Fericirea se invata

alexia_21 spune:

acum am vazut si eu noua poza a ta. esti minunata din toate punctele de vedere!!!

alexia_21 spune:

eu am simtit coplesitor sentimentul de fericire in noapte cand s-a nascut al doilea copil al meu. ma uitam la ea cat de perfecta , linistita si minunata e incat m-a coplesit sentimentul ca am tot ceea ce am nevoie. eram cea mai fericita, cea mai bogata si cea mai implinita persoana de pe pamant. nimeni altcineva nu are ceea ce eu am: fericirea mea plina , egala si atat de simpla .
fericire pe care am inteles-o in noaptea in care am inteles ca numai iubind poti fi fericit cu adevarat.
in noaptea aceea am simtit ca mi se rupe sufletul de iubirea pe care o am in suflet. asta se intampla acum 4 ani si de atunci tot intr-o fericire o tin.

saskia spune:

Si eu tot peste 40 am. Eu am invatat in timp ca fericirea e facuta din lucrurile marunte si nu din cele marete, asa cum se asteapta toata lumea. Si tot asteptand ba sa castigi la loto, ba sa-l intalnesti pe fat-frumos, ba nu stiu ce si nu stiu cum, trece viata pe langa tine, ca intr-o gara trenurile. Si la urma urmei de ce nu ne-am trezi in fiecare zi fericiti, atata vreme cat suntem sanatosi, avem un acoperis deasupra capului, ne permitem mici nebunii.

alexia_21 spune:

saskia, daca imi permiti sa te completez as mai spune doar atat: atata timp cat existam de ce nu am fi fericiti?

mariuta spune:

Si eu cred la fel, ca fericirea nu se invata si nu e din interior.
Fericirea e un dar care te copleseste, care te depaseste, care te arunca in alta dimensiune. E un dar adica pe care il primesti, fara sa ai vreun merit, care nu exclude suferinta, care chiar se poate naste din suferinta.

Poti sa inveti sa nu fii nefericit, sa iti gasesti multumire sufleteasca si bucurii, sa te inteleptesti, sa fii mai bun, sa fii in pace cu toata lumea, etc, etc. (cam ce a spus si lo-li-ta)
Pe de alta parte, pe mine autocunoasterea nu ma fericeste deloc, dimpotriva chiar.

alexia_21 spune:

asa cum toti avem celule care pot devine cancerigene, la fel toti avem fericirea in noi.
toti ne nastem fericiti si din pacate nu ne dam seama de asta pe parcurs pentru ca suntem ocupati cu altele.
in momentul cand avem timp sa realizam ne dam seama de realitatea care este in noi de la inceput. asta inseamna de fapt autocunoastere.
suntem nascuti sa fim fericiti. nefericirea vine din constrangeri, prejudecati si necunoastere la care suntem supusi si invatati de mici .

tanima_i2002 spune:

Uneori ne pierdem in problemele de zi cu zi si lipsa intelegerii din partea celor din jur te face atat de nefericit incat uiti cum este sa fii fericit. Si atunci, dupa ce ajungi sa te urasti pe tine insuti, incerci sa inveti sa fii fericta pentru ca nu ai alta alternativa.
Eu inca nu am 40 de ani, dar nici mult nu mai am si pot sa spun ca ma chinui sa invat sa fiu fericita in ciuda multor lucruri urate care ma inconjoara. Incerc sa indepartez tot ce este urat din viata mea si sa ma bucur de momentele placute si sa fiu fericita. Viata este prea scurta sa lasam pe altii sa ne strice placerea de a trai.
Da, fericirea se invata, atunci cand nu mai ai alta alternativa.

diuta_20 spune:

Atunci cand suntem suspectati de o boala grea ne gandim mereu: ce fericit as fi daca as fi sanatos!Si atunci ne dam seama ce inseamna fericirea.Cand putem sa facem diferenta.Asa este, atingem greu fericirea deoarece ne dorim intotdeauna altceva si e greu sa ne bucuram de ceea ce deja avem,ne dorim comori materiale,nedandu-ne seama de comorile pe care le detinem.

emanouela spune:

eu mi-am gasit fericirea la scurt timp dupa ce viitorul ex sot m-a anuntat ca si-a gasit 'marea iubire', 'regreta ziua in care m-a intalnit', ne-a 'dat afara' din casa pe mine si pe copil si s-a straduit din rasputeri sa imi impuna sa fiu nefericita. ciudat, nu???? m-am simtit cu adevarat fericita in mom in care ceata despartirii am inceput s-o ridic eu, am refuzat sa ma mai incarc cu energia negativa de la altii, m-am acceptat asa cum sunt si am tras concluzia ca nu sunt eu datoare sa fac 'dreptate in lume', nu sunt eu raspunzatoare de toate nenorocirile, nu intotdeauna problema este a mea....am inceput sa ma bucur de absolut tot, incepand de lalucruri foarte marunte si sa nu ma mai intristez. Actualmente am 2 procese...unul de divort, altul de ordonanta, nu am deocamdata un job (fiind aterizata de cateva luni in Rom), nu am toate lucrurile ajunse la actualul domiciliu dar am un copil absolut minunat, sanatos, eu sunt sanatoasa si minunata (si modesta) si sunt fercita.
PS azi m-am bucurat teribil c-au cazut cativa fulgi, pe langa alte bucurii pe care le-am avut

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

Happy_in_TO spune:

Am crezut si eu ca fericirea te paleste intr-o zi din senin, pina am realizat ca nu este asa. Insasi cuvintul "happy" vine de la "happ" care inseamna intimplare, noroc. Deci daca da norocul peste tine, da si fericirea peste tine, e o sansa ca sa fii fericit.

Am avut si eu parte de perioade de fericire care vine din senin, cred ca toata lumea a avut zile din astea cind esti asa, fericit si stralucesti din interior. Apoi, trece. Uitindu-ma la viata mea pre-fericire, fericire, post-fericire pot spune ca in perioada aceea de "fericire" am avut relativ aceleasi coordinate sufletesti, materiale si emotionale ca in perioada "normala". Adica starea nu a fost influentata din afara (din cistigarea loteriei, din slabirea subita de 10 kg sau din aparitia printului fermecator), ci din interiorul meu. Deci ceva s-a produs in mine in perioada "fericirii" care a dus la starea aceea de bine. Altfel cum intr-o zi relativ asemanatoare, cu intimplari asemanatoare, sint fericita si apoi in acelasi fel de zi nu mai sint asa de fericita?

Ducind ideea mai departe, daca a venit din interiorul meu... atunci ce pot face eu ca sa pot mentine aceasta stare de fericire? Pentru ca e super ca sa te simti fericit!
Deci imi place ca sa fiu asa si vreau sa re-creez starea de fericire in mine si apoi sa o mentin pe timp indelungat.

Sper ca intelegeti ce vreau sa zic, e cam greu de explicat :)