Strumfi & prichindei de iul-aug 2011 (34)

andreea_tc spune:

ilida spune:

Of, face toate punctele enumerate de tine, care sunt de baza, dar din cele pentru varsta lui sare prea multe.
Ca atare eu de azi mi-am declarat depresie crunta, a venit sotul de al serviciu la jumatatea programului ca sa-l scoata afara ca eu pur si simplu nu mai voiam sa-l vad! Dupa 6 luni in care mi-am pompat si creierii ca sa am copil sanatos si normal (ca bineinteles si suptul la san i-a fost prea mare efort), cand ma uit la el simt ca o iau pe pereti. Imi fac tot felul de analizari ale modului cum l-am crescut pana acum dar tot nu-mi da ceva cu virgula.
A, si dupa ce ma stoarce pe mine de energie o zi intreaga, cand vine taica-su e tot un zambet si chiote! Parca el e maica-sa, nu eu! Si ai vostri tot asa reactioneaza cand le vin tatii acasa? Oare al meu confunda pe mama cu tata?
Am o mie de intrebari neraspunse, de frustrari si ganduri negre, chiar acum cand ar trebui sa ma focusez pe focumentarea despre diversificare.

Voi ziceti ca doctorul il stie cel mai bine: in tara asta doctorii sunt complet ignoranti, trateaza totul superficial. Cand i-am cerut al ultima vizita sfaturi pt mai departe, raspunsul a fost: arata foarte bine, ce ati facut si pana acum faceti si in continuare - asta in conditiile in care si ce sa facem pana atunci nu ne spusese, ci tot am invatat noi de aici si de pe unde am mai putut.



Felicia si toate fetele care aveti mai mult de un copil: va admir din tot sufletul pentru cum va descurcati si pt copii frumosi pe care-i aveti. Eu bag seama ca nici unul nu sunt in stare sa cresc

ilida spune:

Merci mult Loredana! Cred ca totusi deja suntem peste limita de kilograme si cam tot ce am gasit pe net a fost de pana la 6 luni

andreea_tc spune:

fecian spune:

Oho ilida draga mea...cum imi aduci aminte de mine! Nu am stat cu matza mare pana la 6 luni ci doar 4 luni...dar acelasi lucru era: cand venea Cosmin parca rasarea soarele in viatza lui! Si o sa iti mai spun inca un lucru: si acum la fel e!

Bitzu mi s-a intzarcat singur de la 4 luni si sincer m-am simtit intr-un fel usurata, caci pana atunci era pur si simplu un chin alaptatul...tot mulgeam si ii dadeam la sticla. Si am continuat sa o fac pana pe la 6-7 luni ...

Eu cred ca puiul tau nu prea are chef sa faca lucrurile respective. Cred ca tu esti foarte stresata cu el si ai nevoie de o mica vacantza sa zic asa.

1. Incearca sa te relaxezi, ca acum vine weekendul.
2. Gandeste pozitiv: gandeste-te ca bb e al tau..vrea nu vrea e al tau! Sa va obisnuiti amandoi cu ideea asta. Asa ca va trebui sa gasiti metode placute de a petrece timpul impreuna. Cititi o carte, mai uitati-va la desene, mai citeste ceva tu pentru tine si vorbeste-i lui. Mergeti pe afara, la cumparaturi, mai lasa-l si singur in voia lui...ideea e ca tu esti cea care conduce jocul. (eu abia acum am inteles chestia asta, de curand...si crede-ma situatia s-a schimbat dramatic). Daca pana de curand imi era groaza efectiv sa sraman singura cu bitzu acum ma surprind jinduind dupa el cand nu e acasa. Azi dimineatza cand s-a dus cu tac-su dupa paine efectiv m-a cuprins un dooorrrr...si era vb doar de 20 de minute. L-am trimis pe tac-su la munca si l-am albit pe piticot de pupaturi.

In alta ordine de idei (mica egocentrista ce mi-s) iti spun din perspectiva mea:

Toate lucrurile s-au schimbat atunci cand eu am acceptat ca el e doar un copil si are nevoie de mine...si ca tot ce fac trebuie sa vina din INIMA (lucrurile fortate un copil le vede imediat si atunci se sperie.)
Te pup, sper sa intelegi matale ceva din ce am spus aici

fecian spune:

Si mai vroiam sa mai adaug ceva: cu copii astia treci foarte rapid de la o stare la alta: acum iti vine sa arunci cu ei de pamant in secunda urmatoare te fac cel mai fericit om de pe pamant. Oameni suntem si e normal sa ne enervam pe ei..ce crezi ca ei nu se supara pe noi? Oho si inca cum?
Ana de exemplu cand are nervi bate aerul rapid cu manutza...plus o vezi pe fatzuca ca e nemultumita de mine. Asta e, ea sa fie sanatoasa!

Sau Bitzu.. Bitzu mai tzipa la Ana cand se enerveaza pe ea,se mai ratzoie la noi, ne mai si certam... Asta e!

Nu mai zic de vesnica lui problema cu mancatul sau cea cu sangerarea nazala (acum e pe nara cealalta...alta programare la operatie, alta nebunie) in clipele alea iti vine sa iti iei lumea in cap si sa pleci unde vezi cu ochii.

Dar ca orice lucru isi are partile lui bune si partile lui proaste. Acum ca le-ai vazut pe cele proaste, da un ochi si la cele bune... Ia vezi, unde inclina balantza acum?
E puturos, ii e lene, iti face in ciuda, nu vrea sa creasca...dar ochisorii lui cei scumpi nu-i asa ca te imbie sa ii dai un sarut? Nu-i asa ca atunci cand iti zambeste lumea pare mai buna? Sau ca problemele parca dintr-o data nu mai sunt probleme?
Hai fa-ti curaj...si renuntza la ganduri...pentru o perioada. Lasa-l sa te uimeasca.

Un mare intzelept in viatza a spus candva: "Elimina scopul si vei gasi calea!"

Krissy spune:

Ilida vorbesti prosti, esti cea mai buna mama pentru copilul tau, dar intr-adevar se simte frustrare si depresie in ceea ce scrii si trebuie sa iesi cumva din starea asta ca nu va face bine nici unuia din casa. Au plecat socrii tai, ca sunt sigura ca si ei au contribuit la frustrarile tale?
Cat priveste progresele baietelului, nu cred ca trebuie sa iti faci griji, copilul are ritmul lui si nu trebuie sa il judeci dupa un standard de copil precoce. Medicul ala, cat o fi fost de superficial (si nu toti sunt asa, al nostru e un evreu extraordinar, dar trebuie sa cauti) are dreptate ca e normal. Doar observa-l sa progreseze (in ritmul lui), stimuleaza-l, ai rabdare si nu il mai compara cu nimeni. Sa stii ca si intre copiii aceleiasi mame sunt diferente, eu observ la ai mei. Sophia a fost mai micuta dar avansata, f ambitioasa si iute de mica, Philip e mai maricel, se vede si el cu personalitate puternica, dar e mai molcom si mai comod, nu e f vorbaret si nici nu se agita asa tare cu intors si la jucarii. Dar e f bine, sunt sigura. Iti sugerezi sa cauti totusi alt pediatru in care sa ai incredere si cu care sa te sfatuiesti, poate iti recomanda cineva unul bun, ca e f important pt linistea voastra. Succes!

Cat despre scaunul de baie, si noi aveam textil, ii zice bath sling. Cauta pe Amazon la baby bather/bath sling/bath seat, sunt o gramada.

Felicia, welcome back si acum vad ce ocupata esti de nici la telefon nu mai raspunzi! Oricum, esti de admirat, mami!

Cristina, mami de www.totsites.com/tot/sophiantonia" target="_blank">Sophia Antonia (1 martie 2007) si Philip Christian (16 august 2011)

Poze

"The past is history, the future’s mystery, the present is a gift – that’s why it’s called the present"

Roberta84 spune:

ilida si al meu e tot un zambet si un chiuit cand vine tati acasa si sa il fereasca Dumnezeu sa intre in casa si pe el sa nu il bage in seama ca pune un boot. am momente si eu can dsunt geloase pe rasetele care i le daruieste lui dupa ce eu ma chinui toata ziua sa scot un hohot de la el.
Si eu ma supar uneori pe el si ii spun ca n-are decat sa urle ca eu trepuie sa pompez daca el nu e in stare sa suga ca un copil normal si dupa imi pare asa de au ca el Este normal si trebuie sa il multumesc lui Dumnezeu pt asta nu sa ma plang ca pompez , bine ca am ce pompa inca.
pot sa iti spun din proprie experienta ca relaxarea noastra ca mame ii ajuta fff mult , asa ca incearca pe cat posibil sa te linistesti si sa nu iti mai faci atatea mustrari singura ...
miha , multumesc, esti o scumpa ca intotdeauna. eu intentionez sa ma intorc la servici din martie , adica dupa ce termina terapia ( sper sa nu mai trebuiasca prelungita )initial aveam de gand sa il duc la camin cand incep srviciul insa realizez ca este inca prea mic asa ca o sa vina mama sa stea cu el pana face un an si apoi om mai vedea... sanatosi sa fim..deja incep sa ma gandesc cu jale ca o sa plec dimineatza la servici si ce dor o sa imi fie de el pana ma intorc. nu stiu cum o sa fac cu mulsu ca nu am posibilitate sa ma mulg in timpul programului ,, cred ca ar trebui de acum sa raresc mulsorile insa nu reusesc..
Alimih , pup scumpete de strumf plangacios ca si al meu are cateva nopti asa mai pe sarite cand se trezeste de 10 ori , dar e bine ca adoarme imediat inapoi .
Felicia asa imi place cum povestesti tu .. pup!
Va pup ep toate de fapt , fug la somn ca vad dublu deja

fecian spune:

Iubita..ma crezi ca am ajuns sa imi verific emailul/telefonul o data pe saptamana???? Pentru ca efectiv daca apuc telefonul in mana, hotzul de fiu-miu, ma sechestreaza si incepe el sa vorbeasca la telefon...si nu iti spun ca el are muuuult de vorbit, si intotdeauna ma pune la punct spunanadu-mi , mami eu vorbesc acum!!!...deci ma feresc cat pot sa folosesc telefonul in prezenta lor. Oricum pe amandoi ii apuca toate exact cand am nevoie sa citesc si eu ceva!!!


Dar de voi mami ce ne mai spui? Ca vedem mandretea de pui, care creste cat un brad,ce laptic ai mami???
Mandra mea se vede stapana pe asa ca refuza categoric orice tip de sticla/tetina... am ajuns si la sippy cups! Capoasa mare!!!Si isi ia cand pofteste mandra...adica la 2 ore!!!!

ilida spune:

Felicia, Alexia, Gliana, Cristina, Roberta - multumesc de sustinere, ma ajuta tare mult parerile voastre ! Ma analizez si vad ca ceva nu mai merge ca-nainte. De-asta am si spus ca clar am o depresie nasoala la care au contribuit pompatul, problemele de sanatate si cu mana, socrii pe cap... Macar socrii au plecat si nu pot decat sa ma bucur - si asa printre alte minunatii am aflat in perioada asta ca de fapt nu ma vor ca nora si sunt nemultumiti pt. ca, citez:"le-am luat feciorul". Fecior pt care bine merci mi-am sacrificat cariera din tara sa-l urmez aici... Ar fi multe de spus pe tema asta,dar incerc sa ii las in urma ....
Pe bebe il iubesc din tot sufletul, toata ziua stam impreuna si ii caut in coarne, ii recunosc partile bune dar...om sunt si alunec si eu pe pantele pe care multe din inaintase sunt convinsa ca au luat-o
Am iesit la o plimbare cu bebe si dupa cateva zambete ale lui si bocete ale mele...parca rasare ceva optimism si pe strada mea.
Este oricum stupid de ce ma plang aici eu cand sunt familii cu probleme mult mai grave decat ale mele, dar stiti cum este, cand tragedia e a ta, pai atunci e cea mai nasoala din lume . Deci dragele mele, imi cer iertare c-am rabufnit azi aici, ca v-am expus la problemele mele de echilibru emotional.

Apropos de echilibru: Andra - citesc acum din cartea recomandata de tine si mi se pare minunata, as fi vrut ca anumite pasaje sa le fi citit si parintii mei ;) Acum ma straduiesc sa fac si eu astfel incat sa nu-i las sechele copilului meu.