Fericirea se invata
Raspunsuri - Pagina 9
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Happy_in_TO M-am gindit zilele astea la ce spunea Bettercy ca fericirea se mosteneste, vine din familie si se invata din familie. Da, intr-o oarecare masura, dar nu in totalitate. De exemplu faptul ca sintem tratati cu dragoste, intelegere si grija de cei din familia noastra ne face sa ne simtim iubiti, importanti, protejati, ceea ce ne da o stare de bine. Si in acelasi timp: simtindu-ne importanti, cu necesitatile noastre (sufletesi, fizice, emotionale) impinite intr-un fel pozitiv de catre familia noastra... toate astea contribuie la cladirea unui self-esteem ridicat, deci vom fi mai echipati in viitor de a evita intimplarile negative, oamenii negativi, prin urmare evitind suferinta inutila. Dar... daca de exemplu crestem intr-o familie iubitoare dar evenimentele din viata noastra ne duc in situatii critice? Daca lumea din afara este ostila? Daca familia nu mai este cu noi? Cum ne mentinem fericirea? Deci, cei care nu ati avut sansa sa va nasteti intr-o familie iubitoare, nu va simtiti neputinciosi sa ajungeti la fericire. In cea mai mare masura (dupa parerea mea -cea mai mare) conteaza atitudinea noastra in fata evenimentelor, felul cum percepem noi realitatea. Si asta se pote schimba, invatind sa cautam fericirea, sa o gasim si sa o mentinem. live and let live  |
Omul nu tinjeste dupa ceea ce nu cunoaste. Sau nu prea. Dar daca ai deja exercitiul fericirii, daca ai trait intr-o familie iubitoare vei stii ce sa ceri, pentru ca altfel incepi sa crezi ca este normal sa fii nefericit, sa fii abuzat, sa fii marginalizat si sa nu stii ce sa faci sa scapi pentru ca de fapt, nu stii unde vrei sa ajungi. Startul in viata este foarte important, dar la fel de important este sa inveti sa privesti in jur, sa te uiti la cei fericiti si sa inveti de la ei. De la o anumita varsta-incolo fericirea iti apartine si chiar daca nu putem fii fericiti pe deplin, parcursul ne va face fericiti intr-o oarecare masura. Asta este un caz de: mai bine mai putin decat deloc.
Alexandra Maria
14.12.2007
dana vio spune:
Danico81, imi pare foarte rau!
Supapa ta poate fii fetita, ocupa-te de ea asa cum ai fi vrut sa fii tu ingrijita cand erai mica si gandeste-te ca fiecare clipa fericita a ei este de fapt si a ta. Se spune ca zambetul este singurul lucru pe care il daruim, dar ramane al nostru. Dsruieste-i dragoste, zambete si imbratisari, iar ea o sa te rasplateasca la fel.
Alexandra Maria
14.12.2007
danico81 spune:
Dana_vio, incerc din rasputeri sa imi ingrijesc fetita asa cum eu nu am fost ingrijita, ma refer la ingrijirea sufletului ... insa mai am mult de lucrat .... eu am visat ca viata e simpla, ma casatoresc, fac un copil si totul decurge de la sine...dar nu este deloc asa ... totul se traieste in interior si trebuie sa invatam sa traim frumos..
...si da , cred si eu ca fericirea se invata ... se simte, se cladeste , eu o vad ca pe un puzzle ..cel putin in cazul meu ..incerc sa adun bucatica cu bucatica si sa le alatur cu multa multa rabdare (cred ca este cel mai important lucru), intelegere, iubire, acceptare de sine si acceptare a trecutului, iertare ...
BalMascat spune:
Mi-a placut mult ce s-a scris, am aceasi parere, ca fericirea se invata, sau se educa. O fi si datorita acestui numar 40, despre care s-a mai discutat.
O singura problema am eu, ce faci cand datorita unei boli cronice esti nevoit sa iei medicamente care au ca efect secundar depresia si "mood swings".
Si ca o completare la ce s-a mai scris: 12 Things Happy People do Differently:
http://www.marcandangel.com/2011/08/30/12-things-happy-people-do-differently/
kariguld spune:
am spus ca scriu aici, dar m-am luat cu altele si am uitat.
fericirea este o stare de spirit, care vine in urma gandurilor placute/frumoase. sunt convinsa ca fericirea este o atitudine dobandita a mintii. este un proces de durata.
cred asta, ptr ca am experimentat-o in urma cu ani. traiam in Canada si vedeam oameni fericiti in jurul meu: multumitori, zambitori, optimisti, gata sa ajute. ma gandeam ca sunt asa ptr faptul ca traiesc intr-o tara libera , au de toate, pot calatori unde vor. curand aveam sa aflu ca nu-i chiar asa. ca la nastere nu le-a turnat nimeni din cupa fericirii in cap cativa stropi si de atunci umbla numa'ntr-o fericire.
am descoperit ca in familii parintii puneau mult accentul pe lucrurile placute, folositoare, constructive. respectul si prietenia se invatau din frageda pruncie.
am inteles ca fericirea este o optiune de viata, o alegere in deplina cunostinta de cauza. ca o comparatie, fericirea e ca un diamant neslefuit. intinzi mana si-l iei, te uiti la el si nu stii ce sa faci. poti alege sa privesti toata viata diamantul neslefuit, lumina si stralucirea sa ramana mereu acoperite de zgura, sau te poti apuca sa slefuiesti diamantul in fiecare zi cate putin.
asa ca mi-am facut obicei zilnic in a ma hrani cu ganduri placute, ma plimbam in oras si cautam locuri frumoase, le priveam minute in sir sa-mi ramana in memorie lucruri frumoase. mergeam la biblioteca si citeam enciclopedii sau priveam in carti cu fotografii din toata lumea.
din copilarie am fost invatata sa fiu multumita cu tot ce am, sa doresc mai mult dar fara sa ma macine invidia sau ura ca nu am sau nu reusesc sa obtin ceea ce imi doream. asta ma ajutat enorm in viata.
treptat am descoperit o noua viata, mai armonioasa, mai plina de energie. m-am ridicat deaspura problemelor marunte de zi cu zi, reactionam pozitiv chiar si atunci cand ar fi trebuit sa fiu frustrata sau nemultumita. eu contolam imprejurarile vietii, nu ele pe mine.
acuma dupa ani, dupa 40 si, pot sa spun ca am avut multe, foarte multe momente de fericire. clipe marunte, lucruri neansemnate aparent fara valoare mi-au adus bucurii de nedescris.
cat mi-a stat in putere am incercat sa nu adun balast in viata. nu mi-am hranit mintea cu lucruri nefolositoare, cu prostii, cu stiri aiuritoare sau barfe ieftine. prietenii i-am ales cu grija, am fost si inca sunt selectiva. relationez cu oricine, chiar si cu persoane deficitare comportamnetal. n-am stat in preajma negativistilor, pesimistilor, oamenilor dusmanosi, agresivi. am sarit balta mocirloasa si am mers mai departe.
oho, au aparut in viata si esecuri. sunt inevitabile. si e bine ca apar, din ele iesim mai puternici, mai caliti, mai experimentati.
gata, ca am spus prea multe despre mine, ceea ce nu prea fac. si sa nu creada careva ca ma laud. e doar o mica particica din ceea ce sunt.
mihaela_s spune:
Am citit de la inceput si mi-a placut tare mult subiectul. Aproape de ceea ce simt eu, de ceea ce traiesc eu.
La mine descoperirea fericirii, a echilibrului, a starii de bine interioare a venit la pachet cu mutarea aici. Nu stiu daca e o coincidenta cu apropierea varstei de 40 sau doar pentru ca aici am redescoperit calmul, pacea si linistea interioara pe care nu am intalnit-o nicaieri altundeva. Imi ajunge sa merg pe malul marii si sa savurez linistea, sa ies in curte primavara si sa ascult pasarelele cum ciripesc, sau sa ma plimb prin padure. Totul in jur emana pace si placere, nu am cum sa nu simt si eu la fel. De cate ori plec abia astept sa ajung inapoi pe insula...insula fericirii cum i-am spus eu, nu intamplator.
Kari, ai scris tare frumos, se potriveste mult cu ceea ce am simtit/simt si eu.
kariguld spune:
am citit ultimile pagini.
danico, . ce tragedie. nu-mi pot imagina cum poate un parinte sa faca asa ceva....in fine, tu nu ai nici o vina. esti victima unui abuz si inca unul grav. cred ca ai nevoie de ajutor, daca tin bine minte spuneai ca deja mergi la psiholog. atunci e un inceput. tot ceea ce-ti doresti sa se schimbe, e un proces de lunga durata. un proces cu suisuri si coborasuri.
din pacate nu am sfaturi prea multe, dar reciteste ce ti-a scris Happy. si mergi la psiholog mai departe.
multa putere iti doresc!
danielatt spune:
Happy iti multumesc, tot ceea ce ai spus este adevarat. O stiu undeva in adancul sufletului meu,recunosc ca fericirea sta inlauntrul nostu.
Am mai ascultat si discutiile pe aceasta tema purtate de Mihaita Toma care exact ceea ce tu spui afirma si el.
Este psiholog si terapeut daca nu ma insel.
El spunea ca trebuie sa multumesti, de 300 de 500 de ori pe zi, pentru ceea ce ai ! Si incerc, incerc dar functioneaza tare greu !
Uite, ziua de azi o incep multumindu-ti tie pentru subiectul acesta tare fain !
Multumesc !
o zi frumoasa fetelor
danico81 spune:
Va multumesc pt incurajari!
...imi doresc din tot sufletul sa fiu fericita, asa ca voi, sa ma pot bucura de lucruri , de o carte, de o imagine frumoasa, sa ma pot bucura de copilul meu , sa ma pot juca cu ea fara sa ma condamn, sa ma bucur de prezent ...si sa las trecutul in spate...
n/a spune:
La multi ani!!!!!!.... in primul rand.
Am invatat ca fericirea tine de spirit, de suflet, nu de fizic, de material... cu toate ca am niste mici dubii in legatura cu partea chimica a starii de bine.
Am mai invatat ca fericirea este chestiune de SINE. Este o simpla perceptie a realitatii. Este felul in care te hotarasti sa vezi adevarul. adevarul are intotdeauna mai multe fete. Depinde de cel care il percepe, de cum se hotareste sa vada si ce valoare ii da omul adevarului. De aici izvoraste sentimentul de implinire, de fericire, de multumire cu sine.
Cred ca oamenii pot fi fericiti atat timp cat au in viata lor iubire. Iubire de sine, iubire de frumos, iubire de semeni, de viata si de Dumnezeu. Este de ajuns sa iubesti tot ce insemni, sa te respecti, pe tine si tot ce insemni si tot ce este in jurul tau si devi izvor de fericire atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau sau pentru cei cu care interactionezi.
Gandirea pozitiva si credinta sunt reteta catre o viata fericita.
O gandire negativa naste in fiecare iadul.
http://noideea-noideea.blogspot.com/2011/04/divort.html