Nu face nimic in casa?

Maria_1 spune:

Va multumesc pentru sfaturile voastre. Chiar daca sunt foarte greu de urmat.

Acum suntem, intr-un fel, in pregatirile pentru nunta. Mai avem putin si el vorbeste cu un cuplu care sa ne fie nas si nasa. Lucrurile se precipita si eu am avut tendinta sa reiau povestea de la inceput si sa vad ce nu merge.
Am ajuns departe cu relatia asta. Am crezut in calitatile lui. Am crezut ca este matur, ca este sensibil, ca este credincios si ca putem avea o familie.

Din ce scriu eu aici, nu reiese nimic din toate astea. Din ce scrieti voi, e clar ca nu mai merita alte sanse.

Este foarte dificil sa il gonesc si sa ii spun ca putinele lucruri bune si frumoase pe care le-a facut nu atarna suficient in balanta. Este foarte greu sa cred si eu asta. Mi-e greu sa-l cred un monstru egoist pana la capat. Mi-e greu sa ii fac bagajele si sa fac abstractie de visele pe care le-am avut langa el si de putin sprijin pe care mi l-a acordat in anumite momente.

Mi-e infinit de greu sa aduc in fata lui o balanta si sa ii spun ca nu a fost suficient de bun si ca nici nu sunt sanse sa se indrepte.

Mi-e foarte greu cu toate ca nu am nici o obligatie fata de el. Nici nu suntem casatoriti, nici nu avem bunuri sau copii de impartit.

Mi se pare pur si simplu ingrozitor sa il dau pe usa afara. Si, recunosc ca mi-e teama sa nu fie totusi o greseala, sa nu fie la mijloc imposibilitatea mea de a vedea mai multe lucruri bune in el si de a judeca superficial doar de dragul tineretii mele si al bunei mele dispozitii.....

ego71 spune:

off, mai fetelor,cel mai usor e sa dai sfaturi cand nu traiesti cu cosmarul in casa..dar si asa fiind,ma mir ca tu,maria,te lasi "manipulata" de un astfel de om.ai zis undeva ca orice ai face,el considera ca i se cuvine.multi barbati chiar cred asta,pentru ca,cu toate ca lucrurile au evoluat,sunt inca foarte multi barbati care considera ca e treaba femeii sa-l astepte cu masa-ntinsa,sa faca curat pentru ca el,vezi doamne de aia s-a insurat.nu generalizez,pentru ca sunt barbati care gatesc cu placere si isi ajuta nevestele fara sa le cada budigaii.atitudinea ta de imbufnata si trista cand el nu face ceva,nu ajuta.ori te scuturi, ori il lasi definitiv daca asta te raneste atat de mult.
cand eram pustoaica,aveam o vecina casnica.toata ziua e plimba si se cafegea cu vecinele,iar cand venea barba-su acasa, se dadea pe langa el ca o pisica. "puiule,mi-a fost cam rau azi,nu vrei sa gatim/facem oridine amandoi? stii bine ca impreuna,mai vorbim,mai glumim si treaba se face imediat!". mai,si-i mai baga cate o mana prin pantaloni,, il mai giugiulea un pic,il mai pupacea si facea omu' ala treaba de ziceai ca asta a facut o viata intreaga. a naibii femeie,stia cum sa-l ia! si-i reusea de fiecare data!
nu stiu ce poti sa-ti spun mai mult decat ti-au spus fetele,dar nu poti lasa la infinit lucrurile asa..pentru ca,se pare,el inca nu e constient de ce inseamna 2 intr-un cuplu. mai sari peste pregatiri speciale pentru el ,vase spalate,etc..e cam naspa ca stai cu ai tai..dar daca ati sta singuri,ai strange din dinti chit ca se umple casa de gunoi si farfurii nespalate.eu i-as face o faza din asta. si,cand vii de la job,pune-ti fundul la tv/calculator sau fa-ti unghiile,o masca,etc.
esti tanara,pentru ce sa te omori psihic? nu vrea? nu faci nici tu.una e cand o faci din placere dar si el compenseaza cu altceva. nu-i a buna.decat sa plangi..degeaba, ia o masura drastica.ce mama lui,doar nu e de neinlocuit!

Alizee spune:

Vezi daca nu citesti cartea catre care ti-am dat acel link ?
Acolo, se explica clar motivele pt care o femeie accepta sa fie tratata mizerabil de catre un barbat si tot pe ea sa se auto- invinovateasca.

Nu ai ce sa salvezi; el are o problema pe care tu nu ai cum sa i-o tratezi.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

salcia spune:

Maria, ma alatur si eu fetelor care au scris ca meriti mai mult, mult mai mult. Tu esti tanara, inteligenta, toleranta, iubitoare, harnica, insa din cate se vede te afli intr-o relatie in care tot ceea ce faci tu este sa dai, si tot ceea ce face el e sa primeasca. E o relatie lipsita de echilibru, in care cineva ia totul de-a gata, considerand (nu stiu din ce cauza) ca toate i se cuvin, iar celalalt face eforturi, incearca, sufera etc. Nu cred ca o astfel de relatie poate dura, pentru ca la un moment dat apar frustrari, nemultumiri, si situatia devine toxica, nu se poate, pe termen lung, ca doar unul sa faca eforturi. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi daca ati avea si un copil, el cu televizorul si calculatorul, si tu cu... totul, practic. Cred ca ar insemna depresie sigura, pentru tine.

Solutia despartirii e drastica, dar cred ca e cea mai buna. Nu inteleg de ce sa stai cu un astfel de om, cu care nu faci aproape nimic, nu ai nimic in comun, nu ai aceeasi viziune asupra vietii, asupra relatiei, asupra lucrurilor importante. Practic ce iti aduce tie aceasta relatie?

Mi se pare tare trist ca ai astfel de probleme la o varsta la care ar trebui sa-ti petreci timpul distrandu-te, iubind, iesind, tinandu-te de mana si avand fluturi in stomac...

Iti doresc sa fii puternica si sa iei decizia cea mai buna pentru tine! Si mult noroc si lui msl, sa depaseasca situatia grea si sa fie fericita, alaturi de copii!

anda2009 spune:

Maria, draga de tine, e normal sa-ti fie greu in astfel de momente. Esti atat de buna (cu el, ca pe tine te-ai cam pierdut undeva intre bucatarit, facut curat si enervat de spatele mereu intors spre tine). Dar e si mai greu sa traiesti zi de zi frustrarile pe care tu le traiesti, sa le acumulezi si sa spargi buba intr-o zi cu soare, cand tu nu o sa mai rezisti sau cand o sa ai si un copil.

Ce traiesti tu NU este normal, nu asa arata si evolueaza o relatie de cuplu, nu asa se poarta un barbat caruia ii pasa, nu asa se simte o femeie atunci cand e iubita si dorita, nu-i corect fata de tine sa nu indraznesti sa mai speri, sa nu te mai bucuri de o zi cu soare, de o mangaiere sincera, de o vorba buna, de un sarut, de atat de multe.

E pacat, fata draga, sa ajungi sa crezi ca asa se-ntampla-n toate casele si pentru bruma aia de siguranta pe care ti-o ofera confortul unei relatii stabile sa renunti cu buna stiinta la sansa de a fi tu insati, de a visa, de a zambi, de a rade cu lacrimi, de a privi viitorul cu sufletul deschis.

Hai, curaj, ai fraiele sortii tale in maini si sunt sigura ca ai sa alegi pentru tine ceva mai bun!

CorinaDani spune:

dana vio, tic tac, nici chiar asa.
o despartire in termeni civilizati e mai potrivita in aceasta situatie. pana la urma el nu i-a facut nimic rau, fizic vorbind, nu a fost agresiv, violent sau mai stiu eu ce, ca sa fie lasat cu bagajul afara, pe presul de la usa, ca un caine fara stapan.
are si el nevoie sa-si gaseasca o noua locuinta sau sa faca aranjamentele necesare, sa se mute inapoi la parintii lui. o discutie calma, obiectiva, stabilirea unor pasi de comun acord dupa decizia de a rupe aceasta relatie - mi se par mai normale, in situatia prezentata de maria.

salcia spune:

P.S.: e clar ca o despartire nu-i usoara, eu am iesit dintr-o relatie de 5 ani cu un om care nu avea pe nimeni pe lume, in afara de mine. Si era de varsta mea, faceam multe lucruri frumoase impreuna, nu eram in situatia ta, dar din pacate aveam alte probleme (el era un om marcat de traumele din copilarie, parinti abuzivi etc.). Si eu am incercat ani de zile sa-l ajut, sa-l sprijin, numai ca nu era suficient, si el nu vroia sa apeleze la ajutorul unui specialist. Asa ca la un moment dat mi-am dat seama ca nu se mai poate, ca nu vreau sa traiesc asa, si ca trebuie sa ma gandesc in primul rand la mine. A fost extrem de greu, m-am simtit egoista, vinovata, am trecut prin momente foarte dificile, dar cred si acum ca am luat o decizie buna.

Cazul tau e mult mai grav (in sensul ca lui nu pare sa-i pese de nimic), si totusi tu te invinovatesti tot pe tine... El nu e un monstru, e un om egoist care nu are mai nimic de oferit. Insa tu chiar meriti altceva - iti dai seama ca exista barbati care iubesc, care fac eforturi, care te tin de mana, te iubesc si iti arata ca te iubesc, alaturi de care poti face tot ce iti doresti, alaturi de care te poti simti iubita, implinita, apreciata? Poti avea o altfel de relatie, in care sa oferi si sa primesti deopotriva. Dar depinde de tine.

Ramonika spune:

e nepotrivire de caracter, o fi si din cauza varstei poate, dar nu numai. asa e el si nu cred ca o sa se schimbe.
asa ca ori te impaci si in postura de menajera lui, ori o lasi balta. altfel vei fi mereu frustrata.
la inceput te va durea despartirea, insa pe termen lung va fi mai bine pt. tine.
sau, dupa cum zicea cineva, luati o pauza si ganditi-va bine ce vreti in timpul asta.

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz
zebra roz

CorinaDani spune:

maria, stii de ce nu poti sa faci toate astea ? pentru ca esti altruista, pentru ca ii pui pe altii mai presus de tine, pentru ca lasi de la tine ca sa le fie altora bine. pentru ca ai prea mult bun-simt si o anumita educatie si nu poti spune "stop", nu poti fi atat de egoista pe cat o impune situatia in care te afli.

dar tu, la tine, te gandesti ? de ce si in al doisprezecelea ceas, tot de el iti pare rau, in loc sa-ti para rau de tine, de acesti 4 ani din tineretea ta, irositi degeaba ?

intelege ca nu este "misiunea" ta de a-l salva pe acest om. te sacrifici degeaba, iti asumi o cruce prea grea pentru umerii tai.
da, e o povara sa nu stii cum sa-i spui ca nu e suficient de bun pentru tine, ca l-ai judecat si ca ai decis ca vrei altceva.

insa ai putea trai toata viata cu povara ca ai fost atat de lasa intr-un moment de slabiciune, incat ai acceptat sa traiesti si sa te casatoresti cu acest barbat, iar viata ta va deveni un ocean de nefericire, in care vor inota si copiii vostri, daca ii veti avea ?

bun, spui ca ti-e greu sa faci una si alta, sa-i arati usa cum s-ar zice.

te-ai gandit insa care este alternativa ? tu crezi ca el are astfel de framantari existentiale ? doamne-fereste, omul asta face un efort doar pentru a trai/respira, darmite sa-si mai oboseasca intelectul, sa se gandeasca la sufletul tau, la sentimentele tale, la efortul pe care il depui singura, pentru a va fi bine amandorura...

maria, nu e nevoie sa fii martira pe altarul acestei relatii.
accepta realitatea. nu va potriviti, nu aveti mai nimic in comun, nu puteti avea o casnicie si o viata de familie normala.
la voi a mers relatia asta pe un anumit fagas mai mult din inertie, atat din partea ta, cat si a lui.
termina cu inertia asta, schimba macazul si o sa-ti fie infinit mai bine. scapa de balastul care iti atarna acum de picioare si nu te lasa sa zbori. viata poate fi atat de frumoasa la 25 de ani, totul e sa vrei s-o descoperi si s-o traiesti cu adevarat.
asuma-ti acum povara judecarii lui si a destramarii relatiei, decat sa-ti asumi o povara mult mai grea, pe viata. OMG, tu nu vezi ca singura te bagi intr-o inchisoare si arunci cheia, ca deja te-ai judecat si condamnat, fara drept de apel sau recurs ?

maria, de ce ti-e frica ? de singuratate, de gura-lumii, de faptul ca vei fi judecata, barfita, etichetata ? ei si ? se face gaura in cer pentru asta ? bucura-te ca esti sanatoasa, ca ai unde locui, ca ai un venit decent, ca ai parintii alaturi si te vor sprijini. mai bine singura si libera, decat prizoniera in aceasta relatie, alaturi de acest om.

n/a spune:

maria o fi greu, da stai sa vezi ce greu o sa fie dupa ce se va fi consumat casnicia, apar bunuri in comun si copiii. Atunci sa vezi tragedie.

http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html
http://noideea-deea.blogspot.com