Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***386***
Raspunsuri - Pagina 4
bebe_shtrumf spune:
Ilinka dupa asta tanjesc sa fac ce n-am putut la Ari-S-O ALAPTEZ! simt ca vreau sa nu ma las batuta data asta si simt ca m-as descurca..imi doresc mult de tot, mai ales pt Ari ca e asa dragalasa si topita dupa copii.
Si eu la fel n-am lasat pe nimeni sa-i faca baie sau s-o schimbe ,decat pe sor-mea, si atunci ii bagam pe toti inainte la dezinfectare maini si fata..saracii
dar asa as proceda si la urmatorul cu siguranta.
Ce singura m-as simti fara sor-mea, wow nici nu pot concepe!
www.facebook.com/photo.php?fbid=181191671934547&set=a.181191651934549.54398.100001311452589&type=1&theater" target="_blank">Ariana-25.02.2009
Anaan spune:
Eu nu vad ok neimplicarea totala a tatalui in cresterea copilului dintr-un motiv care, pentru mine, e foarte important: nu stii niciodata ce-ti rezerva viata si atunci este bine ca langa copil sa poata fi cineva care il cunoaste bine, stie cum sa-l "manevreze", incat acesta sa nu resimta acut absenta celuilalt parinte. Prin absenta inteleg si o ora-doua, si o luna si, Doamne fereste!, ce este mai rau. Sunt constienta ca suna exagerat de dramatic ce spun, dar eu am trait o experienta de acest gen cand eram copil si pentru mine, ca sa pot depasi situatia, a fost foarte important ca tatal meu a fost intotdeauna suta la suta implicat in cresterea si educatia mea. Nu stiu daca as fi putut trece peste moartea mamei mele cu un tata depasit de situatie si pe care sa-l simt departe de mine. Va zic, cu sinceritate, ca pe mine m-ar enerva teribil ca H. sa spuna "eu nu-l schimb ca nu-mi place cum miroase", "eu nu fac aia", "eu nu fac cealalta" etc; cred ca s-ar crea o ruptura urata in relatia noastra din cauza asta.
Gianina34 spune:
buna dragelor,
1.votez caruciorul nr.3
2.pisigriule - da, dar luna viitoare cred, ca asta-i cam grea
3.stiu ca o za ziceti ca-s nebuna dar eu cand mi-e mai greu, atunci imi doresc si bb2; dar, cum eu cochetez cu 40-ul, am cam zis pas
si... nu mai stiu
dar, va invit la o salata de fructe ca doar sarbatorim 33 de luni
noi am inceput cu pupacelile si dragalelile de dimineata, afara-i tare bine - ger si soare, m-am organizat deja sa fac repede mancare la noapte, asa ca ne asteapta un super wk cu teatru si patinoar(aici astept sa vad daca am luat teapa sau nu cu ultra mega voucher-ele mele cu reduceri)
Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009
avem 2 anisori si 9 luni
Ilinca_M. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Anaan Eu nu vad ok neimplicarea totala a tatalui in cresterea copilului dintr-un motiv care, pentru mine, e foarte important: nu stii niciodata ce-ti rezerva viata si atunci este bine ca langa copil sa poata fi cineva care il cunoaste bine, stie cum sa-l "manevreze", incat acesta sa nu resimta acut absenta celuilalt parinte. Prin absenta inteleg si o ora-doua, si o luna si, Doamne fereste!, ce este mai rau. Sunt constienta ca suna exagerat de dramatic ce spun, dar eu am trait o experienta de acest gen cand eram copil si pentru mine, ca sa pot depasi situatia, a fost foarte important ca tatal meu a fost intotdeauna suta la suta implicat in cresterea si educatia mea. Nu stiu daca as fi putut trece peste moartea mamei mele cu un tata depasit de situatie si pe care sa-l simt departe de mine. Va zic, cu sinceritate, ca pe mine m-ar enerva teribil ca H. sa spuna "eu nu-l schimb ca nu-mi place cum miroase", "eu nu fac aia", "eu nu fac cealalta" etc; cred ca s-ar crea o ruptura urata in relatia noastra din cauza asta. |
Chiar mare dreptate ai, desi e in firea omeneasca sa alunge mereu gandurile cele mai rele, altfel cred ca nici n-am putea trai, cu povara lor
Eu, daca Doamne fereste, mi s-ar intampla ceva, chiar sunt convinsa ca huzband ar avea grija ca de ochii din cap de Phipholina
Eu n-as fi suportat un sotz care sa aiba "idei de parenting" diferite de ale mele, sa aiba conceptii (atat de larg raspandite!!
) ca un copil "tre sa-ti stie si de frica/ sa o mai ia la fund/peste maini/peste ceafa/ sa-si cunoasca locu' (inferior, normal) in "ierarhie"" etc etc. Si m-ar fi enervat groaznic sa comenteze in privinta alaptatului, sa ma intrebe "pana cand?!" sau sa se plieze pe conceptii "6 luni/ 1 an etc e destul", dar el a luat de la inceput alaptatul ca pe ceva foarte firesc, chiar ma bufnea rasul cat empatiza el cu bebelusii alaptati, cateodata venea acasa cu o mutra distrusa:"X si Y au trecut copilul pe lapte praf, si nu are decat 5 luni, saracul" sau cu tot felul de stiri de-astea:)))I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.
AlexAndra_81 spune:
nici eu inca nu ma simt pregatita pentru al doile copil, dar sunt constienta ca pentru Amalia ar fi ideal sa mai aiba un fratior sau o surioara, asa ca sper sa mi se schimbe disponibilitatea la un moment dat, abia am 30 (inca), timp mai este, dar nici diferenta intre ei nu as vrea sa fie prea mare....stiu si cu sufletu-n rai si cu aia-n *** nu se poate .. si eu din categoria egoistelor sau comodelor se pare
pe mine barbatul m-a ajutat si ma ajuta enorm in cresterea copilului, bine, el a si stat acasa in concediu doi ani, am avut si ajutoare, dar la cate scutece a schimbat ar trebui sa-l pun in rama saracu'
Amalia
novus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Anaan Eu nu vad ok neimplicarea totala a tatalui in cresterea copilului dintr-un motiv care, pentru mine, e foarte important: nu stii niciodata ce-ti rezerva viata si atunci este bine ca langa copil sa poata fi cineva care il cunoaste bine, stie cum sa-l "manevreze", incat acesta sa nu resimta acut absenta celuilalt parinte. Prin absenta inteleg si o ora-doua, si o luna si, Doamne fereste!, ce este mai rau. Sunt constienta ca suna exagerat de dramatic ce spun, dar eu am trait o experienta de acest gen cand eram copil si pentru mine, ca sa pot depasi situatia, a fost foarte important ca tatal meu a fost intotdeauna suta la suta implicat in cresterea si educatia mea. Nu stiu daca as fi putut trece peste moartea mamei mele cu un tata depasit de situatie si pe care sa-l simt departe de mine. Va zic, cu sinceritate, ca pe mine m-ar enerva teribil ca H. sa spuna "eu nu-l schimb ca nu-mi place cum miroase", "eu nu fac aia", "eu nu fac cealalta" etc; cred ca s-ar crea o ruptura urata in relatia noastra din cauza asta. |
Subscriu in totalitate la cele spuse de tine
!Plus ca eu din punctul meu de vedere, am vrut sa-l implic pe Pisi inca de la inceput in toate activitatile, pe care le putea face desigur, pt a nu se simti dat la o parte, din fericire el a fost tare bucuros sa ia parte la toate
www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)
novus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bebe_shtrumf Si eu la fel n-am lasat pe nimeni sa-i faca baie sau s-o schimbe ,decat pe sor-mea, si atunci ii bagam pe toti inainte la dezinfectare maini si fata..saracii dar asa as proceda si la urmatorul cu siguranta. |
La noi e invers : baie ii face si i-a facut doar Pisi
, e momentul lor de dragaleala La schimbatul pampersului, spalatul la fund si pupatul bucutelor apoi tot Pisi e titular
www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)
chatonel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Anaan Eu nu vad ok neimplicarea totala a tatalui in cresterea copilului dintr-un motiv care, pentru mine, e foarte important: nu stii niciodata ce-ti rezerva viata si atunci este bine ca langa copil sa poata fi cineva care il cunoaste bine, stie cum sa-l "manevreze", incat acesta sa nu resimta acut absenta celuilalt parinte. Prin absenta inteleg si o ora-doua, si o luna si, Doamne fereste!, ce este mai rau. Sunt constienta ca suna exagerat de dramatic ce spun, dar eu am trait o experienta de acest gen cand eram copil si pentru mine, ca sa pot depasi situatia, a fost foarte important ca tatal meu a fost intotdeauna suta la suta implicat in cresterea si educatia mea. Nu stiu daca as fi putut trece peste moartea mamei mele cu un tata depasit de situatie si pe care sa-l simt departe de mine. Va zic, cu sinceritate, ca pe mine m-ar enerva teribil ca H. sa spuna "eu nu-l schimb ca nu-mi place cum miroase", "eu nu fac aia", "eu nu fac cealalta" etc; cred ca s-ar crea o ruptura urata in relatia noastra din cauza asta. |
votez si eu cu tine si sint complet de acord, chiar daca nu m-am gindit la "situatii" extreme". Tatal trebuie sa fie implicat in aceeasi masura ca si mama in cresterea copilului si a-l schimba si a-i da mincare fac parte integranta din realitatea zilnica; nu vad cum un parinte ar putea fi preocupat de odrasla sa daca nu e capabil sa ii satisfaca intii nevoile biologice.
Odata cu formarea relatiei tata/copil se intra in relatia triunghiulara care asigura cuplului durabilitate si intelegere si copilului stabilitate pe doua puncte in univers: mama si tata.
Anaan spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui chatonel Tatal trebuie sa fie implicat in aceeasi masura ca si mama in cresterea copilului si a-l schimba si a-i da mincare fac parte integranta din realitatea zilnica; nu vad cum un parinte ar putea fi preocupat de odrasla sa daca nu e capabil sa ii satisfaca intii nevoile biologice. Odata cu formarea relatiei tata/copil se intra in relatia triunghiulara care asigura cuplului durabilitate si intelegere si copilului stabilitate pe doua puncte in univers: mama si tata. Famille Dragoon, mami de  Izia, 23 mars 2009Toulouse, la ville rose  |
foarte frumos si foarte adevarat
novus spune:
Chatonel
Intr-adevar si eu cred ca relatia apropiata parinte - copil se formeaza inca de la nastere si e important sa-i simta pe amandoi la fel de implicati
www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)