dragele mele in sfarsit pot sa spun ca sunt un pic mai bine.
am facut deja 3 sedinte de psihoterapie si intradevar ajuta enorm. intelegi ce se intampla cu tine, cum functioneaza gandurile, panica, modul de aparare al fiecaruia.
si cu somnul am mai recuperat. am apelat la ajutor din partea mamei , a sotului sa mai stea cu copii. cateva ore pe noapte si esti alt om
totusi mai am momente de neliniste. la mine cea mai mare spaima au dat-o niste ganduri ingrozitoare ca as putea face rau copiilor sau mie. pur si simplu vad un obiect banal prin casa si imi fulgera ideea ca daca innebunesc si folosesc acel obiect si tai copii sau pe mine. e cumplit. intram intr-o stare de panica, agitatie.imi era teama sa raman singura. acum cred ca in urma psihoterapiei stiu cum sa reactionez la acele ganduri. dar inca apar.
imi iubesc copii enorm, si am o familie fericita si in general o viata fericita. de aceea nu inteleg de ce aceste ganduri.
sper ca intr-o buna zi o sa dispara complet si sa revin la viata normala.
si ajutorul vostru e de nepretuit, un sfat, o incurajare , sa stii ca nu esti singura care trece prin stari ciudate.