Fericirea se invata

Eu am ajuns la concluzia ca fericirea se invata.
Este o stare care nu vine din neant, nu ne este oferita de altcineva sau altceva ci vine din noi, din autocunoasterea noastra.

Pentru mine a fost un intreg proces care inca este in desfasurare.

As vrea sa vorbim despre fericire care este telul normal al tuturor. Sa vorbim despre experientele noastre care ne-au dus la fericire, despre gindurile noastre in legatura cu fericirea... Ce cale am urmat ca sa iesim din furtuna emotiilor divorturilor, separarilor, inselatului, dezamagirii?

Poate gindurile si experientele noastre vor fi ca o harta sau punct de reper pentru cineva care este in plina furtuna.

Cum am ajuns la fericire si cum mentinem starea de spirit?

olympia spune:

Happy, tot asa cred si eu, fericirea vine din autocunoastere. Cum altfel sa poti alege ceea ce iti este cu adevarat necesar si benefic? Si sigur ca-i un proces in desfasurare ,ca doar ne tot schimbam, toate-si pun amprenta pe noi si ne modifica permanent, ne imbogatesc, ne dau patina si adancime...

mariuta spune:

Cântec


E o întâmplare a fiintei mele:
si-atunci, fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâsnesti într-o îmbratisare
mereu dureroasa;, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma fericire, în sus, si izbeste-mi
tâmpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfârsire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt, si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se , amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.

Nichita Stanescu

pearljam spune:

Epictet spunea ca omul fericit este acela care traieste in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.
Realizez cat de fericita sunt atunci cand accept ce mi se intampla, cu bune si rele, atunci cand pot vedea frumusetile vietii in orice.
Suntem tentati probabil sa credem ca fericirea e o stare de bine permanent, euforica, fara nici o urma de suferinta, dar e absurd sa tind catre astfel de fericire in aceasta forma pentru ca ea nu exista.
Fericirea e un proces de invatare natural, ce dureaza o viata.

Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile intrebari ale umanitatii si va mai ramane inca unul din misterele existentei noastre.

alexia_21 spune:

eu am ajuns la frumoasa varsta de 40 si ceva de ani cand am realizat adevarul ca viata este atat de simpla si de frumoasa.
mi-am complicat viata incercand sa aflu raspunsuri la intrebari care nu mi s-au pus niciodata.
tot ceea ce iti doresti cu adevarat ti se intampla , prin negandite posibilitati, iti ramane doar sa te bucuri si sa fi fericit.
e atat de simplu!.

aura_m spune:

Da, fericirea se invata...eu inca lucrez la formula, mi-am autoimpus sa ma bucur mai mult de viata, sa nu ma mai enervez din toate nimicurile si sa apreciez fiecare realizare din viata mea, indiferent cat de mica este si sa nu mai deprim asa de repede si din orice. Sper sa si reusesc!

Happy_in_TO spune:

hahhahha... si eu tot la 40 de ani am avut revelatia asta a fericirii care vine din interior si din autocunoastere!

Lo_li_Ta spune:

Acu' nu vreau sa fiu aia pesimista, dar eu cred ca fericirea nu se invata, ci te izbeste fix in fata, te socheaza, si apoi te lasa mai usor, cat sa te obisnuiesti cu faptul ca nu e chiar perfecta. Adica, te invata ea pe tine nu tu pe ea si o recunosti cand apare fata sa o cauti prea mult. In rest, poti sa inveti sa fii in armonie cu tine, cu lumea in care traiesti, sa ajungi la o stare de liniste si impacare, sa gasesti satisfactii in lucruri marunte, nu zic nu. Dar e alt capitol.

Happy_in_TO spune:

Lo_li_Ta , din experienta mea spun ca fericirea care vine din afara, care te izbeste si apoi te lasa, nu este de durata si nu este autentica.
Cea de care spui tu este o reflexie amagitoare a fericirii autentice, e ... nu stiu cum sa ma exprim mai bine... ca un coeficient al ei care o poate parasi in orice clipa, nu ca o constanta.

kariguld spune:

Happy, tare de mult am vrut sa-ti spun, dar n-am avut ocazia. esti foarte frumoasa si emani atata fericire in poza de la profil. ai asa o aura... superba.

o sa vorbesc despre fericire aici, cred ca fiecare om o poate gasi daca stie unde s-o caute. mi-e cam greu sa explic in cuvinte, nici n-am talent scriitoricesc. dar am sa incerc sa va spun din micile mele secrete. care pana la urma nu-s secrete.

nu in seara asta!

Happy_in_TO spune:

Kari, multumesc!