Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***386***

Bianca2503 spune:

Anaan, foarte frumos ai spus. Io nu vroiam sa se inteleaga ca tatal este incapabil de a avea grija de copil pana la cand copilul vorbeste si poate sa isi exprime nevoile.

Nu zic ca io stateam acasa si Robert hai-hui. Era in stare sa il schimbe, sa ii dea sa manance (mai putin tzatza) doar ca nu era el cel care statea acasa zi luminca cu copilul (nici nu putea din cauza de alaptat). dar el era implicat la alt nivel, era cu distractia, ne scotea pe munte, la mare peste tot.

Ce mi-as fi dorit eu sa se intample sa il simt mai implicat era sa faca curat, sa gateasca, sa spele, sa faca cumparaturi.

e clar ca nu m-am exprimat bine la inceput...mi-as fi dorit sa fiu ajutata mai mult. Adica pe langa treburile regular s-u acumulat si cele legate de cresterea copilului. Au existat momenta cand m-am simtit coplesita...

Gaza22 spune:

Neata fetele!
Vad ca am ajuns la un subiect care si mie imi ridica semne de intrebare. Nu stiu, dar parca am prevazut ca vom ajunge la discutia asta inca de cand erau ghioceii mici si de pe atunci ma gandeam care ar fi parerea voastra.

Ilinca eu zic ca esti perfect normala. Si e la fel de normal sa se ridice astfel de intrebari mai ales cu noul val de bebei care a aparut la noi in odisee. Eu nu pot spune cu atat tarie ca nu-mi doresc alt copil, undeva in sufletul meu a ramas dorinta de a avea doi, de a-i oferi lui Kathy o viata cu un fratior langa. Dar la fel nu pot spune ca sunt gata sa ma arunc in valtoarea aduceri pe lume a unui nou pui si nici sa accept toate implicatile care deriva din asta.
La noi situatia sta asa:

Atat eu cat si Marius am fost singuri la parinti si ne-am dorit mult sa nu avem un copil unic, vazand in principal beneficiile vietii cu frati si trasaturile noastre "negative" care deriva din lipsa unui frate. Dar Kathy s-a nascut in Georgia unde noi n-am beneficiat de nici un alt ajutor. Am crescut-o singuri si la inceput n-am avut alt sfat si ajutor decat al vostru. E adevarat ca Marius s-a implicat enorm in cresterea ei, fata de alti tatici. Si aici sunt de aceeasi parere cu Anaan cu toate implicatiile ei chiar duse la extrem, pentru ca asa gandesc si eu mai ales ca pierderea tatalui meu era proaspata in viata noastra. Dar tocmai aceasta enorma implicare a lui si cosumul psihic la care a trebuit sa faca fata, daca adaug si grija fata de mine si depresia post partum si conditiile de existenta (departe de casa si de cei dragi si de facilitatile lumii civilizate), l-au secat de voita si mirajul de a mai trece inca o data prin aceasta experienta. Apoi Kathy a fost un copil foarte solicictant, ca sa nu zic dificil ceea ce noua ne-a zdruncinat destul de mult echilibrul interior, al familiei si al mirajului unei armonii in trei. Am facut multe eforturi sa ne adapatam sa nu ne lasam influentati negativ, sa intelegem si sa aceptam, sa regasim armonia integrand in familia noastra si in modul de viata si personalitatea puternica a Kathyei. Toate astea se datoreaza poate si pentru ca n-am avut alt ajutor decat unul pe altul, mama s-a implicat mai mult abia in apropierea varstei de doi ani (dar abia in prezent ma pot baza suta la suta pe ea) iar pana atunci noi am fost parinti full time si uneori si capi de familie pentru restul familiei noastre.

Acum Kathy a crescut, armonia din familia nostra e relativ stabila, mama e capabila si dispusa sa ne ajute full time si chiar ne mai cere un nepotel. Dar ne situam in ingrata pozitie de a fi iar departe de casa. Unde povestea s-ar repeta dar in conditii si mai grele, fara ajutor pentru ca mama nu poate sta aici cu noi, Marius este foarte ocupat la job asa ca nu e foarte disponibil pentru a ma ajuta prea mult cu Kathy ceea ce rezulta ca va trebui sa am grija de ambii copii doar eu cel putin in proportie de 80%.. Ar exista varianta sa asteptam sa ne intorcem acasa dar diferenta de varsta ar fi prea mare intre frati ceea ce eu nu o vad cu ochi buni sau sa mergem noi acasa sa beneficiem de ajutorul mamei dar iar nu concep sa-mi cresc copii departe de tata. Dar astea nu sunt definitorii, eu le privesc ca pe niste date tehnice. Cel mai mult ma ingrijoreaza acum exact ceea ce ma impingea inainte la a avea mai multi copii si anume relatia dintre frati. Si aici cred ca sunt mai dusa cu capul decat Ilinca. Mi-e teama de acele eforturi de a integra personalitatea lui Kathy unui nou fratior, de eforturile de a face in asa fel ca ea sa se simta la fel de iubita (ceea ce momentan e egal cu centrul atentiei) dar sa accepte si sa-si iubeasca la fel de mult fratele. Si asta nu doar pe perioada cat e mica. Nu vreau sa se infiripe in ea nici cel mai mic sentiment de gelozie, invidie etc care in cazul fratilor poate aparea la suprafata mai tarziu cand sunt mari ceea ce duce la indepartarea lor si la ruperea relatiilor. O sa ziceti ca exagerez dar din pacate am vazut in ultimul timp foarte multe exemple de oameni mari care nu se mai inteleg cu fratii lor sau pur si simplu s-au indepartat. O sa spuneti ca totul depinde de educatia din familie dar am vazut si exemple unde chiar in pofida acestei educatii fratii tot s-au instrainat tinant totul doar de caracterele lor diferite. In plus mi-e frica de mine de capacitatea mea de a imparti dragostea si atentia in mod egal (mai ales daca vom fi dinnou singuri). Am facut multe eforturi amandoi de a accepta si intelege personalitatea incapatanata, puternica si independenta a Kathyiei poate am si gresit uneori si am incercat sa ne corectam dar daca vom mai avea un copil si in incercarea de a fi impartiali sau prin caracterul lui mai bland, fara sa vrem vom gresi fata de Kahty? Aceste greseli nu le vom mai putea repara si vor ramne adanc intiparite in subconstiinta ei Poate exagerez si totul va fi frumos si roz si Kathy va fi fericita ca va avea un fratior si vom trai in armonie si fericire. Dar nimeni nu-mi poate garanta asta. Poate o sa regret enorm mai tarziu ca nu am fost mai hotarata si curajoasa momentan insa nu am curajul sa incerc marea cu degetul.

Mami de Gazii mica si frumoasa Al Doilea Anisor

Gaza22 spune:

Iar am scris un cearceaf, nu ma invat minte niciodata. E vina voastra ca ma tolerati.

Mami de Gazii mica si frumoasa Al Doilea Anisor

inapreda spune:

Hla,

F. pe scurt: mi-a adus Jambo laptopul la 2 dar Ian a adormit la 3 fara 15; am citit tot ce ati scris dar n am vreme sa raspund ca e dehja trecut de3 si tre' sa returnez laptopul; eu sint fara pe perioada nelimitata

Va pup

AlexAndra_81 spune:

in alta ordine de idei, si-a luat careva bilete la Saltimbanco, Cirque du Soleil?

Amalia

novus spune:

Mi-as lua eu daca as fi mai aproape de Bucuresti

Vreti sa mergeti ?

www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

denisamada spune:

Aprob pozitiv!

Si noi ne dorim bebe 2, din pacate nu acum, ca tre sa rezolvam "un punct", dar nici mult nu putem sa asteptam,ca... am si io o varsta...

Costin a fost/este implicat in cresterea Adelei, atat cat i-a permis timpul... kiar daca timpul a fost/este putin, a cuprins si baita, si pampershi "locuiti" si nopti nedormite...

Denisa-Madalina fericita de Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )

www.helpioana.com" target="_blank"> Povestea unei manute pierdute

novus spune:

V-am pupat fetelor ,merg acasa, diseara ne vedem cu Olga la locul de joaca iar maine avem mare intalneala si cu Anaan !!
Abia astept


www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

chatonel spune:

distractie placuta, novus, olga, anaan

pisigri spune:

Ilinca, am asteptat sa ajung acasa ca sa iti pot scrie mai "pe lung", daca Anca tot lipseste.
Si pentru ca vad ca cel putin la un aspect te "potrivesti" cu Gaza (si cu temerile Keei - mi-e dor de tine !!!) cind vine vorba de bebe2, raspund cumva si mesajului ei (care tare mi-a placut, mi s-a parut tare sincer si cald si din suflet).

Parintii mei au fost copii unici, eu am o sora cu 7 ani mai mica, ce a aparut la insistentele mele (foarte...insistente).
Nu stiu cum le-a fost lor, acum nu le este usor din anumite puncte de vedere. Cred ca cel putin mama si-ar fi dorit sa mai fi avut un frate/sora, la ea nu s-a putut. Ne place familia mare, unita.
Sora mea a aparut cam tirziu, diferenta de virsta a fost cam mare, suntem si firi fff diferite.
Cit am fost mici ne-am certat ingrozitor, dar mereu, mereu am facut front comun "impotriva" autoritatii, fie ca era vorba de parinti, de bunici, invatatoare, profesori etc. Cu alte cuvinte, cind toate-s bune si frumoase nu avem treaba una cu alta, cind dam de greu cealalta este o mare sustinatoare pentru cea aflata in dificultate.
In copilarie nu am beneficiat de avantajele de a fi doua; eu terminasem cu jucariile, le pastrasem pe cele f dragi, ea a venit din urma sa mi le strice. Eu m-am indragostit prima data, ea bocea ca nu vrea la gradi :))). Eu intrasem la facultate si ai mei aveau vise de maritis cu prietenul meu de atunci, ea se indragostea prima oara. Abia acum incepem sa ne "punem de acord" cumva, si cred ca va fi si mai bine cind va avea si ea copii.

Ma rog.
Ideea este ca eu nu cred - nu cred 10000 de ani - ca o mama isi poate iubi un copil mai mult decit pe celalalt. Da, stiu si eu multe cazuri, multe povesti de groaza cu astfel de cazuri, dar eu sunt 1000000% sigura ca nu e cazul nostru, al fetelor de aici. Deci eu nu mi-as face griji in legatura cu iubitul asta. Nu cred ca dragostea se imparte, cred ca se dubleaza.
In orice familie cred ca exista momente de gelozie. Daca fratii nu sunt gelosi unul pe celalalt, vor fi gelosi pe colegi de clasa/prieteni/copiii din parc. Motive...se gasesc cu ghiotura, va dati si voi seama daca priviti un pic in urma, la copilariile voastre. Mereu capra vecinului e mai grasa.
Despre dificultatile financiare, dificultatile de a creste un nou-nascut in paralel cu un copil mai mare dar nu destul de mare :))) nu discut. Sentimentul meu personal este ca m-as descurca mult mai natural, firesc, "fara griji" (inutile) cu al doilea copil. Poate si pentru ca Ilinca a fost un copil dificil ca bebelus. Imi este foarte clar ce as face la fel cu al doilea copil si ce as schimba, cum mi-as face viata mai usoara. Dar aici poate ca sunt privilegiata, pentru ca sotul meu a preluat mult timp, absolut integral, toate treburile gospodaresti, cit Ilinca era foarte mica. Adica eu ma pot imagina cu al doilea copil, dar nu tinind casa cu doi copii :)

Cred de asemenea ca toti copiii sunt foarte intuitivi si empatici, si sunt buni la suflet. Cred ca chiar daca vor sa se razbune in conflicte cu parintii si iti arunca in fata "Lasa ca stiu ca pe sora-mea o iubesti mai mult" (am facut-o, deci sa ma credeti pe cuvint...), ei simt foarte bine ca iubirea este egala.
Si eu si sora-mea ne-am necajit parintii cu acuze de-astea ca deh, intra in fisa postului de copii :))), dar mereu a,m stiut ca daca temporar, atentia lor a fost concentrata asupra uneia dintre noi, a fost doar din cauza ca aceea avea nevoie reala de atentie si indrumare in acel moment.

Mai cred ca e un mit acela ca, copiii cu frati cresc mai frumos decit cei fara. Dar cred ca au o sansa in plus la o copilarie gen La Medeleni sau Ciresarii :)))
Si la fel cum spunea Anaan de mame si tati care trebuie implicati egal in cresterea copilului, aducind un argument extrem si dureros dar foarte real, cred ca ...la un moment dat in viata, e mai usor daca ai pe cineva care stie exact ce simti. Intr-o familie normala, cred ca fratii ajung foarte apropiati asa...dupa 40 de ani :)))

Desigur ca nu incerc sa conving pe nimeni, nu poate fi vorba despre a pleda pentru/impotriva dorintei/lipsei de dorinta de a face al doilea copil; nu suntem aici sa ne convingem una pe alta, este o treaba atit de intima si de personala incit eu nu as accepta pledoarii din partea nimanui pe tema asta. Deci sa ma ierati daca vi s-a parut vreo clipa ca ce am scris era menit sa convinga pe cineva de ceva.



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)